Principiile contabilitatii bancare

PRINCIPIILE CONTABILITATII BANCARE

Documentul oficial de gestiune al bancii il constituie bilantul contabil care trebuie sa dea o imagine fidela,clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Pentru a putea da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, trebuie respectate, cu buna credinta, principiile contabile cum sunt:

a) principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile sipierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiuklui curent sau anterior.

Acest principiu are ca scop evitarea riscurilo de transfer in viitor, a incertitudinilor prezente si nu permite decat luarea in considerare a beneficilor realizate, cu excuderea unor castiguri potentiale cum sunt cele pe titluri sau imobilizari si, dimpotriva pierderile sunt luate in considerare imediat ce devin probabile, chiar daca ele nu vor fi cunoscute decat dupa inchiderea exercitiului.

De la acest principiu exista derogari in ceea ce priveste operariunile pe piata, atunci cand sunt evaluate la pretul pietei, astfel:

luarea in considerare arezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzactie;

neprovizionarea minus-valorilor pe titluri de investitii;

luarea in considerare, in anumite conditii, a rezultatelor potentiale privind instrumentelor financiare la termen;

inregistrare la pretul de piata al operatiunilor in devize.

b) principiul permanentei metodelor, care conduce la continuarea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand compatibilitatea in timp a informatilor contabile.

Schimbarea metodelor nu poate fi decat exceptionala, caz in care aceastatrebuie descrisa si justificata in anexa la bilantul contabil, iar incidentele contabile trebuie sa fie evaluate. De asemenea schimbarea metodei trebuie sa fie mentionata in raportul de gestiune si in raportul cenzorilor.

c) principiul continuitatii activitatii, potrivit caruia se presupume ca banca isi continua intr-un mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichiditate sau de reducere sesibila a activitatii

d) principiul in dependentei exercitiului, care presupune delimitareain timp a veniturilor si cheltuieliloraferente activitatii bancii pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se referea.

Rezultatul exercitiului trebuuie sa cuprinda, in virtutea acestui principiu, toate veniturile si cheltuielile care se raporteaza la acest la acest exercitiu, pe masura ce sunt angajate si nu pe baza de incasari si plati. Astfel, dobanzile sunt contabilizate la rezultate pe baza dobanzilor scurse, iar din punct de vedere tehnic, acest scop este atins prin utilizarea conturilor de creantesi datorii atasate sau a conturilor de regularizare.

e) principiul intangibilitatii bilantului, potrivit caruia bilantul de deschidereal unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului anterior.

Acest principiu interzice inregistrarea directa a veniturilor sau a cheltuielilor decapitaluriproprii; ele trebuie sa tranziteze prin contul de rezultate, cu exceptia incidentelor datorate scimbarii metodelor impuse de reglementarea contabila sau fiscala.

f) principiul necompensarii, potrivit caruia elementele de activ si de pasivtrebuie sa fie evaluatesi inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasivale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile contului de rezultate.

De la acest pincipiu exista derogari in ceea ceprivestecompensarea autorizata pentru rezultatele obtinute din operatiile privind swap-urile de dobanda si in general, pentru rezultatele din operatiunile de piata (titluri de tranzactie, instrumente financiare la termen).

g) principiul nominalismului sa costului istoric, potrivit caruia costul istoric, la care un activ sau un pasiv a intrat in patrimoniu si a fost inregistra t in contabilitate , trebuie sa fie mentinut.

Acest principiu comporta derogariin ceea ce priveste operatiunile indevize, titlurile de tranzactie si instrumentele financiare la termen, deoarece acestea fac obiectul unor reevaluari periodice la pretul de piata.

h) principiul suprematiei realitatii asupra aparentei, potrivit caruia aspectul economic si financiar este privilegiatfata de aspectul pur juridic. Cu toate ca acest principiu nu este formulat explicitin norme si reglementari, aplicatiile lui in domeniul bancar sunt multiple: operatiunile de pensiune livrata si nelivrata, operatiunile de vanzare de titluricu posibilitatea de rascumparare, tratarea rezultatelor din operatiunile de piata, contabilizarea opereatiunilor consortiale. Pentru fiecare din aceste operatiuni, aspectul economic este privilegiat.

l) principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele, care are drept scop furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate. Acest principiu isi gaseste aapicarea atat in bilant si in contul de rezultate, cat si in anexa la acesta.

j) principiul pragului de importanta semnificativa, potrivit caruia toate informatiile de importanta semnificativa trebuie sa figureze in documentele communicate tertilor. In schimb, informatiile nesemnificative pot fi omise. Acest principiu isi gaseste apicarea in bilantul contabil unde anumite posturi din bilant si din contul de rezultatepot fi regrupate (dar niciodata posturile insele, cu exceptia celor in care nu figureaza nici o valoare). La fel, in bilant si in contul de rezultatese pot adauga sub-posturi sau posturi,daca este cazul, iar informatiile care prezinta o informatie semnificativasunt inscrise in anexa din bilant.