Organizarea contabilitatii de gestiune

ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

I.           Factorii de organizare a contabilitatii de gestiune

Organizarea contabilitatii de gestiune se face diferentiat in cadrul unei entitati patrimoniale, in functie de conditiile de desfasurare a activitatii si de particularitatile specifice ale acesteia, particularitati regasite in factorii de organizare.

a) Marimea intreprinderii. In functie de marime se stabileste si structura organizatorica pe fabrici, sectii, ateliere, etc., dar se organizeaza si activitatea financiara - contabila in sistem centralizat (pentru firme mai mici), si/sau in sistem descentralizat pentru intreprinderi mai mari. In functie de acesta organizare are loc atat fluxul informational cat si o delimitare si o structurare a costurilor.

b) Structura organizatorica a intreprinderii, reprezentata prin stuctura de productie si conceptie, precum si prin structura functionala, formeaza cadrul pe care se axeaza organizatoric si functional contabilitatea costurilor. Astfel, structura de productie si conceptie are in vedere divizarea "corpului" productiv al intreprinderii in sectii si ateliere.

Cu cat structura organizatorica a intreprinderii este mai complexa, cu atat mai numeroase vor fi delimitarile de cheltuieli la nivel de fabrica, sectie, atelier, sector etc. si deci cu atat mai mare va fi numarul calculatiilor de costuri necesare pentru informarea factorilor interesati si pentru optimizarea activitatii desfasurate de aceste structuri.

c) Tipul de productie si modul de organizare al acesteia. Tipul de productie concetizat prin deosebirile existente in nomenclatura si volumul productiei fabricate diferentiaza intreprinderile (in special cele industriale) in trei categorii: - intreprinderi cu productie de masa

- intreprinderi cu productie de serie

- intreprinderi cu productie individuala.

Sub aspect organizatoric, productiei de masa si de serie mare ii corespunde productia organizata in flux si pe sarje, productiei de serie mica ii corespunde productia organizata pe comenzi, iar productia individuala intruneste trasaturi specific productiei de unicate. Deci, tipul de productie si modul de organizare al acesteia implica utilizarea unei anumite metode de contabilitate de gestiune.

d) Tehnologia de fabricatie si gradul de automatizare al productiei. In functie de acestea sunt stabilite tehnic etapele parcurse de la intrarea materiei prime in productie si pana la obtinerea produsului finit, stabilindu-se totodata etapele de calculatie si implicit structurile pe posturi, procedeele de calculatie si modul de determinare a costului unitar.

Din punct de vedere tehnologic, productia unei intreprinderi se poate incadra, potrivit anumitor trasaturi, fie in categoria productiei simple (productia fabricilor de geamuri, de bere, de zahar si uleiuri, de lacuri si vopsele etc.), fie in categoria productiei complexe (productia fabricilor de tractoare, autocamioane, automobile, avioane, locomotive etc.).

e) Gradul de concentrare, profilare, specializare si de integrare a intreprinderilor. Crearea unor intreprinderi specializate pana la limita obtinerii unei eficiente convenabile (determinata, in general de utilizarea complexa a materiilor prime) cu numeroasele sale avantaje economice (marimea seriilor de fabricatie, procese tehnologice avansate, reducerea cheltuielilor de salarizare si material, cresterea elasticitatii intreprinderii etc.), presupune o calculatie mai simpla si mai putin costisitoare.

In ceea ce priveste gradul de integrare, in cadrul intreprinderilor integrate, metodele de calculatie adoptate, corespunzator modului de organizare a productiei, implica adoptarea variantei "cu semifabricate" care este in principiu mai complexa decat varianta "fara semifabricate" folosita in intreprinderile neintegrate.

f) Caracterul procesului de productie poate fi continuu sau sezonier. In esenta, in functie de perioada in care se desfasoara activitatea de productie si implicit se obtin produse, se repartizeaza si cheltuielile. Astfel, cheltuielile variabile se regasesc numai in perioada de activitate, in timp ce cheltuielile fixe se regasesc in tot timpul anului (chiar daca avem activitate sezoniera).

II.        Principiile de organizare a contabilitatii de gestiune

a. Principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de cele care nu privesc productia. Aplicarea acestui principiu presupune separarea cheltuielilor privind activitatea de productie, de cheltuielile ocazionate de restul activitatii desfasurate de intreprindere.

b. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp. Acest principiu presupune stabilirea unei legaturi intre momentul efectuarii cheltuielilor si momentul realizarii productiei.

Astfel cheltuielile se impart in:

- cheltuieli anticipate (inregistrate in avans). Acestea se efectueaza in perioada de gestiune curenta, dar privesc productia (activitatea) din perioadele viitoare; de exemplu: cheltuielile privind reparatiile capitale neprevizibile, reparatiile curente si reviziile tehnice, abonamentele, chiriile si alte cheltuieli constatate anticipat etc.

- cheltuieli curente care se efectueaza in momentul desfasurarii activitatii (productiei).

- cheltuieli previzionate sau cheltuieli cu provizioanele sunt acelea care se includ in costul productiei din perioada curenta, dar care practic se efectueaza in perioadele viitoare de gestiune, suportandu-se din provizioanele create; de exemplu: cheltuielile de exploatare privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli pentru deprecierea imobilizarilor necorporale sau corporale, precum si a imobilizarilor in curs, a activelor circulante sub forma de stocuri si productie in curs de executie, pentru creante neancasate etc.

c. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu. Potrivit acestui principiu, orice cheltuiala este atasabila unui anumit centru de responsabilitate (loc de desfasurare a activitatii), in functei de locul care a generat cheltuiala stabilindu-se si responsabilitatea. Deci, cheltuielile privind desfasurarea activitatii obisnuite a intreprinderii se defalca si se delimiteaza pe procesele principale care le-au ocazionat, si anume: aprovizionare, fabricatie, desfacere si administratie.

d. Principiul separarii cheltuielilor cu caracter productiv de cele cu caracter neproductiv. Obiectul contabilitatii de gestiune il reprezinta cheltuielile care privesc productia. Acestea, la randul lor, vor fi separate in cheltuieli cu caracter productiv si cheltuieli cu caracter neproductiv (rebuturi, pierderi, depasiri de costuri). Cheltuielile cu caracter productiv se includ in costul produsului, in timp ce cheltuielile cu caracter neproductiv vor fi incluse in costul perioadei.

e. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita, de cheltuielile aferente productiei in curs de executie (neterminate). Acest principiu este valabil pentru intreprinderile a caror productie se prezinta partial la sfarsitul perioadei de gestiune in diverse stadii de transformare, cantitatea si valoarea acesteia fiind diferita de la o perioada de gestiune la alta. Potrivit acestui principiu, productia in curs de executie trebuie determinata exact, mai intai din punct de vedere cantitativ (prin inventariere), iar dupa aceea din punct de vedere valoric (in functie de durata ciclului de fabricatie, de metoda de calculatie aplicata etc.).

f. Principiul documentarii sau al fundamentarii calculatiei pe documente justificative presupune ca intreaga calculatie a costurilor sa aiba la baza documente justificative, din care sa rezulte consumurile productive exprimate cantitativ si preturile, respectiv valoarea acestora.