Procedee de calcul si colectare a cheltuielilor pe purtatori si pe sectoare

Procedee de calcul si colectare a cheltuielilor pe purtatori si pe sectoare

Pentru calculul primar al cheltuielilor pe purtatori de costuri si pe sectoare de cheltuieli se foloseste o serie de procedee, cum ar fi: procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile ori tarifele, procedeul aplicarii de cote procentuale asupra anumitor valori (marimi) absolute, procedeul calcularii de cote "pro rata temporis", procedeul cotelor forfetare s.a.

Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile sau tarifele

Acest procedeu se foloseste pentru determinarea cheltuielilor de materiale si a cheltuielilor pentru salarii.

a)     Calculul cheltuielilor de materiale

Pentru determinarea cheltuielilor de materiale care au la baza consumuri productive ce se pot exprima cantitativ, se foloseste in extenso (pe deplin) procedeul matematic al ponderarii cantitatilor  cu preturile. Asa stau lucrurile cu consumurile de: materii prime, materiale auxiliare, semifabricate, combustibil, piese de schimb, energie electrica, apa, aburi si alte utilitati, obiecte de inventar, echipament de protectie etc.

Expresia baneasca a valorii unor asemenea consumuri pe purtator de costuri, dar si pe sector de cheltuieli (in functie de modul de identificare) se determina in genere potrivit formulei:

ch_j/s = (c_j/s x P)_i in care:

ch - expresia baneasca a valorii unui consum productiv (cheltuiala) de materie prima, de materiale, de combustibil etc.; j/s - produsul (j) sau sectorul (s) in raport cu care se identifica respectiva cheltuiala; c - cantitatea consumata productiv potrivit normei (in antecalcul) sau in  mod efectiv (in postcalcul); P - pretul unitar al materiei prime, materialului, combustibilului etc.

Daca un produs ori semifabricat se obtine din mai multe feluri de materii prime , materiale etc., respectiv un sector de cheltuieli comporta utilizarea productiva a mai multor feluri de materiale, combustibil etc., iar din fabricatie se pot recupera materiale utilizabile, formula anterioara devine:

ch_j/s = D

in care D reprezinta valoarea materialelor (deseurilor sau produselor reziduale) recuperabile.

In planificarea cheltuielilor administrativ-gospodaresti ale sectiilor, fabricilor si alte intreprinderii, pe sectoare, se iau in considerare in locul volumului fizic al productiei (Q), alti parametri care determina marimea lor absoluta.

Astfel, cheltuielile necesare avand la baza consumul de furnituri de birou se determina ponderand numarul personalului prevazut in statul de functiuni, cu cantitatea normata (pe baza de experienta) si cu pretul de aprovizionare planificat pe feluri de rechizite; cheltuieli necesare pentru iluminatul electric al birourilor si spatiilor aferente acestora (culoare, scari etc.) in conditiile programului normal de lucru, se calculeaza tinand seama de numarul locurilor de lampa, puterea instalata a acestora exprimata in watt, regimul de iluminat si pretul curentului electric. Cheltuielile pentru energie electrica necesara functionarii altor consumatori din cladire(ascensoare, hidrofoare, masini de multiplicat etc.) se determina avand in vedere puterea instalata exprimata in kw, numarul orelor de functionare in cadrul programului, coeficientul de solicitare si pretul curentului electric. Valoarea consumului de apa pentru personalul "TESA" se calculeaza ponderand norma cantitativa anuala pe persoana, cu numarul acestui personal si cu pretul (ori costul) apei s.a.m.d.

Reflectarea corecta a valorii consumului de materiale si utilitati (energie electrica, energie termica, apa, frig etc.) in costuri depinde nu numai de utilizarea unor parametri care au ca efect stabilirea cat mai precisa a cantitatilor necesare, ci si de preturile folosite pentru evaluarea lor.

In antecalcul, aceste preturi (P) sunt cele planificate sau standard; pretul planificat este format din pretul de cumparare mediu calculat in conditiile anului precedent, plus cota medie planificata de cheltuieli de transport-aprovizionare; determinarea marimii acestei cote presupune o analiza atenta a activitatii desfasurate de organele aprovizionarii in anul de baza, analiza in urma careia se iau in considerare influentele optimizarii distantelor si felului mijloacelor de transport ca urmare a reorientarii geografiei furnizorilor, modificarea tarifelor de transport, eliminarea cheltuielilor negospodaresti inregistrate pe seama sectorului aprovizionarii in anul de referinta s.a.

Pentru evaluarea materialelor si utilitatilor consumate, postcalculul poate folosi una din modalitatile ce urmeaza:

Evaluarea in functie de pretul planificat sau standard, adica acela care a fost utilizat si in antecalcul; abaterile de la pretul de aprovizionare planificat (standard) care apar pe parcurs se calculeaza si se colecteaza separat, dupa care, al sfarsitul perioadei de gestiune alese se solutioneaza in functie de cerintele metodei de calculatie utilizate.

Evaluarea in functie de pretul efectiv de aprovizionare calculat in diferite variante si anume:

a)     Pret mediu efectiv (Pme), calculat la sfarsitul perioadei de gestiune dupa formula:

Pme = in care:

Vsi - reprezinta valoarea stocului de materiale la inceputul perioadei de gestiune (initial); Vm - valoarea materialelor intrate in cursul perioadei de gestiune (total cantitate intrata x pret de aprovizionare real); Si - stoc de materiale la inceputul perioadei de gestiune; l - cantitatea de materiale intrata in depozit in cursul perioadei de gestiune.

b)     Pret efectiv calculat ca medie variabila mobila sau continua (Pmv) care se determina dupa receptionarea unui nou lot (partida) de material sosit de la furnizor, astfel:

Pmvb = in care:

Vse - reprezinta valoarea stocului existent in depozit la un moment dat; Vlmi - valoarea lotului (partidei) de materiale sosit de la furnizor; Ste - stocul de materiale existent; l - cantitatea de materiale care constituie lotul nou aprovizionat.

Evaluarea Fifo. Acest procedeu numit si primul intrat - primul iesit presupune calculul pretului efectiv de aprovizionare pentru fiecare nou lot de materiale intrat si folosirea acestui pret pana la epuizarea cantitativa a respectivului lor, fara a lua in considerare in nici un fel date privind lotul sau loturile precedente. Procedeul Fifo este recomandabil pentru etapele in care preturile materialelor scad.

Evaluare Lifo. Acest procedeu cunoscut si sub denumirea de ultimul intrat - ultimul iesit presupune calculul pretului de aprovizionare efectiv pentru ultimul lot de materiale sosit de la furnizor si folosirea lui pentru evaluarea iesirilor pana la aprovizionarea unui nou lot. Aceasta varianta este recomandata pentru perioadele de timp cand preturile materialelor se afla in crestere.

b)     Calculul cheltuielilor pentru salariile de baza Calculul salariilor de baza ce revin pe purtator (manopera) si pe sectoare se efectueaza avand de asemenea, in vedere un element cantitativ, care este timpul de munca, si un altul valoric care este tariful de salarizare.

Pentru a determina aceasta cheltuiala se tine seama de categoriile de personal, de timpul de lucru si de rolul lor in cadrul intreprinderii, precum si de formele de salarizare utilizate: in acord individual, in acord global, in regie.

Forma de salarizare in acord se utilizeaza in cazul muncitorilor direct productivi care-si desfasoara activitatea in sectiile de baza, iar uneori si in sectiile sau ateliere auxiliare ale intreprinderii.

Aplicarea acestei forme de salarizare este conditionata de normarea muncii in intreprindere.

Bunaoara, daca normele de munca, in cazul lucratorilor direct productivi, care lucreaza in acord individual simplu, sunt stabilite in unitati de timp, manopera pe purtator de costuri se calculeaza dupa formula:

ch_w/j = in care:

ch_w - cheltuiala pentru salarii (manopera) care revine pe o unitate de produs; j - produsul, adica purtatorul de costuri; t_w - norma de timp; T_s - tariful de salarizare pe unitatea de timp; o - operatia tehnologica.

Chiar daca un material initial (materia prima trece prin mai multe ateliere ori sectii de productie, unde i se executa diferite operatii tehnologice, devenind astfel semifabricat ori produs finit, numai in ultima instanta, considerente ce decurg din controlul cheltuielilor cu salariile, impun calculul si delimitarea manoperei in limitele fiecarei sectii ori atelier in parte; in final manopera pe purtator (produs, semifabricat etc.) va fi deci reprezentata prin suma salariilor cuvenite lucratorilor direct productivi, pentru operatiile executate acestuia in diferite sectii ().

In postcalcul, economistii de costuri au de a face cu fabricatia mai multor unitati de produs (semifabricate, piese, repere etc.); la calculul manoperei directe pe purtatori ei trebuie sa tina deci seama de cantitatea de produse (Q) fabricata.

Actualmente, unele intreprinderi folosesc in cazul lucratorilor direct productivi forma de salarizare in regie; aceasta, in ciuda faptului ca exista in fiecare caz posibilitatea de a stabili direct pe produse (purtatori) timpul de munca necesar (folosit etc.) si, respectiv, cantitatea lucrului executat.

Salariile de baza pentru muncitorii direct productivi se calculeaza atunci pe sectii, folosind formula:

Ch_w/s = in care:

Ch_w/s - cheltuieli cu salariile de baza ale lucratorilor pe sectie (sector de cheltuieli); t_w - timpul de munca in ore, pe perioada luara in calcul; T_s - tariful de salarizare orar, calculat pe baza grilei tinand seama de categoria si treapta (nivelul) de salarizare ale muncitorilor;

k - numarul muncitorilor de baza din sectie.

Personalul de conducere, tehnic, economic si administrativ al sectiilor de productie si al intreprinderii este salarizat pretutindeni in regie. Cheltuielile cu salariile lor de baza se  calculeaza tinand seama de o grila de salarizare pe clase (1-60 de ex.) si de timpul de lucru.

Formula folosita in acest scop, este:

Ch_w/TESA/s = in care:

t_w - timpul de munca planificat ori efectiv (dupa caz), in zile; T_s - tariful de salarizare pe zi lucratoare; k - numarul personalului de conducere, tehnic si administrativ (TESA) pe clase de salarizare in cadrul sectorului de cheltuieli.

Organele postcalculului au grija intotdeauna ca salariile de baza cuprinse in costuri sa coincida cu cele prevazute in statele de salarii intocmite dupa criterii dinainte convenite cu compartimentul financiar, cu calculatorii de salarii si cu controlorii de costuri din intreprindere.

c)     Calculul cheltuielilor pentru indemnizatii de concediu.

Pentru intregul sau personal angajat cu contract de munca individual, orice intreprindere include in costuri indemnizatii pentru concedii de odihna.

Aceasta cheltuiala se calculeaza pe sectoare folosind relatia:

Ch_ic = in care:

Ch_ic/s - cheltuiala cu indemnizatiile de concediu pe sector; t_c - durata concediului de odihna, in zile lucratoare; V_zc - media zilnica a veniturilor lunare luate in calculul indemnizatiei de concediu; k - numarul salariatilor din sector care pleaca in concediu de odihna.

Veniturile care se iau in calcul pentru determinarea indemnizatiei de concediu pe persoana sunt: salariul de baza lunar, sporul de vechime si indemnizatia pentru functie de conducere. Media zilnica a acestor venituri se calculeaza potrivit formulei:

= in care:

S_b - salariul de baza din luna in care salariatul efectueaza zoile de concediu; S_v - sporul de vechime conform reglementarilor; l_c - indemnizatia pentru functia de conducere din luna in care salariatul efectueaza zile de concediu; Z_l - numar de zile lucratoare din luna in care se efectueaza zile de concediu de odihna.