Principiile si obiectivele intocmirii bilantului contabil

Principiile si obiectivele intocmirii bilantului contabil

Intocmirea rapoartelor financiare, inclusiv a bilantului contabil, constituie etapa de finalizare a procesului contabil. Indicatorii din bilantul contabil se reflecta ca un ansamblu de date comparabile si veridice privind situatia patrimoniala si financiara a intreprinderii.

Documentul oficial folosit pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar il constituie bilantul contabil. Intocmirea lui asigura o imagine fidela, clara si completa asupra patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului obtinut.

Asadar, un prim obiectiv al bilantului contabil este reflectarea in contabilitate a operatiilor economico-financiare generate de relatiile intreprinderii, cu o mare incidenta asupra patrimoniului.

Intocmirea bilantului contabil se efectueaza in corespundere cu un sir de acte normative, care impun respectarea anumitor principii ce trebuie luate in consideratie la intocmirea rapoartelor financiare, inclusiv si a bilantului contabil. Aceste acte normative sunt

v    Bazele conceptuale ale pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare. Acest act stabileste:

obiectivele si caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare;

utilizatorii;

ordinea de constatare si evaluare a elementelor rapoartelor financiare

v    S.N.C. 1 'Politica de contabilitate'.

Standardul stabileste bazele de elaborare a politicii de contabilitate si de publicitate a prevederilor principale ale acesteia.

Politica de contabilitate cuprinde totalitatea principiilor, conventiilor, regulilor si procedeelor adoptate de catre conducerea intreprinderii pentru tinerea contabilitatii si intocmirea rapoartelor financiare.

v    Planul de conturi contabile al activitatii economico-financiare a intreprinderilor.

Planul de conturi este elaborat in baza Standardelor Nationale de contabilitate, tinind cont de cerintele intocmirii rapoartelor financiare si necesitatile contabilitatii de gestiune. Cuprinde 9 clase:

active pe termen lung;

active curente;

capital propriu;

datorii pe termen lung;

datorii pe termen scurt;

venituri;

cheltuieli;

conturi ale contabilitatii de gestiune;

conturi extrabilantiere.

Clasele 1-7 cuprind conturile contabilitatii financiare, clasa 8 - conturile contabilitatii de gestiune, clasa 9 - conturile extrabilantiere.

Conturile contabilitatii financiare se utilizeaza pentru generalizarea informatiei, care urmeaza sa fie reflectata in rapoartele financiare si destinata utilizatorilor interni si externi. Acestea se divizeaza in conturi de bilant si conturi de rezultate.

Conturile de bilant sunt destinate contabilizarii activelor, capitalului propriu si datoriilor intreprinderii. La finele fiecarei perioade de gestiune soldul acestor conturi se reflecta in bilantul contabil.

Conturile de rezultate sunt destinate contabilizarii veniturilor si cheltuielilor intreprinderii. La finele fiecarei perioade de gestiune rulajele conturilor debitoare -pe conturi de cheltuieli si creditoare - pe conturi de venituri se trec in raportul privind rezultatele financiare.

Conturile contabilitatii de gestiune sunt destinate generalizarii informatiei privind consumurile de productie, costul productiei si rentabilitatii productiei utilizata numai pentru necesitatile interne ale intreprinderii in scopul luarii unor decizii concrete de gestiune.

Conturile extrabilantiere sunt destinate generalizarii informatiei privind existenta si miscarea activelor care nu apartin intreprinderii cu drept de proprietate, dar se afla temporar in folosinta sau la dispozitia acesteia, privind drepturile si datoriile conventionale, precum si pentru controlul unor operatii economice distincte.

Planul de conturi este str]ns legat de rapoartele financiare. Simbolurile si denumirile claselor 1-5 din Planul de conturi coincid cu numele si denumirile capitalelor din bilantul contabil, iar numerele si denumirile grupelor de conturi ale claselor mentionate coincid cu numerele si dimensiunile subcapitolelor bilantului contabil. Denumirile conturilor de gradul I din clasa 6 si 7 coincid, de regula, cu denumirile rindurilor din raportul de profit si pierdere. Informatia continuta in conturile de gradul I este reflectata in rapoartele financiare, iar informatia din conturile de gradul II - in anexele la rapoartelor financiare.

Modul de aplicare a conturilor si de reflectare in acestea a operatiilor economice este reglementat de Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile care constituie o parte componenta a Planului de conturi.

v    S.N.C.5 "Prezentarea rapoartelor financiare'.

Acesta stabileste principiile pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare, care ofera posibilitatea de a aprecia activitatea intreprinderii in perioadele de gestiune precedenta si curenta si a compara datele acestei intreprinderi cu datele din rapoartele financiare a altor intreprinderi. Standardul dezvaluie cerintele fata de structura si continutul rapoartelor financiare, stabileste formularele, modul de intocmire si de prezentare a acestora.

Rapoartele financiare trebuie sa cuprinda informatii:

privind activele controlate de catre intreprindere;

privind pasivele intreprinderii;

privind venitul net al intreprinderii;

privind fluxul mijloacelor banesti in perioada de gestiune.

Aceasta informatie este necesara unui cerc larg de utilizatori atit interni, cit si externi, pentru luarea deciziilor de gestiune, evaluarea rezultatelor activitatii desfasurate in perioadele de gestiune precedenta si curenta, analiza situatiei financiare a intreprinderii.

In acest context, in continuare se expun categoriile de utilizatori ai informatiei contabile:

Tabelul 5

Utilizatorii informatiei contabile

Utilizatorii cu interes financiar direct

Utilizatorii cu interes financiar indirect

Conducerea - pentru dirijarea operativa a activitatii intreprinderii, care include adoptarea deciziilor privind administrarea si planificarea activitatii intreprinderii; Personalul - deoarece de informatia privind situatia financiara a intreprinderii depinde de marimea salariului functionarilor; Investitorii si creditorii-pentru siguranta achitarii datoriilor ce tin de activitatea intreprinderii si rambursarea creditelor; Actionarii - pentru aprecierea eficacitatii administrarii si determinarii rezultatului financiar.

Statul - pentru a dispune de informatia privind sumele impozitelor; Partenerii comerciali - pentru stabilirea capacitatii de plata a intreprinderii si siguranta furnizarii marfurilor si serviciilor; Analiticii si consultatii financiari - in scopul consultarii investitiilor, actionarilor, furnizorilor potentiali; Publicul - deoarece activitatea intreprinderii influenteaza asupra  , problemelor legate de ecologie, satisfacerea cerintelor economico-sociale.

v    Legea contabilitatii.

Acesta este un act normativ care stabileste principiile metodologice unice ale contabilitatii si rapoartelor financiare, regulile generale privind documentarea faptelor economice, intocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, corectarea erorilor contabile, intocmirea rapoartelor financiare.

In conformitate cu prevederile Legii contabilitatii, referitor la tema analizata bilantul contabil se intocmeste in mod obligatoriu anual, precum si in situatii de fuziune sau incetare a activitatii, respectindu-se urmatoarele reguli:

posturile inscrise in bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu se admite compensari intre posturile ce se inscriu in bilant si nici intre veniturile si cheltuielile din raportul de profit si pierdere;

bilanturile contabile anuale se supun verificarii si certificarii atestind astfel autenticitatea, veridicitatea, precum si respectarea normelor de intocmire a acestora.

Pentru prezentarea obiectiva a informatiei, rapoartele financiare trebuie sa corespunda unor cerinte anumite, bazate pe urmatoarele principii de contabilitate:

Principiul prudentei

Potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinind cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

Principiul permanentei metodelor

Acesta presupune continuarea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurind comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Principiul continuitatii activitatii

Potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. In situatia in care administratorii intreprinderii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea cu ocazia intocmirii rapoartelor financiare anuale, aceste elemente de nesiguranta trebuie prezentate in notele explicative. In cazul in care rapoartele financiare nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceste elemente de instabilitate despre care au luat la cunostinta administratorii, trebuie prezentate impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a raportarii financiare respective si motivele ce au stat la baza deciziei conform careia, unitatea patrimoniala nu isi mai poate continua activitatea.

Principiul imaginii fidele

Conform acestuia, contabilitatea trebuie sa inregistreze intr-o maniera cit mai exacta situatia patrimoniului si rezultatul exercitiului. Aplicarea acestui principiu presupune deci ca rapoartele financiare trebuie sa ofere o imagine fidela a situatiei patrimoniale.

In general rapoartele financiare anuale sunt descrise ca prezentind o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei financiare a unei intreprinderi.

Specializarea exercitiilor

Intreprinderea trebuie sa-si intocmeasca rapoartele financiare, cu exceptia raportului privind fluxul mijloacelor banesti in baza principiului specializarii exercitiului.

Conform acestui principiu, in contabilitate se determina activele, datoriile si capitalul propriu.

Veniturile si cheltuielile sunt constatate anume atunci cind s-au produs (dar nu atunci cind au fost incasate sau platite mijloacele banesti), au fost reflectate in evidenta contabila si au fost incluse in rapoartele financiare in perioada la care acestea se refera.

Principiul intangibilitatii bilantului.

Acest principiu prevede intangibilitatea de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.

Concordanta.

Principiul dat prevede reflectarea simultana in contabilitate si rapoartele financiare a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de unele si aceleasi operatiuni economice. De exemplu, costul vinzarilor (valoarea de bilant a produselor, marfurilor vindute, serviciilor prestate) se constata si se reflecta in conturile contabile si rapoartele financiare concomitent cu veniturile din vinzari, adica in cursul unei perioade de gestiune.

Necompensarea

In contabilitate este interzisa compensarea reciproca intre elementele de active si pasive, precum si de venituri si cheltuieli rezultate din efectuarea unor operatiuni omogene. Acestea se includ in rapoartele financiare separat. Modificarea veniturilor si cheltuielilor constatate si efectuate anterior in rapoartele financiare nu se admite. In cazul cind apar indoieli referitor la primirea sumei cuvenite inclusa anterior in venit, o asemenea suma se trece la majorarea cheltuielilor dar nu la diminuarea sumei venitului constatata initial. Aceasta prevedere se refera, in special, la veniturile si cheltuielile reflectate in raportul de profit si pierdere anual.

Prezentarea obiectiva a informatiei.

Acesta presupune ca elementele patrimoniale sa fie evaluate la un pret care sa exprime valoarea lor reala, in vederea asigurarii unui bilant real. Situatia patrimoniala si financiara, fluxul mijloacelor banesti si al capitalului propriu al intreprinderii trebuie sa fie reflectate obiectiv. Daca pentru constatarea, prezentarea, evaluarea sau dezvaluirea unor pozitii nu exista standardul national de contabilitate respectiv, obiectivitatea prezentarii informatiilor se asigura prin aplicarea unor metode speciale, admise spre utilizare de politica de contabilitate, care garanteaza esentialitatea, siguranta, comparabilitatea si accesibilitatea informatiei. Importanta, veridicitatea, claritatea (inteligibilitatea) si comparabilitatea sint caracteristici calitative care asigura utilitatea informatiilor prezentate pentru utilizatori in bilantul contabil.

Principiul dublei reprezentari a patrimoniului.

Se concretizeaza in reflectarea averii unitatilor economice sub cele doua aspecte:

sub aspect concret material, al componentei si utilitatii bunurilor in activitatea desfasurata de agentii economici, bunuri ce constituie obiect al proprietatii si pentru care se utilizeaza notiunea de mijloace economice;

sub aspectul raporturilor de proprietate in cadrul carora se dobindesc elementele de avere, respectiv al modului de dobindire, de provenienta, pentru care se utilizeaza notiunea de surse de formare.

Dubla reprezentare a averii, ca element al patrimoniului, constituie trasatura esentiala a metodei contabilitatii, o lege de baza permanenta si universala a acesteia.

Dubla reprezentare este determinata de faptul ca reflectarea, urmarirea si controlul averii agentilor economici, nu se pot limita doar la modul de utilizare (alocare) a bunurilor materiale si banesti, in activitatea desfasurata de acestia, ci este necesar sa se urmareasca si relatiile de proprietate, faptul ca aceste bunuri apartin cuiva, ca sunt in posesia unei persoane fizice sau juridice, deci sa se reflecte regimul juridic al bunurilor.

Potrivit dublei reprezentari, relatia dintre structurile patrimoniale la un moment dat, precum si miscarile de valori economice intervenite in masa patrimoniului sunt analizate si evidentiate ca un raport de echivalenta.

In conformitate cu metoda specializarii exercitiilor si principiile sus numite, cerintele principale sunt:

v    Obligativitatea si oportunitatea prezentarii bilantului contabil care influenteaza asupra importantei si utilitatii informatiei pentru luarea deciziilor de gestiune;

v    Veridicitatea informatiei care trebuie sa reflecte exact si obiectiv activitatea economica si situatia financiara a intreprinderii, indiferent de interesele unui anumit cerc de persoane. Astfel, la nivel de stat acest lucru este garantat de reflectarea unei atare informatii in conformitate cu S.N.C., indiferent de regulile Legislatiei fiscale;

v    Comparabilitatea indicatorilor prezentata trebuie sa fie atit pe orizontala, adica in comparatie cu datele furnizate de alte intreprinderi, cit si dinamica, in baza unei metodologii unice, respectindu-se prevederile S.N.C.;

v    Simplicitatea, claritatea si accesibilitatea sunt asigurate prin dispunerea de catre utilizatorii informatiei a unor anumite cunostinte despre regulile furnizarii informatiei de acest gen. Cerinta mentionata se realizeaza prin reglementarea contabilitatii, prin existenta unor formulare unificate de rapoarte si a Planului de conturi unic.

De asemenea, in Legea Contabilitatii, se prevede ca informatia din rapoartele financiare trebuie sa corespunda urmatoarelor caracteristici calitative:

inteligibilitatea;

relevanta;

credibilitatea;

comparabilitatea.

Intreprinderea intocmeste rapoartele financiare ce reflecta structura patrimoniului si sursele de finantare a acestuia, inclusiv patrimoniului unitatilor de productie si economice, filialelor, reprezentantelor si altor subdiviziuni separate evidentiate intr-un bilant autonom.

Datele din bilantul initial trebuie sa corespunda datelor din bilantul de inchidere, aprobat pe perioada precedenta perioadei de gestiune. Daca au fost operate modificari in Bilantul initial la 1 ianuarie al anului de gestiune, cauzele trebuie sa fie expuse in nota explicativa anexata la raportul anual.

Pe linga cerintele specifice prevazute de standardele de contabilitate, notele explicative cuprind si urmatoarele date:

a) denumirea si adresa juridica a entitatii in care insasi entitatea raportoare sau o persoana care actioneaza in nume propriu, dar din partea entitatii, detine cel putin 20% din capitalul statutar, din partile sociale detinute sau din actiunile subscrise, din rezervele si profitul (pierderea) pentru ultima perioada de gestiune;

b) denumirea, adresa sediului sau adresa juridica si forma juridica de organizare a fiecarei entitati;

c) sumele datoriilor cu termenul de prescriptie expirat;

d) valoarea activelor gajate pentru acoperirea datoriilor bilantiere si extrabilantiere;

e) numarul scriptic mediu al salariatilor pe parcursul perioadei de gestiune divizati pe

categorii, marimea salariilor, contributiilor in fondurile de pensii, contributiilor de asigurari sociale de stat obligatorii si primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicala;

f) suma retributiilor acordate pe parcursul perioadei de gestiune membrilor organelor administrative, de conducere si de supraveghere si alte angajamente aparute sau asumate in legatura cu pensiile membrilor actuali sau ale fostilor membri ai acestor organe, pe categorii;

g) suma avansurilor si creditelor acordate membrilor organelor specificate la lit.f), cu indicarea ratelor dobinzii, conditiilor principale de acordare a acestora, sumelor rambursate, precum si a angajamentelor asumate in numele lor sub garantii de orice fel.

Trebuie de mentionat ca unul din principalele obiective ce se urmareste pe calea bilanturilor anuale consta in furnizarea de informatii in domeniul situatiei financiare, a evolutiei acesteia, care prezinta utilitate pentru intreaga serie de utilizatori (investitori, salariati, furnizori si diferiti creditori, clienti, guvern, si diversii lui reprezentanti publici, in luarea de decizii pentru strategii prezente si de perspectiva. Reflectarea detaliata a indicatorilor privind activitatea desfasurata si situatia economico-financiara se face in anexele la bilant, care cuprind mai multe formulare. In anexe intreprinderea trebuie sa asigure specificarea ulterioara a fiecarui post de bilant, conform caracterului acestuia.

Insa despre lucrarile premergatoare aferente intocmirii bilantului contabil, modul de intocmire si prezentare a bilantului si a anexelor la bilantul contabil, autorul va vorbi in capitolul urmator.