Metoda de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor prin metoda THM (Tarif-ora-masina)

Metoda de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor prin metoda THM (Tarif-ora-masina)

Se aplica in organizatii economice cu un inalt grad de mecanizare, automatizare. Metoda urmareste sa determine costul prelucrarii, pe baza costului unei ore de functionare a masinii, instalatiei de pe fluxul de fabricatie, ca un cost partial la care trebuie aditionat costul materiilor prime si materialelor directe, rezultand costul pe unitatea de produs.

Metoda aduce noul si in modul de repartizare a costurilor indirecte pe baza unor criterii diferite, incercand o legatura de cauzalitate intre costul ce se repartizeaza si marimea de referinta aleasa.

Unitatea fundamentala, in cadrul metodei, este masina, grupul de masini pentru care se stabileste tariful orar de functionare, ca suma a costurilor necesare functionarii, timp de o ora. Din structura tarifului nu face parte costul cu materiile si materialele directe.

Aplicarea metodei THM (sau cost-ora-productie), ca metoda de planificare si evidenta a costurilor, necesita parcurgerea mai multor etape:

1. O prima etapa se refera la stabilirea centrelor de productie, prin centru intelegandu-se o masina, un grup de masini, un utilaj, un loc de munca , o instalatie care pot fi reunite dupa criterii de dimensionare identice sau care sa nu prezinte variatii exagerate. Adica in cadrul denumirii generice strunguri, pot fi organizate mai multe centre. De exemplu, daca exista doua strunguri - unul Carusel si unul revolver - este evident ca vom construi doua centre.

Gruparea in centre nu implica reamplasarea masinilor, utilajelor, instalatiilor. Notiunea de centru este, in cazul metodei, atat teoretica, cat si practica. De exemplu, sub acoperisul aceleiasi hale (sectii), putem intalni mai multe centre, grupate dupa criterii diferite.

Centrele, determinate dupa criteriile amintite, se evidentiaza in documentul "Nomenclatorul centrelor de productie", cu date individualizate pe centre, necesare calculatiei, ca: numarul de masini al centrului, puterea, valoarea, suprafata ocupata, fond de timp de lucru, productia programata in ore (care constituie baza determinarii costului orar de prelucrare), tariful - orar al masinii.

2. O a doua etapa cuprinde lucrarile de determinare a structurii efectivelor de personal si a capacitatii de productie ale fiecarui centru de productie. Deci, se determina numarul de muncitori pe centru, orele de lucru ale acestuia si retributia orara pe centru, in functie de fondul de tima disponibil al centrului.

In cadrul etapei se determina efectivul unitar standard de muncitori de catre organizarea muncii. Daca un muncitor deserveste doua masini, el va intra in calculul efectivului unitar cu 1/2.

Cu ajutorul efectivului unitar, al numarului de masini din centru si a retributiei medii a muncitorilor se determina retributia orara directa pe centru (care, impartita la numarul de ore-masina, da rezultatul retributiei medii orare a efectivului standard al centrului respectiv).

Tot in cadrul acestei etape se determina:

numarul maxim anual de ore pe centru (dupa regulile studiate);

numarul anual de ore disponibile pe centru, care exprima capacitatea de productie a centrului si care se determina pe baza numarului maxim de ore din care se scad orele de concedii ale muncitorilor, pauzele zilnice, alte intreruperi standard.

Prin compararea productiei, programata pe fiecare centru, exprimata in ore, cu numarul de ore disponibile ale centrului, rezulta excedentul sau deficitul de capacitate in ore.

Situatia structurii efectivelor (S.S.E.) cuprinde informatii privind efectivele, salariile directe pe centre, fondul de timp maxim disponibil, fondul de timp disponibil al centrelor, productia programata pe centre exprimata in ore, diferentele de capacitate pe centre, transferari intre centre, valoarea timpului neutilizat pe centre, salariile pentru muncitorii auxiliari ai tuturor centrelor.

3. O a treia etapa consta in elaborarea bugetului operational (B.O.). Bugetul operational cuprinde toate costurile comune (indirecte) privind fabricatia, administrarea si desfacerea. Nu sunt incluse in B.O. costurile cu manopera directa a centrelor, stabilita prin S.S.E. si cu materiile directe.

Structura bugetului operational este una flexibila, potrivit specificului intreprinderii si a criteriilor luate in considerare pentru repartizarea costurilor indirecte pe centre de productie.

Bugetul operational cuprinde costurile grupate pe destinatii si feluri pentru analiza utilizarii capacitatilor, si o grupare in fixe si variabile, la diferite nivele ale gradului de utilizare a capacitatii intreprinderii.

Pentru exercitiul viitor, bugetul operational se intocmeste pe baza realizarilor anului precedent cu corectiile ce se impun pentru anul de plan.

4. A patra etapa cuprinde lucrarile de repartizare a costurilor din bugetul operational pe centre. In acest scop se intocmeste "Foaia de repartizare a costurilor" (F.R.C.) pe baza documentelor etapelor anterioare.

Felurile de costuri din bugetul operational se repartizeaza pe centre dupa criterii diferite:

costul cu spatiul productiv - dupa suprafata ocupata de utilajele centrului de productie;

costul cu energia electrica in scopuri motrice - dupa marimea puterii instalate, inmultita cu numarul de ore de functionare;

costul cu energia pentru iluminat - dupa puterea consumatorilor inmultita cu numarul de ore iluminat;

costul cu amortizarea utilajelor, intretinerea si reparatiile - dupa valoarea utilajelor;

contributia la asigurari sociale poate fi tratata diferit;

o parte aferenta salariilor directe;

o alta parte, repartizata pe centre, in functie de totalul salariilor acestora.

5. Ultima etapa - a cincea - se refera la lucrari legate de determinarea tarifului-ora-masina al fiecarui centru de productie. In aceasta etapa se elaboreaza "Tabloul rezumativ" (T.R.) pe baza "Foii de repartizare a costurilor" (sau Colii de repartizare a costurilor) pe centre de productie sau Tabloul de repartizare.

Cunoscand tariful-ora-masina si itinerarul produsului, se determina costul prelucrarii pe produs, la care, adaugand costul cu materiile si materialele directe, se obtine costul produsului.

Raportand costul produsului (cost absorbant) la cantitatea de produs, se obtine costul unitar al produsului (antecalculat / planificat si postcalculat / efectiv).

Metoda prezinta o serie de avantaje fata de metodele clasice:

urmareste o mai buna folosire a masinilor, utilajelor, instalatiilor prin aducerea in prim plan a modului de utilizare a capacitatilor de productie;

permite stabilirea acelor masini, utilaje insuficient incarcate sau cu rentabilitate scazuta;

asigura folosirea integrala a timpului normat;

mobilizeaza capacitatile intelectuale ale omului in gasirea solutiilor de folosire rationala a masinilor si utilajelor, reducerea costurilor de functionare a lor, si, prin aceasta, reducerea costului produselor;

asigura o folosire mai buna a fortei de munca;

permite o repartizare judicioasa a lucrarilor pe masini, utilaje si a costurilor indirecte, asigurand o fundamentare realista a costurilor si preturilor produselor;

asigura stabilirea abaterilor de la costurile planificate cu ajutorul T.H.M. ca etalon de comparatie;

creeaza conditii pentru determinarea rentabilitatii masinilor si centrelor de productie, fapt ce permite o lansare judicioasa a fabricatiei.

Metoda are si dezavantaje: nu poate fi folosita in conditiile productiei de imbinare decat prin informatizare. Prelucrarea manuala devine ineficienta, inoperanta. Tratarea costurilor de vanzare ca fiind element structural al tarifului-orar este contestabila, deoarece cu greu putem sa ne imaginam legatura directa dintre diferitele cheltuieli si costuri ale comercializarii produselor si timpul de functionare al centrelor prin care trece (sau nu) produsul respectiv.

Se considera ca metoda nu are in vedere un cost important si cu pondere in unele ramuri si subramuri: materiile si materialele directe. Dar se poate ca, pentru costul cu materiile si materialele sa folosim regulile impuse de metoda normativa sau metoda standard cost.