Principii contabile de baza

Principii contabile de baza

Obiectivul fundamental al contabilitatii privind asigurarea unei imagini fidele asupra situatiei patrimoniului si rezultatului exercitiului, se realizeaza pe baza unor reguli, metode si proceduri contabile care se fundamenteaza si concretizeaza avandu-se in vedere anumite principii si conventii contabile generale.

De altfel, practica contabila a oricarei economii de piata nu poate fi conceputa fara utilizarea unor principii de baza. In acest sens se are in vedere faptul ca in activitatea practica se pot intalni operatii contabile pentru care nu exista stabilite reguli sau proceduri de rezolvare, iar solutionarea lor se poate infaptui numai prin apelarea la unul sau mai multe principii contabile, ceea ce justifica necesitatea existentei, cunoasterii si intelegerii corecte a continutului lor.

Principiile contabile de baza asimilate pentru activitatea practica din tara noastra sunt enumerate si definite in mod succint in Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii. In continuare se prezinta principiile in cauza, in sensul detalierii conditiilor si a modului de aplicare a lor.

1. Principiul prudentei consta in aceea ca pentru deprecierile, riscurile si pierderile probabile care pot surveni in activitatea exercitiului curent sau anterior nu este admisa, pe de o parte, supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, iar pe de alta parte subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. Aceste cerinte asigura evitarea transferarii in perioada viitoare a incertitudinilor din cursul exercitiului curent ori a celui anterior sau altfel spus sa nu se influenteze patrimoniul si rezultatele exercitiilor viitoare cu ceea ce nu se refera la acestea.

Principiul analizat este legat organic de evaluarea patrimoniului si pentru respectarea cerintelor sale este necesar ca aceasta operatie sa se efectueze in mod corect, ceea ce prezinta avantaje certe. In acest sens se are in vedere faptul ca se asigura o anumita temperare a optimismului exagerat al unor oameni de afaceri in favoarea creditorilor, precum si un plus de protectie pentru investitori, prin evitarea supraestimarii profitului si a elementelor de activ si subestimarii cheltuielilor si elementelor de pasiv.

Totodata, se retine ca prin aplicarea in mod voit incorecta a principiului in cauza se poate ascunde sau denatura realitatea, creandu-se rezerve nejustificate prin exagerarea riscurilor viitoare.

2. Principiul permanentei metodelor consta in asigurarea continuitatii aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor in scopul crearii premiselor pentru compararea in timp a informatiilor contabile. Metodele care se utilizeaza trebuie sa aiba caracter de permanenta, in sensul folosirii lor in cadrul mai multor exercitii consecutive, ceea ce permite compararea datelor sau informatiilor din bilanturile care se intocmesc, iar analiza indicatorilor economico-financiari conduce la obtinerea unor informatii pertinente pentru cei interesati.

In cazul in care se impune schimbarea unor metode ca urmare a modificarii legislatiei fiscale, restructurarii intreprinderii s.a. este necesar ca ele sa fie semnalate in Anexa la bilant, atat sub aspectul justificarii modificarilor respective cat si a explicarii consecintelor pe care acestea le-au generat.

3. Principiul continuitatii activitatii este definit in Regulamentul contabil in sensul ca 'se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii'.

Acest principiu actioneaza, de regula, la incheierea exercitiului, atunci cand se intocmesc documentele de sinteza si in speta cu prilejul inventarierii si implicit a evaluarii bunurilor.

In cazul in care este asigurata continuitatea activitatii se procedeaza la efectuarea evaluarii anuale a bunurilor in functie de utilitatea acestora in cadrul unitatii patrimoniale. Totodata, se are in vedere folosirea normala a practicilor contabile, dintre care se amintesc: delimitarea activitatii unitatii patrimoniale in exercitii si, de asemenea, a unor cheltuieli pe mai multe exercitii viitoare, utilizarea costurilor istorice in evaluarea patrimoniala si in gestionare s.a.

In situatia in care se constata intrarea in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii, pentru evaluarea bunurilor, se utilizeaza alte valori decat cele de utilitate (mai mici), denumite si valori lichidative, adoptandu-se o modalitate de evaluare adecvata sistarii activitatii sau noncontinuitatii. Totodata, se are in vedere ca valoarea imobilizarilor corporale nu se mai poate recupera in timp, iar unele cheltuieli, cum sunt cele de constituire si cele de cercetare-dezvoltare, nu se mai pot repartiza asupra mai multor exercitii.

4. Principiul independentei exercitiului este important pentru asigurarea unei imagini fidele asupra rezultatului fiecarui an financiar.

In conditiile practicarii unei contabilitati de angajamente si totodata in spiritul prevederilor Regulamentului contabil, el presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera

O prima consecinta ce se degaja din aplicarea acestui principiu consta in aceea ca veniturile se reflecta in contabilitate in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientilor. In aceste conditii se retine ca nu se are in vedere momentul incasarii, care se poate produce chiar in exercitiul urmator si nici faptul ca factura se va intocmi ulterior, iar operatiunea efectuata se inregistreaza in mod temporar intr-un cont specific denumit Clienti-facturi de intocmit

La randul lor, cheltuielile unitatii patrimoniale reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit dar care privesc exercitiul financiar curent. Aceasta denota ca nu se are in vedere plata propriu-zisa, care se poate efectua chiar in exercitiul viitor, si nici situatia, oarecum exceptie, ca factura n-a insotit bunurile livrate sau serviciile prestate de catre terti, iar operatia in cauza se reflecta, in mod temporar, in contul specific Furnizori-facturi nesosite

O alta consecinta privind principiul analizat se refera la faptul ca este necesara utilizarea unor conturi de regularizare si anume: 471 Cheltuieli inregistrate in avans si 472 Venituri inregistrate in avans . Aceste conturi contribuie, de asemenea, la delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor, realizate si respectiv efectuate in exercitiul curent dar care privesc exercitiul urmator si implicit rezultatul acestuia, dintre care se amintesc: incasarile anticipate din chirii, din vanzari de active corporale cu plata in rate sau cheltuielile cu reparatiile capitale neprevizibile, chiriile platite cu anticipatie s.a.

In ceea ce priveste indeplinirea cerintelor principiului prezentat nu poate fi neglijata problema calcularii si inregistrarii amortismentelor si provizioanelor la sfarsitul fiecarui exercitiu, indiferent ca acestea sunt sau nu deductibile fiscal.

5. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu consta in existenta concordantei depline a acestuia cu bilantul de inchidere a exercitiului anterior (precedent), ceea ce creeaza atat posibilitatea verificarii cu usurinta a integritatii patrimoniului cat si informarii corecte a utilizatorilor externi de informatii. In acest scop sunt deosebit de importante explicatiile furnizate in Anexa de la bilantul exercitiului precedent. In legatura cu acest ultim aspect se poate mentiona ca in activitatea practica exista numeroase situatii cand este tratat cu superficialitate, in sensul ca nu se prezinta informatiile stabilite prin reglementarile in domeniu, dintre care se amintesc cele referitoare la: modul de evaluare a elementelor patrimoniale; regimul de amortizare utilizat; provizioanele constituite, deductibile si nedeductibile, iar in cazul in care acestea nu s-au constituit, care este cauza si efectul asupra rezultatelor financiare ale exercitiului; daca s-a derogat de la principiile generale consacrate, inclusiv motivul si efectele acestor derogari; alte situatii care influenteaza comparabilitatea cu anul precedent si imaginea fidela; eventualele evenimente posterioare inchiderii exercitiului financiar s.a.

6. Principiul necompensarii impune inregistrarea distincta in bilant a elementelor de activ si a celor de pasiv si in contul de profit si pierdere a veniturilor si a cheltuielilor, nefiind admisa vreo compensare intre ele. In acest sens exemplificam: necompensarea creantelor cu datoriile fata de acelasi tert si necompensarea plusurilor de valoare cu minusurile de valoare care pot surveni cu prilejul aplicarii principiului prudentei.

In afara principiilor prezentate anterior si retinute in regulamentul contabil din tara noastra, pe plan international sunt acceptate si alte principii si conventii contabile, dintre care se amintesc: costul istoric si de origine pentru efectuarea inregistrarilor in cursul anului; importanta relativa a informatiei sau pragul ei de semnificatie pentru a pune in evidenta necesitatea obtinerii numai a informatiilor utile pentru luarea unor decizii si aceasta in conditii de costuri inferioare efectelor pe care le produc; pertinenta si relevanta informatiilor in functie de deciziile economice la elaborarea carora isi aduc aportul; justificarea faptelor care privesc veridicitatea si obiectivitatea informatiilor s.a.