Obiectul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor

Obiectul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor

intreprinderile, pentru a caror productie se calculeaza costuri, apartin celor mai diferite ramuri de activitate economica: industrie, agricultura, silvicultura (inclusiv exploatare forestiera), constructii-montaj, foraj-geologie, transporturi, telecomunicatii, circulatia marfurilor (prin comert propriu-zis, aprovizionare tehnico-materiala, contractari-achizitii, inclusiv burse de marfuri), cercetare stiintifica, proiectare, turism, prestatii de servicii sub cele mai diverse forme (inclusiv activitatea de posta), gospodarie comunala si locativa, edituri si poligrafie, banci, societati de asigurare, burse de valori si societati de tranzactionare a titlurilor de valoare etc. Mai putin utilizat pana in prezent, dar deosebit de important pentru aprecierea modului de gospodarire interna, costul poate fi calculat si in unitatile de invatamant, ocrotire a sanatatii si asistenta sociala, educatie fizica si sport etc., care pot functiona ca institutii publice, fundatii, ori ca organizatii cu scop lucrativ, urmarind profit, in speta, ca intreprinderi1.

Costuri pot fi calculate si in raport cu activitatile desfasurate intr-o unitate structurala sau alta si cu posibilitatile concrete de masurare si exprimare cantitativa a acestora. Se poate spune deci, ca orice fel de activitate si rezultatele sale concrete exprimate in unitati de masura adecvate, au un cost al lor.

In forma lor clasica, dar si cea mai complexa, costurile si calculul lor se regasesc mai ales la intreprinderile producatoare de bunuri materiale, in primul rand in cele industriale, care in economia tarilor dezvoltate constituie ramura preponderenta.

De aici, preferinta majoritatii lucrarilor de costuri, intre care si cea de fata, in tratarea problemelor pe exemplul intreprinderilor industriale.

Pentru calculul costurilor este imperios necesar studiul ambelor coordonate sau termeni care definesc costul unitar si anume: cheltuielile de productie si de desfacere exprimate in bani si productia care le ocazioneaza, determinata organizatoric si cantitativ. Fiecare dintre coordonatele amintite constituie obiect de studiu pentru contabilitatea de gestiune si calculatia  costurilor in functie de natura sa, de rolul ce-i revine in cadrul raportului amintit si de scopul urmarit prin calcul. Astfel, in cazul cheltuielilor privind obtinerea si desfacerea productiei contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor cuprinde in sfera sa de cercetare urmatoarele aspecte principale:

modul de formare a cheltuielilor care se cuprind in costuri si stabilirea de criterii pentru delimitarea lor fata de alte consumuri si plati banesti, care intervin in intreprindere;

comportamentul si gruparea cheltuielilor privind obtinerea si desfacerea productiei in raport cu factorii care le genereaza si cu caracterul lor;

diversi indicatori calculati in functie de cheltuielile privind productia si desfacerea cum ar fi: cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa, costuri la 1000 lei productie marfa etc.

In privinta celei de a doua coordonate a raportului care defineste costul unitar, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza productia din doua puncte de vedere si anume:

in calitate de activitate sau proces care se desfasoara intr-un anumit cadru tehnico-organizatoric, si servind concomitent pentru delimitarea cheltuielilor pe sectoare;

in calitate de rezultat material concret al consumarii productive a elementelor fundamentale ale procesului de productie sau cu alte cuvinte ca produse, lucrari, servicii etc., considerate purtatori de costuri.

In legatura cu sectoarele de cheltuieli, calculatia costurilor studiaza in principal:

principiile de constituire si de delimitare a sectoarelor de cheltuieli, in calitate de categorii specifice calculatiei;

dependenta sectoarelor de cheltuieli fata de structurile organizatorice interne ale intreprinderii-corelatia dintre ele;

capacitatea de productie-sinteza a sectoarelor de activitate din intreprindere si legatura sa cu costurile.

In cazul purtatorilor de costuri, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor abordeaza in special:

modul de stabilire a purtatorilor de costuri-structura lor;

exprimarea cantitativa a lor in scopul dimensionarii costului pe unitatea de produs.

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor mai are ca obiect unele probleme de ansamblu cum ar fi:

studiul conceptelor fundamentale care guverneaza gandirea si calculatia costurilor;

studiul metodelor de calcul, de optimizare si de prognoza a costurilor si a conditiilor de aplicare a acestora in intreprinderi etc.

Contabilitatea de gestiune si sistemul informational al costurilor prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

confidentialitatea datelor. Datele din contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor nu au menirea de a fi date publicitatii. In cazuri bine stabilite prin lege organele de control au acces la datele privind costurile;

caracterul optional din punct de vedere legal. Nu este obligatorie o anumita forma de organizare pentru contabilitatea de gestiune. Contabilitatea financiara este in schimb supusa unui amplu proces de normalizare, inclusiv pe plan mondial (Standardele de Contabilitate Internationale). Contabilitatea de gestiune vizeaza intr-o masura mai mare interese specifice ale patronatului. Particularitatile de flux informational si de organizare ale entitatilor patrimoniale isi pun amprenta intr-o masura mai mare asupra modalitatilor de organizare a contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor;

organizarea contabilitatii de gestiune poate fi specifica fiecarei entitati patrimoniale, existand reguli generale de principiu care nu au caracter restrictiv. Forma concreta, regulile si algoritmii sunt in mare masura la latitudinea entitatii patrimoniale. Se tine cont intr-o masura mai mare de doctrina si stiinta contabila si intr-o masura mai mica de legislatie.

Legea contabilitatii, republicata in ianuarie 2002, inlatura ambiguitatile in domeniul practicii contabilitatii de gestiune si reglementeaza obligativitatea organizarii acesteia, astfel ca, la articolul 1 (alin. 1) prevede ca "societatile comerciale, societatile / companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelate persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii"2. Aceasta prevedere se aplica si institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu si fara scop lucrativ, precum si persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati independente. Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, adaptate la specificul activitatii, revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligatia gestionarii unitatii respective.

Ordinul M.F. nr.1826/2003 reglementeaza urmatoarele aspecte sau sectiuni din domeniul contabilitatii de gestiune:

prevederi generale privind contabilitatea de gestiune;

prevederi privind calculatia costurilor cu referire la: principiile calculatiei costurilor, structura costurilor si gruparea cheltuielilor in vederea calcularii costurilor.