Organisme implicate in procesul de normalizare si armonizare contabila

Academia de Studii Economice

Contabilitate, Audit si Informatica de Gestiune

Organisme implicate in procesul de normalizare si armonizare contabila

1.Armonizarea contabila

Obiectivul principal al armonizarii contabile il reprezinta constituirea unui limbaj comun universal de comunicare in lumea afacerilor. Se considera ca acest obiectiv se poate infaptui in conditiile unei armonizari a necesitatilor de informare a utilizatorilor si a posibilitatilor ofertei sau a productiei de informatie contabila de a tine pasul" cu modificarile produse in dinamica cererii.Aceasta armonizare a ofertei contabile dupa cererea existenta poate fi realizabila si necesara atat in plan conceptual cat si in plan operational.

Avantajele armonizarii contabile internationale

Pentru a opera pe pietele internationale de capitaluri, investitorii trebuie sa detina

informatii suficiente si comparabile privind diferitele oportunitati de investire. Cea mai mare parte a informatiilor care stau la baza deciziei de investire la nivelul firmei sunt furnizate de contabilitate. In general, se considera ca diferitele piete nationale de capitaluri sunt foarte asemanatoare, cu exceptia obligatiilor de publicare a informatiei financiare si regulilor contabile. Aceasta situatie a facut ca sub presiunea internationalizarii pietelor de capitaluri, sa asistam la un fenomen de armonizare si normalizare a contabilitatii intreprinderilor la nivel mondial.

Armonizarea contabila internationala este importanta atat pentru utilizatorii informatiilor contabile cat si pentru normalizatorii contabili. In incercarea de a depasi barierele unei comunicari care se dorea tot mai mult eficienta, s-a avansat gradual in procesul armonizarii contabile cu concursul organizatiilor implicate si s-au conturat tot mai evident cateva avantaje esentiale generate de acest fenomen, cu numeroase efecte pozitive, printre care:

- elimina una dintre barierele principale din calea fluidizarii circulatiei, la nivel international, a fluxurilor monetare de investitii sau financiare;

- creeaza posibilitatea investitorilor si analistilor financiari sa inteleaga rapoartele financiare ale societatilor straine, in care acestia ar fi interesati sa investeasca;

- reduce eforturile societatilor multinationale pe linia intocmirii conturilor consolidate;

- reduce costurile cu pregatirea informatiilor contabile, pentru societatile care cauta resurse pe piete financiare straine;

- faciliteaza activitatea autoritatilor fiscale nationale in procesul de masurare a impozitului pe profit datorat de catre intreprinderile straine;

- ofera mijloacele necesare determinarii pozitiei strategice a unei intreprinderi in sectorul sau de activitate pe plan mondial;

- elimina costurile cu normalizarea in tarile in care nu exista inca norme adecvate in domeniul contabilitatii si auditului.

La realizarea armonizarii contabile pe plan international contribuie mai multe organizatii interguvernamentale si organizatii ale profesiei contabile.

FASB si SEC

Din anul 1973, Financial Accounting Standards Board (FASB) a fost o organizatie desemnata in sectorul privat, pentru stabilirea unor standarde de contabilitate si de raportare finaciara.

In 1973, Comisia americana de valori mobiliare (Securities and Exchange Commission - SEC) a recunoscut valoarea standardelor emise de FASB, declarandu-le obligatorii pentru societatile cotate.

Acest organism independent de normalizare contabila a angajat resurse financiare si umane importante pentru elaborarea unui cadru contabil conceptual (accounting framework), durata santierului fiind una de mare anvergura: 12 ani (1973-1985).

Aceste standarde sunt esentiale pentru functionarea eficienta a economiei deoarece investitorii, creditorii, auditorii si alti se bazeaza pe credibilitate, transparenta si comparabilitate a informatilor financiare.

Desi situatiile financiare pot parea asemanatoare de la o tara la alta, exista diferentieri generate de diversitatea din mediile legale, economice si sociale, precum si de nevoile diferite ale utilizatorilor determinate de specificul cerintelor nationale.

Misiunea FASB este de a stabili si de a inbunatati standardele de contabilitate si raportare financiara pentru indrumarea si educarea publicului inclusiv a emitentilor, auditorilor, si utilizatorilor de informatii financiare.

FASB dezvolta concepte de contabilitate larga, precum si standardele de raportare financiara. De asemenea ofera orientari privind punerea in aplicare a standardelor.

Americanii au fost primii care si-au definit un cadru teoretic al contabilitatii financiare: un ansamblu de obiective si de notiuni fundamentale interlegate, care permit sa se elaboreze un ansamblu coerent de standarde si sa se stabileasca natura, functia, limitele contabilitatii financiare si ale situatiilor financiare (FASB, 1976).

Setul de situatii financiare include si un rezumat al metodelor/practicilor contabile ale societatii si alte note suplimentare, in 1978 FASB a publicat o Declaratie privind obiectivele raportarii financiare, prin care situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii:

1. utile investitorilor si creditorilor prezenti si viitori pentru luarea de decizii rationale;

2. inteligibile pentru acei utilizatori care au o pregatire economica minimala;

3. care sa ilustreze resursele economice ale societatii, sursele lor de finantare

precum si efectele tranzactiilor si evenimentelor care determina modificari in resursele

societatii sau in sursele lor de finantare;

4. referitoare la performanta financiara in decursul unei perioade;

5. care sa ajute utilizatorii sa evalueze sumele, perioadele si incertitudinile legate

de fluxurile viitoare de numerar ale investitorilor.

In prezent, organismul de normalizare contabila din SUA, Financial Accounting Standards Board (FASB), cere intocmirea si prezentarea urmatoarelor situatii:

- un bilant sau o declaratie a pozitiei financiare;

- situatie a rezultatului sau castigurilor;

- situatie a castigurilor nete (nedistribuite);

- situatie a altor modificari in capitalul propriu;

- situatie privind schimbarile in pozitia financiara, denumita situatia surselor si utilizarilor de fonduri, cunoscuta in prezent ca situatia fluxurilor de trezorerie.

Raportul anual pe care o societate trebuie sa il intocmeasca si sa il publice pentru uzul diversilor utilizatori trebuie sa cuprinda situatiile financiare precum si alte 'informatii financiare sau nonfinanciare, inclusiv un Raport al auditorului, analize si discutii ale managementului (identificari si explicatii narative ale valorilor financiare cifrate), informatii privind segmentele de activitate, informatii privind diversele retratari realizate, precum si date comparative pentru anii anteriori.

Comunicatele de presa, previziunile managementului sau alte descrieri ale planurilor, asteptarilor managementului ori ale impactului social sau de mediu in activitatea societatii sunt exemple de rapoarte financiare, altele decat situatiile financiare.

Totodata, prevederile din The Securities Exchange Act obliga societatile cotate sa furnizeze urmatoarele informatii in cadrul Raportului anual:

- anumite informatii financiare trimestriale;

- dezacordurile intre management si contabilitate in ceea ce priveste informarea contabila si financiara;

- anumite informatii financiare pe 5 ani;

- descrierea activitatii societatii;

- prezentarea managementului intreprinderii;

- cursul actiunilor pentru fiecare trimestru din exercitiile financiare prezentate;

- comentariul managementului asupra situatiilor financiare si asupra rezultatului.

3.Comitetul international de standarde contabile (IASC/IASB)

si Uniunea Europeana (UE)

Comitetul international de standarde contabile (IASC/IASB)

De ce a aparut IASC?

Odata cu globalizarea pietelor financiare, a economiilor si dezvoltarea intreprinderilor multinationale sau intreprinderilor mari ce vor fi cotate pe pietele financiare staine, s-a simtit nevoia crearii unui limbaj contabil comun deoarece, "multa vreme, contabilii au trait intr-un fel de turn Babel, unde nu numai ca ei vorbeau in limbi diferite, dar, de asemenea, au dat interpretari diferite acelorasi evenimente si tranzactii Feleaga, N. Sisteme contabile comparate). Necesitatea comunicarii si compararii informatiilor din situatiile financiare au condus la aparitia unor organisme de reglementare contabile pe plan international.

Constituirea IASC

Un pas inainte pentru crearea unui limbaj contabil comun, a fost constituirea Comisiei Internationale a Normelor contabile (IASC), un organism international privat si independent cu sediul la Londra. Pe 29 iunie 1973, la Londra, reprezentantii principalelor organizatii contabile din Australia, Canada, Franta, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda si Statele Unite semnau carta de creare a acestui organism.

In 1983, IASC cuprindea toate organismele profesionale contabile, membre ale Federatiei Internationale a Contabililor(IFAC). In ianuarie 1999, IASC numara 142 de membri (organisme ale profesiei in general), din 103 tari, ce reprezentau mai mult de 2 milioane de contabili.

Obiectivele IASC

IASC avea ca obiectiv sa elaboreze si sa publice, norme contabile internationale ce trebuiau sa fie respectate cu ocazia prezentarii anuale a situatiilor financiare, precum si sa asigure acceptarea si aplicarea acestor norme. Obiectivul IASC este de a realiza uniformizarea principiilor contabile utilizate pentru situatiile financiare ale intreprinderilor si altor organisme din lumea intreaga, asigurand astfel comparabilitatea situatiilor financiare. IASC s-a angajat sa apropie, prin armonizarea reglementarilor, normele contabile si procedurile legate de pregatire si prezentarea situatiilor financiare. Organismul normalizator isi concentreaza efortul de armonizarea asupra situatiilor financiare, pregatite pentru a oferi informatii utile luarii deciziilor economice.

Scurt istoric. Etape in evolutia IASC

Organizarea IASC/IASB -trecut si prezent

Consiliul (Board)- Activitatea IASC este exerciata printr-un Consiliu format din reprezentanti ai organismelor contabile din 13 tari, numite de consiliul IFAC si din cel mult patru organisme geografice. Fiecare membru poate desemna cel mult 2 reprezentanti si un consilier pentru a participa la reuniunile consiliului. Pot participa la reuniunile consiliului si reprezentanti ai Comisiei Europene, IOSCO si FASB dar cu statut de observatori.

Grupul consultativ (Consultative Group)- A fost creat de Consiliu in 1981 si cuprinde reprezentanti ai organizatiilor internationale, ale preparatorilor si utilizatorilor de situatii financiare, ai burselor de valori mobiliare si ai controlorilor pietelor financiare, alaturi de reprezentanti ai organismelor de normalizare si ai organizatiior interguvernamentale (ex: IOSCO, Banca Mondiala). El se reuneste periodic cu membrii Consiliului pentru a discuta probleme tehnice referitoare la proiectele IASC si strategia acestuia. El joaca un rol important in procesul de elaborare si acceptare a normelor internationale.

Consiliu consultativ (Advisory Council)- A fost creat de IASC in 1995 fiind compus din persoane cu calitati exceptionale, avand rolul de a promova acceptarea normelor si de a creste credibilitatea lucrarilor IASC. Asigura de asemenea independenta si obiectivitatea Consiliului IASC insa nu participa si nu cauta sa influenteze decizile consiliului IASC.

Personalul IASC (IASC Staff)- Consiliul este asistat de un numar mic de persoane, angajate la Londra si conduse de un secretar general.

Organizarea IASB a suferit modificari importante in ultimii ani.

In aprilie 2001 a fost creat un comitet alcatuit din 19 membri numiti trustees care are ca functii numirea de membrii ai consiliului, responsabilitatea finantarii IASB, schimbarea constitutiei IASB.

IASB dispune de un Comitet Consultativ (SAC-Standards Advisory Council) si de un Comitet de Interpretare (IFRIC-International Financial Reporting Issues Committee) alaturi de personalul tehnic Staff.

Membrii SAC sunt alesi din randul organismelor care au un interes deosebit pentru informarea financiara la care se adauga reprezentanti ai Comisiei Europene, SEC si ai Financial Services Agency din Japonia in calitate de observatori.

IFRIC(fostul SIC) este insarcinat cu interpretarea normelor existente ce sunt supuse IASB pentru aprobare. Este compus din 12 membri la care se adauga reprezentanti ai IOSCO si ai Comisiei Europene in calitate de observatori.

Uniunea Europeana(UE

De ce a aparut Uniunea Europeana

Dezvoltarea economiei, a intreprinderilor, a relatiilor dintre tari, a condus la crearea unui spatiu european in care sa fie posibila libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor etc. Dorinta de armonizarea contabila in Europa a aparut o data cu constituirea Uniunii Europene.

Cum a aparut UE?

A fost mai intai pactul Charbon-Acier (1951), urmat de tratatul de la Roma (1957) care a insemnat "botezul" Comunitatii Economice Europene, abolirea taxelor vamale (incepand cu 1968), instaurarea Sistemului Monetar European (1979) si Tratatul de la Mastricht (semnat in 1991) care prevedea ultimele faze ale realizarii , in plan economic si monetar, a UE: libera circulatie a capitalurilor, a marfurilor, a serviciilor si persoanelor (1993), crearea unei Banci Centrale Europene in cadrul Sistemului European al Bancilor (1998), introducerea monedei comune, euro (prevazuta pentru ianuarie 1999), si punerea ei in circulatie (incepand cu 2002). Uniunea Europeana este o entitate politica, sociala si economica, dezvoltata in Europa, ce este compusa din 27 state.

Obiectivele UE din punct de vedere contabil

UE si-a propus armonizarea normelor contabile nationale prin intermediul unor directive foarte suple, dar suficient de restrictive pentru a atinge scopul initial: furnizarea unor informatii accesibile, pertinente si recunoscute de catre utilizatorii din cadrul UE. Armonizarea organizarii pietelor financiare europene a determinat UE sa ia o serie de decizii, intre care si aceea privind alegerea unui referntial contabil unic care sa permita intreprinderilor europene sa vorbeasca aceeasi limba in materie de informare financiara.

Scurt istoric

Asimilarea referntialului IFRS la nivelul UE

Pentru asimilarea referntialului IFRS la nivel comunitar a fost creat un mecanism care are ca functie principala supervizarea adoptarii noilor norme si interpretari, precum si asigurarea conformitatii cu directivele europene. Mecanismul are o componenta politica si reglementara si o componenta tehnica.

Componenta politica este asigurata de Comitetul de Reglementare Contabila Europeana(Accounting Regulation Committee-ARC) format din reprezentanti ai tuturor statelor membre. El emite avize asupra adoptarii normelor de catre UE si stabileste data de intrare in vigoare a acestora. In 2003, ARC s-a pronuntat in favoarea tuturor normelor si interpretarilor emise de IASB cu exceptia normelor IAS 32 si IAS 39 referitoare la instrumentele financiare.

Componenta tehnica este asigurata de un comitet tehnic -European Financial Reporting Advisory Group-EFRAG, ce trebuie sa furnizeze UE asistenta si competentele necesare evaluarii normelor. Este constituit dintr-un grup de experti din randul profesiei contabile, organismelor de normalizare, utilizatorilor, organismelor de supraveghere si reglementare a pietelor.

Functiile EFRAG

-contribuie la procesul de elaborare a normelor IFRS prin emiterea de comentarii asupra normelor si interpretarilor

-asista Comisia Europeana in asigurarea conformitatii directivelor europene cu referentialul IFRS

-emite avize tehnice privind asimilarea sau respingerea in cadrul UE a normelor si interpretarilor publicate

-identifica insuficientele referentialului IFRS

In cadrul UE au fost create, in iulie 2001, doua comitete strategice. Primul, ESC-Comisia Europeana de Valori Mobiliare, este alcatuit din reprezentanti ai statelor membre si trebuie sa consilieze Comisia Europeana asupra reglememtarilor referitoare la valorile mobiliare. Cel de-al doilea, CESR-Committee of European Securitiea Regulators, este un organism independent format din reprezentanti ai autoritatilor de reglementare din tarile membre si contribuie la ameliorarea coordonarii normalizatorilor nationali fiind consilierul tehnic al Comisiei Europene.

Directivele Europene

La nivelul UE, normalizarea contabilitatii firmelor face parte din procesul armonizarii dreptului societatilor comerciale pentru tarile membre. Lucrarile de armonizare contabile la nivel european, incepute in anii '70, s-au concretizat in mai multe directive, dintre care cele mai importante sunt: Directiva a IV-a privind conturile anuale ale societatilor de capitaluri, emisa in 1978, Directiva a VII-a privind conturile consolidate emisa in 1983, Directiva a VIII-a privind auditul legal al situatiilor financiare , emisa in 1984.

Directivele contabile europene sunt texte normative cu caracter obligatoriu pentru statele membre ale UE, dar aplicarea lor se realizeaza intr-un termen prevazut, prin incorporarea in dreptul contabil al fiecarei tari. Directivele prevad mai multe optiuni care pot fi legiferate prin normele contabile ale fiecarei tari si de aceea exista inca multe diferente intre reglementarile contabile ale statelor membre. In plus, doctrina care sta la baza procesului de armonizare contabila din UE nu este unitara, fiind un amestec intre cele doua mari traditii contabile:

-doctrina contabila anglo-saxona, bazata pe dreptul cutumiar, orientata catre interesul informational al actionarilor, deconectata de fiscalitate si reglementata, in general, de profesia contabila liberala,

-doctrina contabila internationala, bazata pe deptul scris romano-germanic, care pune accentul pe protectia finantatorului bancar si interesul fiscal al statului, iar normele sunt elaborate conform unui proces legislativ.

Organizarea UE

Parlamentul European, reprezinta cetatenii Uniunii Europene, si este ales prin vot direct de catre acestia. El voteaza asupra legilor privind bugetul, iar in cazul respingerii apare procesul de negociere cu Consiliul de Ministri. Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativa a celor 490 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul are trei puteri importante:

-Puterea legislativa reprezinta adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonante, decizii).

-Puterea de supraveghere democratica se exercita asupra Comisiei Europene. PE isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia.

-Puterea bugetara, deci poate sa exercite o influenta asupra cheltuielilor comunitatii.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri), reprezinta fiecare stat membru. Consiliul UE decide asupra proiectelor de lege ale Comisiei, stabileste bugetul, incheie tratate internationale.

Comisia Europeana, reprezinta interesele generale ale UE. Comisia Europeana propune legi, aplica planul bugetar si vegheaza la aplicarea legilor europene, a bugetului si a programelor uniunii.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, care se ingrijeste de respectarea legilor europene.

Curtea Europeana de Conturi, care verifica finantarea activitatilor UE .

Consiliul European ia decizii fundamentale si stabileste liniile si obiectivele generale .

COMPARAREA FASB si IASB pentru instrumente financiare Septembrie 2009

5 Federatia Internationala a Contabililor (IFAC

Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) este organizatia globala pentru profesia contabila.   Aceasta a fost oficial constituita in octombrie 1977, la Congresul Mondial al Contabililor din München. In ultimii 30 de ani calitatea sa de membru s-a extins la 157 de membri si asociati in 123 de tari si jurisdictii.

Constitutia sa a fost semnata de 63 de organisme contabile in 51 tari.

Conditiile sale originale de referinta au subliniat:

a) promovarea armonizarii standardelor de contabilitate;

b) dezvoltarea unor standarde armonizate la nivel profesional.

Scopul IFAC

IFAC a fost infiintat pentru consolidarea profesiei contabile din intreaga lume in interes public prin:
- Elaborarea unor standarde internationale de inalta calitate si sprijinirea adoptarii si utilizarii lor;
- Facilitarea colaborarii si cooperarii intre organismele sale membre; 
- Colaborarea si cooperarea cu alte organizatii internationale; 
- Servind drept purtatorul de cuvant international pentru profesia contabila.
La prima reuniune a Adunarii IFAC si a Consiliului din octombrie 1977, a fost dezvoltat un program din 12 puncte pentru a ghida comitetele IFAC si personalul prin primii cinci ani de activitate. Multe elemente ale acestui program de lucru sunt inca relevante astazi.
Calitatea de membru

Incepand din 1999, IFAC recunoaste trei tipuri de membri a. Membru cu drepturi depline - organizatii contabile nationale de incredere; b. Membru asociat - organizatii contabile nationale ce nu sunt de incredere; c. Membru afiliat - organizatiile internationale, ce au interes in profesia contabila.

Organizarea

IFAC a stabilit o serie de panouri si comitete pentru dezvoltarea standardelor internationale si de orientare si care sa se concentreze pe sectoare specifice ale profesiei. Panouri urmator a fost stabilit in cadrul IFAC cu privire la datele indicate:

Structura IFAC de guvernare este alcatuita din urmatoarele componente
a. O Adunare formata din reprezentanti ai fiecarui membru al organizatiei de contabilitate;  b. Un Consiliu format din reprezentanti alesi din 18 tari;
c. Un Comitet Executiv, format dintr-un presedinte, presedinte adjunct, director general si alti trei membri ai Consiliului; 
d. Un Secretariat, cu sediul in New York City, care prevede orientarea de ansamblu si de administrare;
e. Comitetele tehnice si operationale ce privesc desfasurarea activitatii IFAC, fiecare problema de orientare profesionala si documente relevante.

Activitatile Comitetului

De-a lungul anilor, activitatile IFAC s-au extins pentru a include zone precum:
- importanta rolului in reglementarea profesiei internationale;
- o mai mare comunicare cu autoritatile de reglementare internationala, organisme de standardizare, agentiile de dezvoltare, comunitatile de investitii si alte parti interesate;
- nevoia de raportare financiara de inalta calitate si de management financiar, prin dezvoltarea Sectorului Public de Standarde Contabile Internationale;
- o mai buna concentrare pe practicile mici si mijlocii si pe natiunile in curs de dezvoltare;
- cresterea colaborarii cu membrii IFAC si o mai mare mobilizare a organizatiilor de contabilitate regionale;
- o mai stransa legatura cu cele mai mari firme de contabilitate prin intermediul Forumului Firmelor.
Sase comisii permanente formeaza coloana vertebrala a IFAC
a. Comitetul pentru Educatie; 
b. Comitetul de Etica; 
c. Comitetul Financiar si de Gestiune a Contabilitatii;
e. Comisia pentru Tehnologia Informatiei;  .
f. Comitetul de Membru.

Ocazional, Consiliul IFAC numeste forte speciale de sarcina pentru a aborda probleme importante. Sase forte de sarcina activa din mijlocul anilor 1990 includ:

. Anti-Coruptie;
. Acordul General privind Comertul cu Servicii; 
. Obligatii Legale; 
. Asigurarea Calitatii; 
. Intreprinderi Mici si Mijlocii
IFAC are legaturi stranse cu alte organizatii internationale, cum ar fi cu Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC) si Organizatia Internationala a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO). Situatiile financiare a unui numar tot mai mare de companii sunt auditate in conformitate cu Standardele Internationale IFAC de Audit.

6. IOSCO

Organizatia Internationala a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) este o organizatie internationala care reuneste autoritatile de reglementare a valorilor mobiliare din lume si de pe piata futures. Aceasta, impreuna cu organizatia sa sora, Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancara si de Asociatia Internationala de Supraveghere a Asigurarilor, alcatuiesc impreuna Forumul Mixt de reglementatori financiari internationali. In prezent, membrii IOSCO reglementa mai mult de 90 la suta din pietele mondiale de valori mobiliare.

IOSCO detine in prezent 182 de membri: 109 membri ordinari, 11 membri asociati, si 62 de membri afiliati.

Istoric

IOSCO s-a infiintat in 1983 la transformarea stramosului sau Inter-American de asociere regionala (creat in 1974) intr-un organism cu adevarat international de cooperare. Unsprezece agentii de reglementare a valorilor mobiliare din America de Nord si de Sud s-au adunat in Quito, Ecuador, in aprilie 1983 pentru a lua aceasta decizie importanta.

In 1984, autoritatile de reglementare a valorilor mobiliare din Franta, Indonezia, Coreea si Regatul Unit au fost primele agentii ce aderau la statutul de membru IOSCO din afara Americi., In iulie 1986, IOSCO a organizat la Paris prima Conferinta Anuala care avea loc in afara continentului american. Cu aceasta ocazie, a fost luata o decizie pentru a crea un Secretariat General permanent pentru Organizatie.

Astazi IOSCO este recunoscut ca organism international de stabilire a standardelor pentru pietele de valori mobiliare. Reteaua membrilor Organizatiei reglementeaza mai mult de 90% din pietele mondiale de valori mobiliare si IOSCO este cel mai important forum de cooperare international din lume pentru agentiile de reglementare a valorilor mobiliare. Membrii IOSCO reglementeaza mai mult de o suta de jurisdictii si apartenenta organizatiei este in crestere constanta.

IOSCO a adoptat in 1998 un set cuprinzator de Obiective si Principii de Reglementare a Valorilor Mobiliare (Principiile IOSCO), care sunt recunoscute astazi ca referinte internationale de reglementare pentru toate pietele de valori mobiliare. Organizatia a aprobat in 2003 o metodologie cuprinzatoare (Principiile metodologice de evaluare IOSCO) care permite o evaluare obiectiva a nivelului de implementare a principiilor IOSCO in jurisdictiile membrilor sai, precum si dezvoltarea de planuri de actiune concrete pentru a corecta deficientele identificate.

Aceste sase principii aprobate in 2003 au fost elaborate de catre Comitetul Tehnic al Organizatiei Internationale a Organismelor de Reglementare a Valorilor Mobiliare ("IOSCO") in 2002, reprezentand principii generale pentru supravegherea firmelor de audit si a auditorilor care auditeaza situatiile financiare ale companiilor ale caror valori mobiliare sunt tranzactionate public pe pietele de capital

In anul 2002, IOSCO a adoptat un memorandum de intelegere multilaterala (IOSCO MOU), conceput pentru a facilita aplicarea transfrontaliera si schimbul de informatii intre comunitatea internationala a Reglementatorilor de Valori Mobiliare.

In 2005 Organizatia a aprobat Memorandumul de Intelegere IOSCO ca referinta pentru cooperarea internationala intre autoritatile de reglementare a titlurilor de valoare si a stabilit clar obiectivele strategice pentru dezvoltarea rapida a retelei de semnatari a Memorandumul de Intelegere IOSCO pana in 2010. Acesta a aprobat ca o clara prioritate operationala implementarea efectiva - in special in calitatea sa de membru al retelei - a Principiilor IOSCO si al IOSCO MOU, care sunt considerate ca instrumente principale pentru facilitarea cooperarii trans-frontaliere, reducerea riscului sistemic la nivel mondial, protejarea investitorilor si asigurarea de piete de valori mobiliare corecte si eficiente. IOSCO, a adoptat de asemenea o politica globala de consultare conceputa pentru a usura interactiunea continua cu comunitatea financiara internationala si, in special cu industria.

IOSCO ofera asistenta tehnica completa a membrilor sai, in special celor care reglementeaza pietele de valori mobiliare in curs de dezvoltare.

Rolul

Obiectivul principal al IOSCO este de a ajuta membrii sa:

- coopereze impreuna pentru a promova standarde inalte de reglementare, pentru a mentine pietele eficiente si solide;

- faca schimb de informatii privind experientele lor respective, cu scopul de a promova dezvoltarea pietelor interne;

- isi uneasca eforturile de a stabili standarde si o supraveghere eficienta a tranzactiilor internationale, titluri de valoare;

- furnizeze asistenta reciproca pentru a promova integritatea pietelor printr-o aplicare riguroasa a standardelor si de aplicarea efectiva impotriva infractiunilor.

Structura Organizatiei

Comitetul Presedintilor, care se intruneste o data pe an in cadrul Conferintei Anuale, este alcatuit din toti presedintii de membru (ordinar si asociat), agentii si dispune de toate competentele necesare sau de oportunitati pentru a atinge scopul Organizatiei.

Comitetul Executiv este in prezent format din 19 membri. Comitetul executiv se intruneste periodic in timpul anului si, facand obiectul Legilor Organizatiei, ia toate deciziile si intreprinde toate actiunile necesare sau corespunzatoare pentru atingerea obiectivelor organizatiei.

IOSCO are urmatoarele patru Comitete Regionale Permanente, care se intalnesc pentru a discuta problemele regionale specifice ale membrilor organizatiei pe care le constituie: Africa / Comitetul Regional al Orientului Mijlociu, Comitetul Regional Asia-Pacific, Comitetul Regional European si Comitetul Regional Interamerican.

Bibliografie

1. Bunea, S. (2006) Macroeconomie si policromie in proiectarea politicilor contabile ale intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti

2. Feleaga, N. (1999) Sisteme contabile comparate, editia a 2a, volumul2, Editura economica, Bucuresti

3. Ionascu, I. (2003) Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane, Editura Economica, Bucuresti

4. Delesalle, F., Delesalle, E. (2003) Contabilitatea si cele zece porunci, Editura Economica, Bucuresti

9. Feleaga, N., Malciu, L. (2004). Recunoastere, evaluare si estimare in contabilitatea internationala, Editura CECCAR, Bucuresti,

10. Financial Accounting, autori S. Matulich si L. E. Heitger,Editura McGraw-Hill, 1985
11. Choi, Frederick D. S., Frost, Carol Ann, and Meek, Gary K. (1999). Contabilitate Internationala, Editia a 3-a. Upper Saddle River, New Jersey: Prentice-Hall.
12. Gruner, John W. si Salter, Stephen. (1997). 'Construirea unei Profesii Contabile de Coeziune' in Manualul de Finante si Contabilitate Internationala, Editia a 2-a, Ed. Frederick D. S. Choi. New York: John Wiley and Sons.

13. https://www.ifac.org/History