Auditarea Agentilor Economici I - Controlul calitatii activitatii de audit

Universitatea SPIRU HARET

Facultatea Contabilitate si Informatica de Gestiune

Master Audit Financiar Contabil

Auditarea Agentilor Economici I

Controlul calitatii activitatii de audit

Controlul calitatii activitatii de audit desfasurat de catre auditorii financiari ai Camerei Auditorilor Financiari Din Romania, persoane fizice si juridice active sa efectueze asupra angajamentelor de audit financiar si a altor angajamente prevazute de Standardele Internationale de Audit.

Auditul situatiilor financiare constituie responsabilitati specifice ale personalului firmei care efectueaza auditul.Firma trebuie sa dispuna de personal care a atins si s-a mentinut la standardele tehnice si competentele profesionale cerute pentru a le permite sa-si indeplineasca responsabilitatile cu atentia cuvenita.Partenerul de angajament reprezinta o persoana din firma care este responsabila pentru angajamentul de audit de a exprima o opinie cu privire la aceste situatii financiare in baza auditului efectuat.Un audit implica realizarea procedurilor necesare pentru obtinerea probelor de audit referitoare la sume si alte informatii publice in situatiile financiare.Procedurile selectate depind de rationamentul auditorului inclusiv evaluarea riscurilor ca situatiile financiare sa prezinte denaturari semnificative datorate fie fraudei sau eforii.In respectiva evaluare a riscurilor, auditorul analizeaza sistemul de control intern relevant pentru intocmirea si prezentarea fidela a situatiilor financiare ale entitatii cu scopul de a planifica proceduri de audit adecvate in circumstantele date,dar nu in scopul exprimarii unei opinii cu privire la eficacitatea sistemul de control intern al entitatii.In cadrul unui audit se evalueaza gradul de adecvare a politicilor contabile folosite si masura in care estimarile contabile elaborate de conducere sunt rezonabile precum si prezentarea globala a situatiilor financiare.Cu exceptia procedurilor adecvate si pe baza de concluzii adecvate si documentele,partenerul de angajament poate initia sau nu procesul de luare a deciziei pentru acceptarea relatiilor cu clientul si la angajamentele specifice de audit. Acceptarea clientilor trebuie efectuata o evaluare a potentialilor clienti si o verificare pe o baza continua a clientilor existenti.In luarea deciziei de a accepta sau de a pastra un client,independenta si capacitatea de a servi clientul cum se cuvine si integritatea conducerii in ce priveste clientela sunt elemente ce trebuie luate in considerare.Stabilirea procedurii pentru evaluarea clientilor potentiali si pentru aprobarea lor ca si clienti. Evaluarea clientilor cu privire la producerea anumitor evenimente pentru a determina daca relatia trebuie continuata.

Partenerul de angajament trebuie sa fie convins ca echipa angajamentului in totalitate are capacitatea, competenta si timpul necesar pentru a efectua angajamentul de audit in conformitate cu standardele profesionale si cu cerintele legale de reglementare si permite emiterea unui raport al auditorului care este adecvat in imprejurarile date.

Auditorul trebuie sa implementeze acele proceduri de control al calitatii care se gasesc in contextul politicilor si procedurilor specifice firmei adecvate activitatii de audit individual.Auditorul impreuna cu asistentii cu responsabilitati de supraveghere vor lua in considerare competentele profesionale ale asistentilor care desfasoara activitatile care le-au fost delegate atunci cand se decide dimendiunea indrumarii, supravegherii si a revizuirii adecvate pentru fiecare asistent.Orice delegare a activitatii catre asistenti va fi efectuata intr-o maniera care confera o certificare rezonabila ca o astfel de activitate va fi executata cu diligenta cuvenita de catre persoanele care dispun de gradul de competenta profesionala solicitat in circumatantele date.Asistentilor carora le este delegata o activitate necesita o indrumare corespunzatoare.Indrumarea implica informarea asistentilor in legatura cu responsabilitatile lor si cu obiectivele procedurilor pe care acestia le desfasoara.Indrumarea implica informarea lor in legatura cu unele aspecte, cum ar fi natura activitatii entitatii si posibile probleme de contabilitate sau de audit care pot afecta natura, durata si intinderea procedurilor de audit in care ei sunt implicati.

Programul de audit este un instrument important in procesul de comunicare a indrumarilor de audit.Previziunile de timp si planul general de audit sunt utile in comunicarea indrumarilor de audit.Efectuarea angajamentului de audit presupune de a lua in considerare aspectele responsabilitatii partenerului de angajament si a echipei angajamnetului, supravegherea echipei angajamentului,obtinerea probelor de audit adecvate si suficiente pentru a sustine concluziile si a emite raportul de audit, consultari adecvate in legatura cu aspectele dificile sau controversate,rezolvarea divergentelor de opinie,revizuirea controlului calitatii angajamentului. Partenerul de angajament indruma echipa angajamentului prin informarea membrilor acesteia despre responsabilitatile lor,natura afacerii entitatii,aspectele referitoare la riscuri,problemele care pot aparea,abordarea detaliata pentru efectuarea angajamentului.

Responsabilitatile echipei angajamentului includ mentinerea obiectivitatii si a unui nivel adecvat de scepticism profesional si efectuarea activitatii care i-a fost delegata in conformitate cu principiul etic privind atentia cuvenita.

Supravegherea este strans legata atat de indrumare cat si de analiza si poate implica elemente ale amandurora.

Personalul care indeplineste responsabilitatile de supraveghere si exercita functii in timpul activitatii de audit in care se monitorizeaza evolutia auditului pentru a considera daca asistentii dispun aptitudinile si competentele necesare pentru a indeplini sarcinile desemnate,asistentii inteleg indrumarile de audit si activitatea este indeplinita in conformitate cu planul general de audit si cu programul de audit;se informeaza si formuleaza intrebari relevante de contabilitate si audit aparute in timpul auditului, stabilind importanta acestora si modificandu-se adecvat planul general de audit si a programului de audit; si rezolva orice divergente intre membrii personalului in ceea ce priveste rationamentul profesional si ia in considerare acel nivel al consultarii care este adecvat.Consultarea in cadrul sau in afara firmei se face cu aceia care cu experienta adecvata.Identificarea domeniilor si situatiilor specializate in care consultarea este necesara si incurajarea personalului de a consulta sau de a utiliza surse autorizate asupra altor problemelor complexe sau neobisnuite.Desemnarea persoanelor individuale in calitate de specialisti in vederea actionarii ca surse autorizate si definirea autoritatii lor in situatiilor consultative.Specificarea cuprinderii documentatiei furnizate pentru rezultatele consultarii in acele domenii si situatii specializate in care consultarea este necesara.

Revizuirea controlului calitatii angajamentului este un proces menit sa ofere o evaluare obiectiva inainte de intocmirea raportului auditorului a rationamentelor semnificative pe care le-a facut echipa angajamentului si a concluziilor la care au ajuns in formularea raportului auditorului si respectiv se efectueaza de un partener sau o alta persoana din firma.O persoana externa carea are o calificare adecvata sau o achipa formata din astfel de persoane cu experienta suficienta si adecvata si cu autoritatea de a evalua obiectiv problemele revizuite.

Pentru auditurile situatiilor financiare ale entitatilor cotate la bursa, partenerul de angajament trebuie sa determine cine a fost sa revizuie controlul calitatii sa discute aspectele semnificative care apar pe parcursul angajamentului de audit, inclusiv pe cele identificate pe parcursul revizuirii controlului calitatii cu cel care face revizuirea controlului calitatii si sa nu emita raportul auditorului pana la finalizarea controlului calitatii angajamentului.

Entitatea cotata la bursa este o entitate ale carei actiuni,obligatiuni sau instrumente de debit sunt cotate sau listate la o bursa de valori recunoscuta sau sunt tranzactionate potrivit reglementarilor unei burse cunoscute sau ale unui organism echivalent.

Revizuirea controlului calitatii al unui angajament include o evaluare obiectiva a rationamentelor semnificative facute de echipa angajamentului si concluziilor la care a ajuns echipa in formularea raportului.Ea implica de obicei:discutii cu partenerul de angajament si o revizuire a informatiilor si raportului auditorului si luarea in considerare a faptului daca raportul auditorului este adecvat cat si unei documentatii selectate de audit referitor la rationamentele semnificative pe care le-a facut echipei din angajament si concluziile la care au ajuns.Gradul de revizuire depinde de complexitatea angajamentului de audit si riscul ca raportul auditorului sa poata sa nu fie adecvat in imprejurarile date.Revizuirea controlului calitatii al unui angajament nu reduce responsabilitatile partenerului din angajament.

Revizuirea controlului calitatii auditorilor situatiilor financiare ale entitatilor cotate la bursa include luarea in considerare la evaluarea echipei din angajament in ceea ce priveste independenta firmei in relatie cu un angajament specific de audit a riscurile semnificative identificate pe durata angajamentului si raspunsurile la aceste riscuri inclusiv evaluarea de catre echipa angajamentului in ceea ce priveste riscul de frauda,rationamentele facute in special cu privire la pragul de semnificatie si la riscurile semnificative daca a avut loc o consultare adecvata in legatura cu aspectele care implica divergenta de opinie sau alte aspecte dificile sau contencioase si concluziile care decurg din aceste consultari,semnificatia si dispozitiile privind erorile corectate si necorectate identificate pe parcursul auditului,aspectele care urmeaza sa fie comunicate managementului si celor insarcinati cu guvernanta si acolo unde este posibil cu ale parti cum sunt organismele de reglementare,daca documentatia de audit selectata pentru revizuire reflecta activitatea efectuata in relatie cu rationamentele semnificative si sprijina concluziile la care s-a ajuns,gradul de adecvare a raportului auditorului care urmeaza sa fie emis.

Firma are obligatia sa stabileasca politicile si procedurile menite sa asigure rezonabil ca politicile si procedurile referitoare la sistemul de controlul calitatii in care sunt relevante,adecvate,functioneaza eficient si sunt respectate in practica.Partenerul de angajament trebuie sa ia in considerare monitorizarea,gradul de adecvare continuu si eficacitatea operationala a politicilor si procedurilor de control al calitatii.Definirea scopului si a continutului programului de monitorizare al firmei. Transmiterea catre nivelurile adecvate de conducere a observatiilor din raportare a masurilor de monitorizare luate sau planificate si analizarea generala a sistemului de control calitativ al firmei. Politicile si procedurile generale ale firmei de control al calitatii trebuie comunicate personalului sau intr-o maniera care ofera o certificare rezonabila a faptului ca politicile si procedurile sunt intelese si aplicate.

In concluzie procesul de revizuire a unui audit poate include mai ales in cazul activitatilor de audit complexe solicitarea de personal care nu a fost implicat anterior in acel audit,pentru a efectua anumite proceduri suplimentare inainte de emiterea raportului auditorului.

Conceptul general de audit

Auditul este cercetarea profesionala si obiectiva de catre o persoana competenta si independenta a unei informatii,activitati sau operatiune,fidelitatii reprezentarilor financiare si contabile, a credibilitatii tranzactiilor economice cu scopul de a aprecia fiabilitatea si eficienta sistemelor si procedurilor unei entitati economice,produce o judecata motivata si independenta cu referinta la normele de evaluare si obtine o concluzie si de a exprima o opinie responsabila si independenta prin raportarea la un criteriu sau standard.Procesul desfasurat de auditori-persoane fizice sau juridice legal autorizate prin care se analizeaza si evalueaza, profesionist, informatii privind o entitate, prin tehnici si procedee specifice,in vederea obtinerii de dovezi numite probe de audit pe baza probelor de audit,auditorii emit in raportul de audit o opinie responsabila si independenta prin apelarea la criterii de evaluare care rezulta din reglementarile legale sau din buna practica recunoscuta unanim in domeniul in care isi desfasoara activitatea unitatea auditata.Procesul de audit numit si misiune de audit se deruleaza pe baza de standarde nationale sau internationale.

Responsabilitatea managementului pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor

Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor este primara si poate varia in functie de entitate de la o tara la alta.

Managementul entitatii economice sub supravegherea celor insarcinati cu guvernanta are obligatia si responsabilitatea sa instituie un climat adecvat,sa creeze si sa mentina o cultura de onestitate si inalte standarde de etica si sa fixeze contul corespunzator pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor din cadrul entitatii economice;sa stabileasca un mediu de control si de mentinere a politicilor si procedurilor care sa ajute la realizarea obiectivului de asigurare in conditii cat se poate de bine a desfasurarii ordonate si eficiente a activitatiilor entitatii economice sa defineasca si sa aplice un sistem de control intern proiectat pentru a oferi o asigurare rezonabila privind faptul ca erorile sau fraudele care ar putea fi semnificative in raport cu ansamblul sistemelor financiare sunt preintampinate sau pot fi detectate in timp util.

Obiectivul angajamentului de audit.

Obiectivul angajamentului de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare daca acestea sunt intocmite sub toate aspectele semnificative in conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiara.Expresiile folosite pentru expunerea opiniei auditorului sunt: 'ofera o imagine fidela" sau "prezinta in mod fidel sub toate aspectele semnificative".Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare,utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.

Angajament de audit recurent.

In cazul angajamentului de audit recurent,auditorul ia in considerare daca circumstantele reclama ca termenii angajamentului sa fie revizuiti si este necesar sa se reaminteasca clientului termenii existenti ai angajamentului.Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de angajament de fiecare data.Trimiterea unei noi scrisori de angajament poate fi adecvata tinand cont de factorii in orice indiciu al faptului ca obiectivul si sfera unui angajament de audit au fost gresit intelese de client,orice termeni revizuiti sau speciali ai angajamentului,orice modificare survenita recent la nivelul managementului la varf sau al celor responsabili cu guvernanaa si respectiv a actionariatului.

O modificare a cadrului de raportare financiara adoptata de catre management la intocmirea situatiilor financiare ce apare atunci cand auditorul a acceptat un angajament care implica un cadru de raportare financiara aplicabil care nu este stabilit de catre o organizatie care este autorizata sau recunoscuta sa emita standarde pentru situatiile financiare cu scop general ale anumitor tipuri de entitati.

Confidentialitatea, pastrarea in siguranta,arhivarea si proprietatea

asupra documentelor de lucru

Auditorul adopta proceduri corespunzatoare pentru mentinerea confidentialitatii si pastrarii in conditii de siguranta a documentelorde lucru si respectiv arhivarea documentelor de lucru pe o perioada suficienta pentru a satisface nevoile auditorului si cerintele legale si profesionale in materie de arhivare.Documentele de lucru sunt proprietatea auditorului. Desi anumite parti sau extrase din documentele de lucru pot fi puse la dispozitia entitatii cu acordul auditorului,astfel de documente nu inlocuiesc situatiile contabile ale entitatii.

Scepticismul profesional.

Auditorul planifica si desfasoara un angajament de audit cu atitudine de scepticism profesional.O astfel de atitudine este necesara auditorului pentru a identifica si evalua cu certitudine aspecte care sporesc riscul de aparitie al unor denaturari semnificative in situatiile financiare rezultate din fraude sau erori.De exemplu, caracteristicile managementului si influenta acestuia asupra mediului de control, conditiilor specifice sectorului de activitate si caracteristicilor de functionare si stabilitatea financiara.

Circumstantele care il determina pe auditor sa suspecteze ca situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ.Cunostintele auditorului din angajamentele de audit anterioare pun in discutie credibilitatea declaratiilor managementului.

Cu exceptia cazului in care auditul dezvaluie probe care sa sustina contrariul,auditorul este indreptatit sa accepte inregistrarile si documentele ca fiind reale.Un angajament de audit rareori are in vedere autentificarea documentatiei.

Neconformitatea in audit

Auditorul are responsabilitatea de a lua in considerare legislatia si reglementarile in vigoare in efectuarea auditului situatiilor financiaren in procesul de planificare si evaluare a procedurilor de audit si evaluare si de raportare a rezultatelor.Lipsa de conformitate din partea entitatii economice cu legislatia si reglementarile in vigoare poate afecta semnificativ situatiile financiare.Auditul nu poate detecta situatiile de neconformitate fata de toate legile si reglementarile existente.Detectarea neconformitatii,indiferent de pragul de semnificatie necesita luarea in considerare a implicatiilor la nivelul integritatii managementului sau angajatilor si efectului potential asupra altor aspecte ale procesului de audit.Termenul de neconformitate se refera la acte de omitere sau comitere de catre entitatea auditata,intentionat sau neintentionat ce sunt contrare legilor si recomandarilor in vigoare.Astfel de acte includ tranzactiile initiate de catre entitate sau in numele entitatii sau pe contul acesteia de catre management sau angajati.

Durata comunicarii si forma de comunicare

Auditorul comunica problemele de audit de interes pentru guvernanta intr-o maniera oportuna astfel incat sa permita celor responsabili cu guvernanaa sa ia masuri corespunzatoare pentru a putea comunica in mod oportun, auditorul discuta cu cei responsabili cu guvernanta baza si momentul comunicarii si respectiv mai devreme de termenul anterior stabilit in anumite cazuri din considerente legate de natura problemei. Comunicarile auditorului cu cei responsabili cu guvernanaa pot fi in forma orala sau scrisa.

Decizia auditorului cu privire la forma de comunicare aleasa orala sau scris depinde de factori cum ar fi:marimea,structura operationala,forma de constituire juridica si procesele de comunicare care caracterizeaza entitatea ce urmeaza a fi auditata;natura,gradul de sensibilitate si importanta problemelor de audit de interes pentru guvernanta ce urmeaza a fi comunicate;angajamentele facute cu privire la intalnirile periodice sau raportarile problemelor de audit de interes pentru guvernanta;contactul si dialogul continuu pe care auditorul il are cu cei interesati cu guvernanta.

Aceasta documentatie poate lua forma unei copii a procesului-verbal incheiat in urma discutiei auditorului cu cei insarcinati cu guvernanta.In anumite cazuri,in functie de natura sensibilitatea si importanta problemei se poate recomanda ca auditorul sa confirme in scris celor responsabili cu guvernanta orice comunicari orale cu privire la problemele de audit de interes pentru guvernanta.Auditorul evalueaza daca probleme de audit de interes pentru guvernanta comunicate anterior afecteaza situatiile financiare ale exercitiului financiar curent si decide daca subiectul continua sa fie o problema de interes pentru guvernanta si daca este necesar sa o comunice din nou celor insarcinati cu guvernanta.Cerinta organismelor contabile profesionale nationale,legislatia sau reglementarile pot obliga auditorul sa comunice problemele de audit de importanta pentru guvernanta.

Planificarea auditului - proces continuu si repetitiv

Auditorul planifica activitatea de audit astfel incat auditul sa fie efectuat

intr-un mod cat mai eficient.Planificarea auditorului implica stabilirea strategiei generale de audit pentru angajament si elaborarea unui plan de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de redus; partenerul responsabil pentru angajament si alti membri cheie ai echipei angajamentului pentru a beneficia de experienta lor si pentru o imbunatatire si o intelegere a eficientei si eficacitatii procesului de planificare.

Planificarea auditorului sprijina asigurarea ca se acorda atentie domeniilor importante ale auditului;sunt identificate posibilele probleme si solutionate la timp;angajamentul de audit este organizat si condus in mod adecvat pentru a fi efectuat intr-o munca eficienta si efectiva.Desemnarea adecvata a atributiilor intre membrii echipei de angajament,

facilitarea conducerii si supravegherii membrilor echipei angajamentului si revizuirea muncii acestora si asistarea la coordonarea activitatii facute de auditorii componentelor si experti ca natura si intinderea activitatilor de planificare depind in functie de marimea si complexitatea entitatii si de modificarile care apar pe durata angajamentului.Este un proces continuu si repetitiv care adesea incepe la scurt timp dupa finalizarea auditului anterior si continua pana la finalizarea angajamentului curent de audit.

Cunoasterea entitatii si a mediului sau - aspect esential al auditului

Auditorul trebuie sa obtina o cunoastere a entitatii si a mediului sau inclusiv a controlului intern al acesteia,suficienta pentru a identifica si evalua riscurile existentei denaturarilor semnificative al situatiilor financiare fie ca acestea se datoreaza fraudei, fie erorilor; a stabili si aplica proceduri de audit suplimentare.In acest scop auditorul are responsabilitatea de a utiliza asertiuni suficient de detaliate pentru a forma o baza pentru evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa si stabilirea si aplicarea altor proceduri de audit ce face evaluari ale riscului la nivelul situatiilor financiare si asertiunilor pe baza unor cunoasteri corespunzatoare a entitatii si a mediului sau inclusiv a controlului intern al acesteia;a stabili raspunsurile generale si de a aplica alte proceduri de audit a caror natura,durata si intindere raspund evaluarilor riscului; a evalua riscurile denaturarii semnificative datorate fraudei.

Pragul de semnificatie in audit

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub toate aspectele semnificative in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea rationamentului profesional.

Adecvarea prezentarii informatiilor

Situatii care conduc la formarea altei opinii decat cea fara rezerve limitarea sferei angajamentului de audit Atunci cand exista o limitare a sferei activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau declararea imposibilitatii de exprimare a unei opinii, raportul auditorului trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar fi putut fi determinate ca fiind necesare daca respectiva limitare nu ar fi existat.

Dezacordul cu conducerea auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor in situatiile financiare.In cazul in care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare auditorul trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrara.

Probe de audit adecvate si suficiente

Socurile sunt semnificative pentru situatiile financiare,auditorul trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente cu privire la existenta si starea acestora prin participarea la inventariere,cu exceptia cazului in care acest lucru nu este posibil.Participarea auditorului serveste ca un test de control sau o procedura de substanta la inventar in functie de abordarea de catre auditor a evaluarii riscului si a planificarii.O astfel de participare va permite auditorului sa inspecteze stocurile,sa observe conformitatea operatiunilor cu procedurile stabilite de conducere privind inregistrarea si controlul rezultatelor inventarierii si sa furnizeze probe referitoare la credibilitatea procedurilor stabilite de conducere.

Probe de audit adecvate si suficiente

Atunci cand stocurile sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente cu privire la existenta si starea acestora prin participarea la inventariere cu exceptia cazului in care acest lucru nu este posibil.Participarea auditorului serveste ca un test de control sau o procedura de substanta la inventar in functie de abordarea de catre auditor a evaluarii riscului si a planificarii.O astfel de participare va permite auditorului sa inspecteze stocurile, sa observe conformitatea operatiunilor cu procedurile stabilite de conducere privind inregistrarea si controlul rezultatelor inventarierii, si sa furnizeze probe referitoare la credibilitatea procedurilor stabilite de conducere.

Considerente suplimentare pentru elemente specifice

Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a stabili reguli si de a furniza recomandari suplimentare fata de cele continute in ISA 500 "Probe de audit", in ceea ce priveste anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Aplicarea regulilor si recomandarilor oferite in acest ISA va facilita auditorului obtinerea de probe de audit referitoare la anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Acest standard cuprinde urmatoarele sectiuni:participarea la inventarierea stocurilor;inlocuita de ISA 505 - Sectiunea B a fost stearsa;investigatia privind litigiile si revendicarile;evaluarea si prezentarea investitiilor pe termen lung; informatii pe segmente.

Considerente suplimentare pentru elemente specifice

Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a stabili reguli si de a furniza recomandari suplimentare fata de cele continute in ISA 500 "Probe de audit", in ceea ce priveste anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Aplicarea regulilor si recomandarilor oferite in acest ISA va facilita auditorului obtinerea de probe de audit referitoare la anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Considerente suplimentare pentru elemente specifice

Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a stabili reguli si de a furniza recomandari suplimentare fata de cele continute in ISA 500 "Probe de audit", in ceea ce priveste anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Aplicarea regulilor si recomandarilor oferite in acest ISA va facilita auditorului obtinerea de probe de audit referitoare la anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Acest standard cuprinde urmatoarele sectiuni:participarea la inventarierea stocurilor;inlocuita de ISA 505 - Sectiunea B a fost stearsa;investigatia privind litigiile si revendicarile;evaluarea si prezentarea investitiilor pe termen lung; informatii pe segmente.

Considerente suplimentare pentru elemente specifice

Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a stabili reguli si de a furniza recomandari suplimentare fata de cele continute in ISA 500 "Probe de audit", in ceea ce priveste anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Aplicarea regulilor si recomandarilor oferite in acest ISA va facilita auditorului obtinerea de probe de audit referitoare la anumite valori specifice din situatiile financiare si la alte prezentari de informatii.

Acest standard cuprinde urmatoarele sectiuni:participarea la inventarierea stocurilor;inlocuita de ISA 505 - Sectiunea B a fost stearsa;investigatia privind litigiile si revendicarile;evaluarea si prezentarea investitiilor pe termen lung; informatii pe segmente.

Confirmarile externe.

Daca auditorul utilizeaza confirmari pentru o data anterioara datei bilantului pentru a obtine probe de audit in sprijinul unei asertiuni, acesta va obtine suficiente probe de audit ca tranzactiile relevante pentru asertiunea respectiva din perioada intervenita nu au fost semnificativ denaturate. In functie de riscul estimat privind eori semnificative, auditorul poate hotari sa confirme soldurile la o alta data decat cea de inchidere a perioadei, de exemplu atunci cand auditul urmeaza a fi finalizat la putin timp dupa data bilantului. Ca in cazul tuturor lucrurilor facute inainte de finele anului, auditorul ia in considerare nevoia de a obtine si alte probe de audit referitoare la restul perioadei. ISA 330 ofera indrumari suplimentare atunci cand procedurile de audit sunt efectuate la o data intermediara

Natura procedurilor de audit

Pragul de semnificatie se determina ca un procent din venituri sau cheltuieli.

Pentru a stabili nivelul pragului de semnificatie prin natura , auditorul trebuie sa decida daca un element nematerial ca valoare poate fi considerat material datorita naturii inerente sau caracteristicilor sale.

Proiectarea erorilor

O mare parte a erorilor sunt in specificatie,deoarece aceasta poate fi insuficienta, se schimba continuu sau se datoreaza unei comunicari insuficiente cu echipa de dezvoltare. Dupa erorile de specificatie pot urma , din punct de vedere al numarului atat scrierea de cod cat si de proiectare,

aceasta depinzand de complexitatea proiectului,de tipul de proiect si de echipa cu care se realizeaza produsul.

Auditul estimarilor contabile continute in situatiile financiare

Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a stabili reguli si de a oferi recomandari cu privire la auditul estimarilor contabile continute in situatiile financiare. Nu se intentioneaza ca acest standard sa se aplice la examinarea informatiilor financiare prognozate, desi multe dintre procedurile evidentiate aici pot fi potrivite in acest scop.Auditorul trebuie sa faca o evaluare finala a rezonabilitatii estimarii bazata pe cunoasterea de catre auditor a clientului si daca estimarea este in concordanta cu alte probe de audit obtinute in timpul auditului.

Reguli si recomandari generale

Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie si a riscului de audit la momentul initial al planificarii angajamentului poate sa fie diferita de cea din momentul evaluarii rezultatelor procedurilor de audit. Acest lucru se poate datora unei modificari a circumstantelor sau unei modificari survenite in cunostintele acumulate de auditor, ca urmare a realizarii procedurilor de audit. De exemplu, daca procedurile de audit sunt efectuate inainte de terminarea perioadei, auditorul va anticipa rezultatele operatiunilor si pozitia financiara. Daca rezultatele efective ale operatiunilor si pozitia financiara difera in mod semnificativ, evaluarea pragului de semnificatie si a riscului de audit se poate, de asemenea, modifica. In plus, atunci cand planifica auditul, auditorul poate sa stabileasca in mod intentionat nivelul acceptabil al pragului de semnificatie la un nivel mai scazut decat cel ce se intentioneaza a fi utilizat la evaluarea rezultatelor auditului. Acest lucru se poate face cu scopul de a reduce probabilitatea existentei de denaturari semnificative si de a oferi auditorului o marja de siguranta atunci cand se evalueaza efectul denaturarilor descoperite pe parcursul auditului.

Parti filiate

Conducerea este responsabila pentru identificarea si prezentarea partilor afiliate, precum si a tranzactiilor cu astfel de parti. Aceasta responsabilitate solicita conducerii sa implementeze sisteme adecvate de control intern astfel incat sa se asigure ca tranzactiile cu partile afiliate sa fie in mod corespunzator identificate in sistemul informational si prezentate in situatiile financiare.

Estimarile ulterioare in audit

ISA 315 Intelegerea Entitatii si a Mediului sau si Evaluarea Riscului unor Erori Semnificative discuta despre responsabilitatea auditorului pentru obtinerea unei intelegeri in legatura cu entitatea si mediul in care isi desfasoara activitatea inclusiv a controlului sau intern; si pentru estimarea riscului unor erori semnificative. El subliniaza proedurile de audit efectuate pentru a evalua riscurile unor erori semnificative in situatiile financiare suficiente pentru a proiecta si a efectua proceduri ulterioare de audit.

Responsabilitatea auditorului in auditul situatiilor financiare referitoare la principiul continuitatii activitatii

Principiul continuitatii activitatii este unul fundamental pentru elaborarea situatiilor financiare. In baza acestui principiu, o entitate este privita de regula ca avand o continuitate a activitatii sale in viitorul previzibil, neavand nici intentia si nici nevoia de a fi lichidata, de a-si suspenda activitatea sau de a cauta protectie fata de creditori potrivit legislatiei. Asadar, activele si pasivele sunt inregistrate dupa principiul conform caruia entitatea va putea sa realizeze activele sale si sa-si stinga obligatiile in cursul normal al activitatii sale.

Asumarea de catre management si responsabilitatii pentru situatiile financiare anuale

Managerul stabileste, in scris, limitele competentelor si responsabilitatilor pe care le delega.Asumarea responsabilitatii, de catre salariatul delegat, se confirma prin semnatura.

Utilizarea serviciilorunui alt audit.

In cazul in care rezultatele serviciilor expertului nu ofera suficiente probe de audit adecvate sau daca rezultatele nu sunt in concordanta cu alte probe de audit, auditorul trebuie sa rezolve aceasta problema. Acest lucru poate implica discutii cu entitatea si cu expertul, aplicarea unor proceduri supli­mentare de audit, inclusiv posibilitatea angajarii unui alt expert sau modificarea raportului auditorului.

Raportul auditului cu privire la situatiile financiare.

Situatii care conduc la formarea altei opinii decat cea fara rezerve   limitarea sferei angajamentului de auditAtunci cand exista o limitare a sferei activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau declararea imposibilitatii de exprimare a unei opinii, raportul auditorului trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar fi putut fi determinate ca fiind necesare daca respectiva limitare nu ar fi existat.Dezacordul cu conducerea auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor in situatiile financiare. In cazul in care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrara.

Considerente speciale.

Exemplu de paragrafe pentru raportul cu rezerve al unui auditor in cazul in care exhaustivitatea inregistrarilor contabile nu este argumentata - limitare a sferei care nu impiedica auditorul sa exprime o opinie.Iin ceea ce priveste vanzarile in numerar. Nu a existat nici un sistem de control asupra acestor vanzari, pe care sa ne putem baza in scopul auditului nostru si nu am putut efectua nici un test de audit satisfacator care sa poata produce o asigurare suficienta a faptului ca toate aceste vanzari au fost inregistrate corect. In opinia noastra cu exceptia efectului unor astfel de ajustari care ar fi putut fi considerate necesare daca am fi putut sa ne asiguram de exhaustivitatea si exactitatea inregistrarii vanzarilor, situatiile financiare prezinta fidel pozitia financiara a companiei iar rezultatele operatiilor sale precum si fluxurile sale de numerar pentru exercitiul incheiat.