Metoda de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor prin metoda G.P. (George Perrin)

Metoda de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor prin metoda G.P. (George Perrin)

Denumirea ei vine de la George Perrin, inginerul francez care in 1953 a conceput aceasta metoda de calcul. Metoda se poate aplica in intreprinderile din diverse ramuri: industria constructoare de masini, de aparate electrice, industria hartiei, industria fabricarii biscuitilor etc.

Scopul principal al metodei G.P. este eliminarea deficientelor privind calculul costului produselor si in special evitarea inexactitatii sau a nivelarilor de preturi create de repartizarea cheltuielilor indirecte in functie de anumite criterii conventionale.

In esenta, metoda G.P. urmareste un calcul exact al costului efectiv pe produs si esenta ei rezida in determinarea cu anticipatie a unor indici de echivalenta (G.P.-uri), reprezentand raportul dintre costul fiecarei operatii de fabricatie si costul total al unui produs de baza, ales conventional in acest scop. Metoda G.P. foloseste calculul matematic pentru realizarea scopului urmarit. Pentru acest motiv, aplicarea metodei G.P. presupune existenta unei dotari corespunzatoare cu echipamente moderne de evidenta si de calcul mecanografic.

Este o metoda de tip absorbant, care determina costul produsului pe baza costurilor de prelucrare la care se adauga costul cu materiile prime si materialele directe.

Pornind de la neajunsurile celorlalte metode in ceea ce priveste tratarea si repartizarea costurilor indirecte, in dorinta calcularii unui cost cat mai exact, metoda G.P. pune pe prim plan principiul cauzalitatii costurilor, avand ca obiectiv formulat calcularea cat mai exacta a costului pe unitatea de produs. Si aceasta prin folosirea unei cantitati de masura capabila sa generalizeze si sa omogenizeze eforturile intreprinderii incorporate in procese si produse diferite.

Aceasta unitate de masura este conventional numita G.P. - initialele numelui celui care a introdus metoda - ca unitate de efort regasita in fiecare produs, lucrare, serviciu.

Costurile, in cadrul metodei, sunt grupate in imputabile si neimputabile.

Cele imputabile sunt acele costuri care se pot repartiza asupra operatiilor sau produselor pe baza unor criterii logice de cauzalitate. Aceste costuri sunt luate in calculul G.P.-urilor (unitatilor de efort, indicilor de echivalenta). Aceasta grupa reuneste costurile cu salariile de baza si auxiliare ale muncitorilor, costurile cu energia tehnologica, combustibilul tehnologic, iluminatul, incalzitul, amortizarea, contributii la asigurarile sociale etc.

Costurile neimputabile sunt acele costuri carora nu li se poate asocia criterii logice de repartizare pe operatii si produse. Sunt costurile ce privesc productia in ansamblul sau. Ele nu sunt luate in calculul G.P.-ului.

De retinut ca metoda nu admite clasificarea costurilor in directe si indirecte.

Pe langa clasificarea costurilor in imputabile si neimputabile, metoda G.P. mai grupeaza costurile in variabile proportional, degresiv si in costuri fixe, in scopul bugetarii costurilor si controlului bugetar al lor.

Metoda presupune parcurgerea unor etape, si anume:

a)     Stabilirea G.P.-urilor;

b)     Calculul costului pe produs.

1. Etapa intai presupune o succesiune de lucrari:

a.     Stabilirea listei operatiilor procesului de fabricatie de baza, auxiliar, de deservire, pe baza documentatiei tehnice;

b.     Stabilirea costurilor imputabile pe operatii si produse, cu exceptia costului cu materiile prime;

c.      Determinarea costurilor neimputabile din totalul costurilor de productie;

d.     Alegerea produsului de baza in vederea determinarii G.P. pe operatii;

e.      Calcularea indicelui de echivalenta al produsului de baza ca suma a costurilor imputabile orare ale produsului de baza impartite la cantitatile orare;

I_b =

f.       Calcularea indicilor de echivalenta pentru fiecare operatie in functie de indicele de baza, adica calculul G.P. pe operatii;

GP/o =

g.     Calcularea indicilor de echivalenta, respectiv a G.P.-urilor pentru fiecare produs;

GP/p = sau GP = , Ip =

2. Calculul costului pe produs presupune:

a.      Convertirea productiei fizice in unitati de efort G.P., adica omogenizarea ei;

b.     Stabilirea unei unitati G.P.;

c_GP =

c.      Determinarea costului unitar de prelucrare al produsului (i);

d.     Determinarea costului unitar al produsului (i);

c