Obiectivele auditului financiar contabil

Obiectivele auditului financiar contabil

Conform cadrului general al standardelor de audit, "obiectivul unui audit al situatiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare generala"¹.

Pentru a exprima aceasta opinie, se folosesc expresiile echivalente "prezinta in mod fidel sub toate aspectele semnificative" sau "ofera o imagine fidela"2.

Acelasi obiectiv este urmarit si in cazul auditului informatiilor financiare sau de alta natura, ce respecta anumite criterii.

O conditie esentiala pentru adoptarea unei opinii este ca auditorul sa dispuna de probe de audit suficiente si adecvate. Opinia formulata de auditor contribuie la cresterea credibilitatii situatiilor financiare, oferind un nivel inalt de incredere, dar nu este suficienta. Un grad de asigurare absolut in audit nu poate fi atins datorita existentei unor bariere impuse de utilizarea rationamentului profesional al testelor, limitarea sistemului contabil, precum si de faptul ca o mare parte din probele aduse auditorului sunt, prin natura lor, mai degraba persuasive decat conclusive.

Pentru a se putea pronunta cu privire la imaginea fidela, expertul sau cenzorul trebuie sa se asigure de respectarea unor criterii1, care vor fi prezentate in continuare.

Exhaustivitatea si integritatea inregistrarilor prevede ca toate operatiile privitoare la intreprindere sa fie inregistrate corespunzator in contabilitate, fara omisiuni sau repetitii . Termenul de operatii cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii, cat si toate obligatiile si pasivele sale, sau orice eveniment sau hotarare, in sens general, care conduce la modificarea patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

Realitatea presupune ca toate elementele materiale inscrise in documente, corespund cu cele identificabile fizic. Toate elementele de activ, pasiv, venituri sau cheltuieli reflecta valori rele si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza. Altfel spus, toate informatiile prezentate prin conturile anuale trebuie sa fie justificate si verificabile.

Toate elementele patrimoniale reflectate in contabilitate trebuie sa fie in concordanta cu cele identificabile fizic prin inventariere sau prin diferite procedee  (confirmari primite de la terti, terte de laborator, analize etc.).

Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in conturile anuale a operatiilor presupune respectarea urmatoarelor aspecte:

Criteriul perioadei corecte, care prevede ca operatiile sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor, utilizarea unei contabilitati de angajamente si folosirea conturilor de regularizare;

Evaluarea corecta, care cere ca aceste operatii sa fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilitatii nr.82/1991. Sumele trebuie sa fie bine determinate, exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare. Toate calculele, care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, trebuie sa fie corecte. Auditorul trebuie sa se asigure de aplicarea principiului continuitatii activitatii, altfel evaluarea se va face la valoarea de lichidare a firmei (se consulta avocatul, se verifica fluxurile de trezorerie, se constata daca societatea este in incapacitate de plata).

Imputarea corecta, care are ca obiectiv inregistrarea in conturile corespunzatoare, in conformitate cu Planul Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii cu modificarile aduse acesteia potrivit legii. In conditiile nerespectarii acestor corespondente, pot fi mascate fraude, compensari nelegale, se pot denatura posturi din bilant sau indicatori cum ar fi cifra de afaceri, rezultatul exercitiului, stocurile, imobilizarile etc.

Prezentarea corecta in conturile anuale sau intocmirea corecta a bilantului contabil, care impune ca operatiile sa fie corect centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile existente. Respectarea acestui criteriu trebuie sa se realizeze cu ajutorul balantelor de verificare analitice si sintetice si cu ajutorul confruntarii evidentei operative cu contabilitatea. Exista doua tipuri de corelatii:

Totalul rulajelor din evidenta cronologica - Registrul Jurnal, trebuie sa corespunda cu totalul rulajelor din evidenta sistematica- Cartea Mare;

Corelatia dintre conturile analitice si conturile sintetice, care se realizeaza prin balanta de veruificare analitica deschisa pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat in analitic.

Datele din contabilitatea curenta trebuie sa fie corect prelucrate si centralizate in documentele de sinteza contabile. Trebuie verificata existenta unui sistem informatic riguros de intocmire a documentelor, de prelucrare a datelor si de arhivare a acestora.

Contul de profit si pierderi trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate referitoare la perioada respectiva. Auditorul va urmari daca au fost respectata aplicarea conform legii, a principiilor generale.

Indiferent de metodele, mijoacele si tehnicile utilizate in procesul de prelucrare a datelor, auditorul are rolul de urmari doua grupe de obiective:

Realitatea, sinceritatea si integritatea informatiilor obtinute din evidenta economica;

Realitatea, legalitatea, necesitatea si economicitatea operatiilor economico- financiare din evidenta, precum si integritatea patrimoniului unei intreprinderi.

In procesul de realizare a obiectivelor enuntate mai sus, se pot intalni mai multe situatii. Prima dintre ele este cea, in care documentele sunt intocmite corect, la zi, cu respectarea normelor legale si a hotararilor conducerii intreprinderii, si contin doar operatiuni legale, reale si exacte.

A doua situatie apare, cand se constata nereguli in intocmirea, circulatia si prelucrarea documentelor, dar ele pot fi usor de indreptat. In aceasta categorie se includ corecturile neadmise in documente, evidentele netinute la zi, nerespectarea corespondentei dintre conturi etc. Ultima situatie produce efecte negative mari. Neregulile sunt constatate in organizarea si conducerea contabilitatii, favorizand sau ascunzand o proasta gestionare a patrimoniului, evaziunea fiscala, sustrageri sau denaturarea rezultatelor.

Stabilirea naturii deficientelor, care poate fi de forma sau de fond, se face prin verificarea documentelor. Se adopta masuri pentru prevenirea si eliminarea acestora si pentru sanctionarea celor responsabili de aceste greseli.