UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR - CONTABIL - CRAIOVA

STUDII DE MASTERAT:

Contabilitatea si administrarea afacerilor

 

ALEGEREA SCHEMELOR DE PLATA SI A MODALITATILOR DE DECONTARE

CUPRINS

I.1.1 Consideratii generale asupra schemelor de plata

I . 2 Platile cu numerar

Modalitati de decontare

Transferul de credit

.Ordinul de plata

Transferul de debit

Debitul direct

Platile programate

.Cecul bancar

Cambia

Biletul la ordin

.Compensarea interbancara

.Tipuri de compensari si decontari

. Instrumente de plata

1.5.1.Acreditivul documentar

1.5.2.Incasoul documentar

Cardul ca instrument de plata

.Platile electronice

Bibliografie

SCHEME DE PLATA SI MODALITATI DE DECONTARE

I.1.1 CONSIDERATII GENERALE ASUPRA SCHEMELOR DE PLATA

Cresterea cantitativa si calitativa a nivelului afacerilor (raporturilor de piata) a dus la aparitia unei adevarate problematici a relatiilor financiar monetare. Amplificarea rolului acestora odata cu avansul cronologic dar si tehnologic, atat la nivel national cat si international, a indus necesitatea reglementarii juridice pe plan national si pe plan international (prin acorduri comerciale, conventii internationale, etc.) in special in sensul uniformizarii acestora, simplificand din ce in ce mai mult managementul afacerilor/ tranzactiilor economice nationale si internationale. Numai prin aceasta uniformizare a fost posibil un control si o dezvoltare reala a instrumentelor de plata si credit sub socul ofensivei economiei de piata (incepand cu anii '70) precum si trecerii de la cursurile valutare fixe la cele flotante (fapt ce isi demonstreaza eficacitatea si in fata schimbarii de repere valorice (valuta forte, etc.), folosirea lor devenind atat de comuna incat acestea au fost denumite efecte de comert.

Tranzactiile de orice tip implica, de cele mai multe ori, utilizarea mijloacelor si intrumentelor de plata pentru asigurarea stingerii datoriei sau relatiilor contractuale. Este evident ca, mijloace de plata stau la baza 'rularii'/ functionarii instrumentelor de plata atat datorita faptului ca ele sunt primele aparute din punct de vedere cronologic cat si datorita faptului ca acestea sunt cele mai 'palpabile' (dezvoltarea schimburilor si modernizarea permanenta a economiei a solicitat perfectionarea si dezvoltarea instrumentelor de plata si credit atat din ratiuni practice cat si datorita perfectionarii activitatilor bancare, aparitiei politicilor financiare precum si progresului tehnologic care a indus utilizarea tehnologiilor de comunicare si prelucrare a informatiilor). Datorita evolutiei si particularitatilor aparute odata cu aceasta, mijloacele de plata sunt clasificate in:
- Mijloace de plata traditionale:            - moneda divizionara (piesele monetare);
                       - moneda fiducidara (biletele de banca sau bancnotele).
- Mijloace de plata moderne:           - moneda scripturala (banii de cont) - viramentul - instrumentele de plata si credit - cardul (cartea bancara),cecul(cheque),biletul la ordin,cambia.

I.1. 2 PLATILE CU NUMERAR

Aparitia banilor de cont a redus treptat importanta numerarului, iar astazi asistam la intrarea in circuitele de plati a banilor electronici care au accentuat aceasta tendinta. Cu toata aceasta evolutie a semnelor monetare, numerarul continua sa joace un rol important in circulatia monetara.

Functia banilor de instrument de plata se realizeaza prin intermediul monedei. Aceasta se prezinta sub doua forme, moneda efectiva (numerar) si moneda scripturala (de cont). Indiferent de forma monedei, unitatea monetara este denumita moneda de baza, iar submultiplii acesteia moneda divizionara si multiplii moneda multipla. Totalitatea monedei aflata in circulatie constituie masa monetara. In circulatie, numerarul se afla sub forma monedei metalice si a bancnotei, detinute de agentii economici, diverse entitati si populatia. In Romania moneda de baza este leul, divizionara banul.

Monedele metalice sunt piese din diverse metale care se prezinta sub forma circulara de disc plat si servesc ca mijloc de plata, de circulatie si uneori de tezaurizare. Pe fata (avers) si pe spate (revers), moneda are cate un desen in relief (efigie) si inscriptii (legende), iar pe muchie zimti sau inscriptii.

Bancnotele sunt bani de credit emisi de banca centrala si garantati de aceasta. La inceput bancnotele erau sub forma politelor eliberate de banci pentru depozitele de monezi sau lingouri de aur si care se restituiau bancii la inapoierea depozitului.Numerarul reprezinta forma cea mai lichida dintre toate instrumentele de plata si datorita acestei caracteristici s-a mentinut in toate etapele evolutiei societatii de la aparitia banilor pana in prezent. Alegerea formei de lichiditate devine o optiune individuala, cei mai multi indreptand-se catre depozitele bancare pe termen scurt si catre piata secundara de valorificare a activelor. Pe aceste piete trebuie sa avem in vedere si costurile specifice (comisioane, taxe, impozite) si o eventuala pierdere de valoare intre pretul de cumparare si cel de vanzare la o valorificare urgenta.

1.3 MODALITATI DE DECONTARE

Modalitatile de decontare reprezinta un ansamblu de tehnici specifice, determinate de particularitatile unor tranzactii, menite sa asigure realizarea transferului de fonduri si stingerea obligatiilor in conditiile stabilite de parteneri. In literatura de specialitate, modalitatile de decontare se mai intalnesc si sub denumirea de forme de decontare insa cu acelasi continut. In sistemul bancar se folosesc urmatoarele modalitati de decontare: viramentul, cecul, acreditivul, incassoul, procesul cambial si compensarea interbancara.

Fiecare procedeu foloseste unul sau mai multe instrumente de plata, astfel: viramentul - ordinul de plata;

• acreditivul - ordinul de plata;
• incassoul - dispozitia de incasare;
• cecul - cecul pentru numerar, cecul virament, cecul barat, cecul circular, cecul de de calatorie, giro-cecul;
• procesul cambial - cambia si biletul la ordin;
• compensarea interbancara - ordinul de plata, cecul barat, cecul virament, cambia si biletul la ordin.

Procedeul de decontare, inclusiv instrumentul de plata, constituie una din prevederile obligatorii din contractele economice dintre parteneri prin care se asigura transferul de fonduri.

TRANSFERUL DE CREDIT

Transferul de credit (engl. credit transfer) reprezinta un procedeu de transfer al banilor dintr-un cont in altul, prin intermediul bancilor si al unor instrumente specifice, din dispozitia debitorului-cumparator in favoarea creditorului-vanzator. Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie sa dispuna de depozite bancare la vedere sau la termen. Banca nu onoreaza nici o dispozitie de plata a debitorului in contul unor depozite viitoare, decat numai daca exista un credit aprobat in acest sens (credit de trezorerie). Transferul de credit incepe prin emiterea de catre platitor a unui ordin de plata dat bancii sale si se finalizeaza prin acceptarea ordinului de plata de banca destinatara si inregistrarea sumei in cont.

Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel putin doua semnificatii: infaptuieaste circulatia monetara scripturala prin trecerea sumelor de la unii agenti la altii, ca efect a unor raporturi juridice intre parteneri in scopul finalizarii unor tranzactii; transfera creantele fata de banci in sensul ca la banca obligatarului (debitorului) creanta inceteaza iar la banca beneficiarului (creditorului) se creaza o noua creanta, de valoare egala, ca urmare a transferului de depozit. Aceste semnificatii demonstreaza ca tranferul de credit presupune o plata intermediata de agentii de decontare (de regula bancile) si ca la baza acesteia sta transferul de creanta asupra bancilor participante pana la finalizarea platii. In urma unei tranzactii economice se creaza o obligatie de plata a cumparatorului-debitor. Acesta emite un ordin de plata, in calitate de platitor (emitent), adresata sucursalei/agentiei bancii sale, banca emitenta (intermediarul platitoriului). Banca emitentului accepta instructiunea primita si prin aceasta se incarca cu gestiunea platii, adica isi asuma raspunderea fata de emitent pentru efectuarea platii. Sucursala/agentia bancara a emitentului executa instructiunea si transfera fondurile (depozitul) din contul emitentului catre banca beneficiarului, banca colectoare (intermediarul beneficiarului) si se descarca de gestiune. Transferul are loc mai intai catre centrala bancii emitente si apoi prin banca centrala, catre centrala bancii colectoare si de aici la sucursala/agentia bancii colectoare (destinatare) si aceasta se incarca cu gestiunea transferului. In final, sucursala/agentia bancii colectoare transfera fondurile in contul beneficiarului si se descarca de gestiunea transferului de fonduri. Acest procedeu reprezinta esenta viramentului ca un transfer de credit asupra bancii intre cei doi parteneri.

Avantajul principal al transferului de credit il constituie faptul ca este destul de operativ in sensul ca nu necesita formalitati numeroase. Dezavantajul, consta in lasarea platii exclusiv la latitudinea platitorului care poate intarzia, din diferite motive, onorarea la timp a obligatiilor.

1.3.1.1.Ordinul de plata.

            Ordinul de plata reprezinta dispozitia data de o persoana, numita ordonator, unei banci, de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane, numita beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar.
            Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt: ordonatorul, cel care initiaza operatiunea, beneficiarul, cel in favoarea caruia se face plata si bancile care au rolul de prestatoare de servicii.

Caracteristica ordinului de plata este aceea ca el poate fi anulat sau modificat de catre ordonator. Pe de alta parte, ordinul poate fi simplu sau documentar, acesta din urma fiind folosit in tranzactiile internationale.

  Mecanismul decontarii prin ordin de plata este initiat de contractul comercial continand obligatia de plata in sarcina importatorului care determina emiterea ordinului de plata. Astfel, importatorul este obligat sa constituie un depozit (provizion) pentru acoperirea cu fonduri a ordinului de plata si sa dea instructiuni privind efectuarea platii prin ordin de plata urmand notificarea beneficiarului platii (exportatorul), expeditia marfii, prezentarea documentelor (incasarea platii), acoperirea platii, si, in final, notificarea si prezentarea documentelor.

In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este rar intalnita ca urmare a riscului de revocare pe care il prezinta. Aceasta modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (cheltuieli de transport, comisioane, contrastalii, taxe vamale, etc.), iar in cazul operatiunilor comerciale se utilizeaza mai ales pentru plata avansurilor si a ratelor.

In vederea maririi garantiei de plata, exportatorul poate pretinde o scrisoare de garantie bancara, dar costul acesteia influenteaza marimea pretului incasat de exportator sau a celui de desfacere catre consumatorul final.

In situatia in care debitorul principal (ordonatorul) nu si-a indeplinit obligatiile garantate prin scrisoarea de garantie bancara, beneficiarul se adreseaza bancii garante (dupa urmarirea initiala a debitorului principal, daca garantia inscrisa in textul scrisorii este simpla, sau direct, daca garantia este solidara), adica executa garantia bancara.
            De asemenea, exportatorul poate trimite documentele insotite de o cambie la vedere, echivalenta cu valoarea datoriei cumparatorului care, odata acceptata, intareste obligatia de plata a importatorului. O alta strategie pentru exportator consta in expedierea marfurilor la adresa unei banci agreate de banca exportatorului (dupa obtinerea acordului acesteia) sau a unui depozit de marfuri din statia de destinatie, cu indicatia ca marfurile sa fie eliberate numai contra dovezii de efectuare a platii, procedura numita vinculatie.
            In sfarsit, exportatorul poate pretinde importatorului plata unui avans, din care sa poata acoperi eventualele cheltuieli de rambursare sau depozitare a marfii.

1.3.2 TRANSFERUL DE DEBIT

Transferul de debit (engl. debit transfer) este ca, si cel de credit, tot o plata amanata si un transfer de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data aceasta, creditorul este acela care initiaza plata si numai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica face transferul de debit mai atractiv decat cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata, mai ales anumite variante ale acestuia care se preteaza la servicii cu repetabilitate.Transferul de debit imbraca forma debitului direct, platilor programate, cecului si biletului la ordin.

DEBITUL DIRECT

Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizorilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a initia plata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca platitoare devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de dispozitie altei persoane decat proprietarul fondurilor si care are carcter permanent pana la revocarea acestuia de catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata serviciilor cu carcter de repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc.

1.3.2.2 PLATILE PROGRAMATE

Plata programata (engl.standing order) este o varianta a viramentului de debit in care banca platitorului accepta sa plateasca, la anumite date (decadal, chenzinal etc) o suma fixa in favoarea unui furnizor, potrivit contractului incheiat de parteneri, fara a mai fi necesare instructiuni de plata exprese. In acest sens intre banca si debitor se incheie un contract de mandat in vederea executarii unor instructiuni date in prealabil de debitor. Prin mandat, banca este autorizata sa constituie disponibilitatile necesare de fonduri sau sa asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plati, ceea ce echivaleaza cu un management de trezorerie (cash management).

1.3.2.3.CECUL BANCAR

Cecul este un instrument de plata care pune in legatura , in procesul crearii sale , 3 persoane : tragatorul, trasul si beneficiarul. Instrumentul este creat de tragator care, in baza unui disponibil constituit in prealabil la o banca , da un ordin neconditionat acesteia, care se afla in pozitie de tras, sa plateasca la prezentare o suma determinate unei terte personae sau insusi tragatorului emitent ,aflat in pozitia de beneficiar.

Cecul este un inscris formal care pentru a fi valabil trebuie sa satisfaca anumite cerinte exprimate in formule consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu valoare juridica. Pentru a fi valid, din punct de vedere juridic, un cec trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:

- denumirea de cec trebuie sa figureze pe inscris, utilizandu-se formula consacrata "platiti in schimbul acestui cec", deci formula este imperativa; denumirea de cec figureaza, de regula, in partea de sus a formularului si nu se admite pe diagonala, pe margine sau in partea de jos; in orice situatie, aceasta trebuie sa fie deasupra semnaturii tragatorului ca o confirmare a dispozitiei date bancii; lipsa denumirii de cec atrage nulitatea instrumentului.

- ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani inscrisa pe cec (in cifre si litere) si cu mentiunea monedei; de regula, moneda este cea valabila la locul platii, respectiv pentru platile efectuate in tara noastra moneda va fi leul, iar pentru cele din strainatate moneda tarii respective; orice conditii, limitari sau contraprestatii mentionate pe cec duc la nulitatea acestuia.

- numele trasului este numele bancii platitoare care, de regula, este imprimat pe inscris;

- locul de plata, respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face plata pentru ca beneficiarul sa stie unde sa se prezinte pentru ridicarea sumei sau ca banca beneficiarului sa solicite plata; tragatorul poate mentiona ca loc al platii si o alta unitate bancara decat aceea a trasului, inscriind pe cec denumirea si adresa acesteia;

- data si locul emiterii, respectiv ziua, luna si anul pentru a se putea cunoaste termenul pana la care posesorul trebuie sa prezinte la plata cecul, termen dupa expirarea caruia posesorul decade din drepturile sale de regres; data mai permite constatarea capacitatii legale de plata a tragatorului in momentul aplicarii semnaturii pe cec; locul emiterii trebuie mentionat langa data, iar in cazul in care nu este precizat se considera localitatea tragatorului;

- semnatura tragatorului este explicita (nume si prenume) si olografa (scrisa de mana); pentru persoanele juridice se solicita si stampila unitaii; aplicarea numai a stampilei sau parafei fara semnatura autografa anuleaza cecul; pentru a putea trage cecuri, orice tragator trebuie sa depuna la banca unde are contul specimenul de semnatura.

Transmiterea

In functie de clauza sau mentiunea pe care o contine , cecul poate fi transmis prin :

• Girare -pentru cecurile care au inscrisa clauza 'la ordin' ;
• Cesiune ordinara-pentru cecurile care au inscrisa clauza 'nu la ordin' ;
• Simpla remitere- pentru cecurile care , in momentul emiterii nu contin numele sau denumirea beneficiarlui, sau care poarta mentiunea 'la purtator' ;

Girul este un act prin care posesorul cecului, numit girant , transfera altei persoane , numita giratar, toate drepturile rezultate din cec.

Girul trebuie sa fie neconditionat si sa contina :

• Numele  sau denumirea girantului ;
• Numele  sau denumirea giratarului ;
• Ziua, luna si anul efectuarii operatiunii de girare.

Avalizarea

Avalul este o garantie prin care o persoana , denumita avalist , garanteaza obligatia asumata de una dintre persoanele obligate prin cec, denumita avalizat, pentru toata suma mentionata pe cec sau pentru o parte din ea.

Avalul va putea fi dat :

• Fie de un tert ;
• Fie de catre un semnatar al cecului, altul decat tragatorul.

Plata -cecul este platibil numai la vedere(la prezentare).Tragatorul este principalul obligat la plata unui cec.Termenele de prezentare la plata a cecului sunt :

• Pentru cecul emis si platibil in Romania :

-8 zile daca este platibil in chiar localitatea unde a fost emis ;

-15 zile in celelalte cazuri

• Pentru cecul emis intr-o tara europeana si platibil in Romania -30 zile.
• Pentru cecul emis intr-o tara neeuropeana si platibil in Romania-70 zile.

Regresul in caz de neplata

In caz de neplat pentru recuperarea creantei sale, posesorul poate exercita dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si celorlalti obligati daca :

• Cecul este prezentat la plata in termen ;
• Refuzul la plata este constat :-prin protest sau printr-o declararatie a trasului sau printr-o confirmare oficiala a unei case de compensatii.

Protestul reprezinta constatarea printr-un act autentic a rezultatului negativ al prezentarii cecului la plata.Actul de protest se intocmeste la cererea posesorului cecului, la judecatoria in a carei raza teritoriala se gaseste la locul platii cecului.

Executorul judecatoresc constata in mod public refuzul la plata al cecului din partea trasului si incheie actul de protest care va contine:

• Data protestului ;
• Numele celui care a cerut protestul ;
• Numele aceluia conta caruia s-a facut protestul ;
• Locul protestului ;
• Somatia de plata.

Pierderea , furtul sau distrugerea

Pentru aceasta situatie , legea prevede urmatoarea procedura de anulare a filei de cec pierdute, furate sau distruse :

Operatiunea nr 1 : Posesrul unui cec pierdut, furat sau distrus inainteaza o 'Cerere de anulare a cecului' la presedintele judecatoriei locului platii, pe care o poate notifica trasului, comunicandu-i temenul fixat pentru judecarea cauzei.

Operatiunea nr 2 : Dupa analizarea cererii , presedintele judecatoriei emite o ' Ordonanta de anulare a cecului' , prin care acesta este declarat nul.

Operatiunea nr 3: ' Ordonanta de anulare a cecului' se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si se notifica trasului si tragatorului;

Operatiunea nr 4 : Dupa trecerea termenului de 15 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a ' Ordonanta de anulare a cecului', cecul pierdut , furat sau distrus este anulat si inlocuit cu un cec nou , a carui plata poate fi ceruta de persoana care a obtinut inlocuirea cecului.

1.3.2.4 CAMBIA

Cambia este un inscris care contine un ordin scris si neconditionat dat de catre o persoana (tragator) unei alte persoane (tras) pentru a plati o anumita suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta si intr-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar).
            In circuitul comercial cambia indeplineste functii de mijloc de plata, de mijloc de garantare si de mijloc de creditare, elementele obligatorii care trebuie sa fie continute de aceasta fiind obligatoriu legate de aceste functii. Astfel, o cambie, ca document, trebuie sa contina:

- elemente obligatorii: denumirea de cambie (in limba in care a fost redactat inscrisul), ordinul neconditionat de plata/ de a plati o suma determinata (exprimata in cifre si litere), numele trasului, scadenta (termenul de plata, care poate fi exprimat ca data calendaristica fixa, la un anumit numar de zile de la data emiterii cambiei - de regula 30, 60, 90, 180 zile - la vedere sau la un anumit interval de la prezentarea spre acceptare, locul efectuarii platii, beneficiarul (numele si adresa), data si locul emiterii, trasul (numele si adresa) semnatura autografa a  tragatorului (cuprinzand numele de familie in intregime);
- elemente facultative: dobanda, domicilierea, mentiuni diverse, etc.
            Raportul juridic nascut de emiterea cambiei presupune acceptarea acesteia, trasul avand ordin din partea tragatorului sa efectueze plata dar devine obligat cambial numai in momentul in care accepta cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial, solidar cu tragatorul, girantii, avalistii. Acceptarea se face prin mentiunea pe cambie 'acceptat', dar este suficienta si numai semnatura trasului (trasul isi ia sarcina 'sa plateasca', iar ceilalti obligati cambial isi asuma obligatia de a face 'sa se plateasca'.  Ca mijloc de plata, cambia poate servi pentru plata datoriei pe care tragatorul o are la beneficiar (tragatorul are de incasat o anumita suma de bani de la tras si, totodata, are de achitat o datorie fata de o terta persoana - beneficiarul), inlocuind circulatia banilor in numerar. Astfel, in loc ca trasul sa plateasca tragatorului si acesta sa plateasca/ achite datoria sa catre beneficiar, tragatorul da ordin trasului sa plateasca direct beneficiarului. Pe de alta parte, datorita faptului ca trata la ordin poate fi transmisa prin gir, aceasta poate servi la acoperirea obligatiilor de plata intre participantii la lantul andosarii. Astfel, beneficiarul unei trate, care are o datorie fata de un tert, poate plati cu trata, andosand-o in favoarea creditorului sau, care devine noul beneficiar al cambiei (acesta poate sa o utilizeze in acelasi fel pentru plata propriilor datorii).
            Plata prin trata (descrise mai sus) nu este una perfecta, deoarece acest instrument nu inlocuieste banii propriu-zisi/ efectivi. Obligatiile sunt stinse prin trata numai temporar, sub rezerva incasarii cambiei la scadenta de catre ultimul beneficiar.
            Din punct de vedere al mijlocului de garantare, operatiile cu trata se caracterizeaza printr-un grad ridicat de garantie oferit de mecanismul cambial, fapt pentru care cele mai multe banci considera cambia ca un titlu de garantie.
            Datorita acestei sigurante ridicate, trata poate fi utilizata ca instrument de garantare in cadrul unor tehnici de plata nesigure (cu grad ridicat de risc - de exemplu incasso-ul documentar) sau ca mijloc de garantare a indeplinirii unor obligatii contractuale.
            Mijlocul de creditare 'regasit' in cambie este reprezentat de relatia de creditare care apare datorita mecanismului cambial, datorita unui timp mai mare sau mai mic care apare intre momentul nasterii obligatiei de plata a debitorului si momentul incasarii contravaloriii creantei sale de catre creditor, timp in care se poate spune ca exista un credit acordat pentru debitor in care sa realizeze plata inainte de scadenta cambiei.
            Datorita faptului ca permite operatiunile de scontare, cambia devine un instrument bancar. Scontarea este operatiunea prin are posesorul cambiei obtine de la o banca comerciala, inainte de scadenta, suma inscrisa in titlu (valoarea nominala), diminuata cu dobanda aferenta sumei din acel moment pana la scadenta, plus un comision al bancii (numita banca de scont) numit scont.  In ce priveste scadenta (termenul de plata) aceasta poate fi indicata in mai multe feluri in cambie (fapt care induce si specificul cambiei) :
- scadenta 'la vedere' apare in cazul in care posesorul cambiei (beneficiarul) o poate prezenta la incasare in orice moment de la data emiterii, iar trasul trebuie sa o plateasca in aceeasi zi.

- scadenta 'la termen' (la un anumit termen de la prezentare), respectiv la un anumit numar de zile de la data acceptarii de catre tras (sau a protestului de neacceptare);
- scadenta 'fixa' (la o data fixa)            

Plata cambiei se face cand este inaintata la plata fie trasului, fie bancii la care a fost domiciliata (deoarece cambia circula de la un posesor la altul, sub diverse conditii, 'lantul' de circulatie al acesteia nu intereseaza decat in cazul aparitiei de operatii specifice sau litigii). Cambia cu scadenta la o zi fixa sau la un termen de la data emisiunii trebuie prezentata la plata in ziua scadentei sau in una din cele doua zile lucratoare care urmeaza scadentei iar cambia sadenta la vedere poate fi platibila la prezentare, dar nu mai tarziu de termenul de prescriere (legal sau precizat expres). Tragatorul poate stipula ca o cambie platibila la vedere nu trebuie sa fie prezentata spre plata inaintea unei anumite date, termenul de prezentare curgand de la aceasta data. In urma efectuarii operatiei de plata, trasul care plateste are dreptul sa pretinda de la beneficiar trata cu mentiunea 'achitat', semnata de acesta. De asemeni, daca trasul vrea sa faca o plata partiala, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat sa mentioneze pe trata suma primita si sa dea chitanta trasului asupra efectuarii acestei plati partiale.
Posesorul cambiei poate actiona, in cazul nerespectarii obligatiei de plata, prin doua tipuri de operatiuni cambiale: extrajudiciara si judiciara. Actiunea cambiala cea mai frecventa este regresul (care apare numai in caz de refuz de acceptare sau de plata a tratei si numai dupa indeplinirea formalitatilor de protest). In acest caz, beneficiarul actioneaza impotriva tragatorului si a celorlalti semnatari ai documentului respectiv (andosatori si avalisti) la scadenta, in conditiile in care trasul refuza plata (acceptarea totala sau partiala) sau daca intervine falimentul trasului sau cel al tragatorului.
            Prescriptia efectelor cambiale are mai multe particularitati. Astfel, in mod normal, ea se prescrie intr-un an calendaristic (sau in functie de prevederile legale in vigoare) - termen asemanator si actiunii beneficiarului impotriva celorlalti semnatari cand anul calendaristic este socotit de la data protestului adresat in timp util sau la scadenta, in cazul unei cambii cu clauza 'fara protest'. In cazul actiunii in justitie, rezultand din cambie, contra trasului care a acceptat cambia, prescrierea intervine la trei ani de la data scadentei. Actiunea unui andosator contra altuia sau impotriva tragatorului se prescrie in termen de sase luni de la data cand acestia au platit sau au fost actionati in justitie. De retinut este faptul ca actele de intrerupere a curgerii termenului de prescriptie nu au efect decat in privinta celui care le-a efectuat.
            Tehnica platilor prin cambii mai cunoaste o serie de operatiuni cum sunt:
- avalizarea - este o operatiune asemenatoare garantiei, prin care tragatorul, daca nu este sigur de solidaritatea trasului, poate apela la un tert care sa 'garanteze' prin 'aval' Astfel, se va inscrie pe fata sau pe dosul cambiei una din formulele 'pentru aval', 'pentru garantie' sau 'avalizat' la care avalistul va semna si va preciza data semnaturii (este foarte rara utilizarea simplei semnaturi a avalistului si, de aceea, nu este indicata). Platind cambia, avalistul dobandeste drepturile izvorate din ea contra avalizatului, ca si impotriva celor care sunt obligati fata de avalizat, in temeiul cambiei
- girul sau andosarea - este o operatiune de transmitere a cambiei care se face printr-o dispozitie scrisa pe cambie de catre beneficiarul acesteia, catre tras, care urmeaza sa plateasca suma aratata in titlu, la ordinul persoanei pe care o indica, la locul si la data mentionata in cambie. Girul are loc atunci cand beneficiarul (girantul) este debitor la randul sau fata de o alta persoana (girator) cel putin cu aceeasi suma (sau in functie de acordurile dintre parti). Primul girant este tragatorul, iar fiecare dintre girantii urmatori trebuie sa figureze ca giratari in girul precedent.
            Incidentul de plata este reprezentat de imposibilitatea unui tragator (beneficiar al unei cambii) de a opera si/ sau incasa una sau mai multe cambii. In general, incidentul va apare odata cu depunerea spre incasare a cambiilor respective, moment in care banca tragatorului, BNR si banca trasului (emitentului) vor 'intra' intr-o procedura tipica (precizata expres de normative legislative) initiata de refuzul de plata/ interzicerea platii din diferite motive. Acestea sunt reprezentate de:
-cec emis fara autorizarea trasului;

-cec refuzat din lipsa totala sau partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata dupa expirarea termenului de prezentare;

- cec refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare;

- cec refuzat din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare;

-falimentul tragatorului cec declarat pierdut, furat, distrus;
Interdictia bancara este 'regimul impus de catre banca unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioada de un an, conform unor angajamente reciproce aplicabile platii cu cecuri, ca urmare a unor incidente de plati majore, si anume:
-emiterea unui cec fara autorizarea trasului;
- refuzul cecului ca urmare a constatarii de catre banca trasa a lipsei partiale sau totale de disponibil in contul tragatorului, in cazul in care acesta dispune altfel, in total sau in parte, de disponibilul avut, inainte de trecerea termenului fixat pentru prezentare;
- emiterea unui cec cu o data falsa sau caruia ii lipseste una dintre mentiunile obligatorii;
- emiterea unui cec circular sau a unui cec de calatorie ' la purtator';
- emiterea unui cec de catre un tragator aflat in interdictie bancara'. (conform Regulamentului 3 din 13 mai 1996 privind organizarea si functionarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plati modificat de Circulara 6 BNR din 17 februarie 1997

BILETUL LA ORDIN

            Biletul la ordin (promissory note) este socotit a fi o varianta a cambiei si este un inscris prin care o persoana fizica sau juridica (emitentul) se obliga sa plateasca unei alte persoane (beneficiarul), sau la ordinul acesteia, o suma de bani la scadenta (la un anumit termen sau la prezentare). Deci, se poate observa ca, fata de mecanismul cambial, in cazul biletului la ordin exista doar emitent (care cumuleaza functiile tragatorului si trasului, fiind debitorul obligatiei de plata) si beneficiar (creditorul platii), cu toate ca biletului la ordin ii sunt aplicabile, in general, toate prevederile referitoare la cambie cum sunt girul, avalul, scadenta, plata, regresul, etc.. El reprezinta un angajament de plata asumat prin formula 'voi plati', motiv pentru care nu se pune problema acceptarii.
            Elementele biletului la ordin sunt: denumirea de 'bilet la ordin' inserata in titlu, locul si data emiterii, locul platii, promisiunea de plata cu trecerea sumei in cifre si litere, scadenta, obligatia (mgajamentul) neconditionat de plata, numele, adresa si semnatura emitentului, numele celui caruia i se va plati. Daca lipseste scadenta, biletul la ordin este platibil la vedere, iar daca lipseste locul platii, este luat in considerare cel mentionat dupa numele semnatarului.

1.4.COMPENSAREA INTERBANCARA

Compensarea a fost definita pe parcursul timpului in mai multe variante cu acelasi continut. In varianta moderna acceptata de institutiile internationale de specialitate Compensarea inseamna stingerea obligatiilor de plata catre o banca cu drepturile de creanta pe care le are de incasat de la aceiasi banca si stabilirea unui sold care se deconteaza prin casa de compensatie. Economistul Stefan Dumitrescu, unul din cei mai distinsi economisti din perioada interbelica care a studiat sistemul de plati national si a adus importante contributii la elaborarea acestuia, defineste compensarea ca "un sistem de lichidare de creante prin concentrarea tuturor debitelor pentru toti debitorii si tuturor creantelor pentru toti creditorii, catre un singur debitor si creditor, unde facandu-se apoi diferenta se obtine, pentru fiecare participant, un simplu si un singur sold debitor sau creditor, dupa natura soldului operatiunilor compensate' (St. Dumitrescu, Platile fara numerar, 1931).

Casele de compensatii sunt institutii specializate in asemenea operatiuni si pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. De cele mai multe ori, casele de compensatii apartin asociatiilor bancare, actionarii fiind bancile din cadrul asociatiei. Ele sunt organizatii nonprofit care presteaza servicii, reciproc utile, pentru membrii sai. Controlul bancii centrale se exercita prin contul dechis la aceasta de casa de compensatie prin care transfera fondurile bancilor in conturile lor de la banca centrala. La sfarsitul compensarii soldul casei de compensatii devine nul.

In sistemul centralizat exista o singura casa de compensatii care organizeaza decontarea in mod centralizat pe baza soldurilor nete ale bancilor participante iar decontarea se face prin banca centrala. In sistemele descentralizate exista mai multe case de compensare care calculeaza pozitia neta a doua sau mai multe banci, iar decontarea se face prin alte banci, de regula banci de prim rang agreate de banca centrala. Indiferent de sistem, casele de compensatii se numesc agenti de compensare iar bancile care asigura decontarea, agenti de decontare.

1.4.1.TIPURI DE COMPENSARI SI DECONTARI

Din punct de vedere al sistemului de operare, compensarile sunt de doua feluri:

- compensari bilaterale;

- compensari multilaterale.

Compensarile bilaterale presupun relatii reciproce intre perechi de banci si se fac atunci cand exista un volum apreciabil de operatiuni intre cele doua banci si cu caracter de permanenta. Agentul de compensare stabileste soldurile debitoare si creditoare si le comunica agentului de decontare care efectueaza transferurile de fonduri in conturile deschise de cele doua banci la acesta. Fiecare banca are insa relatii cu mai multe banci si atunci va avea atatea compensari bilaterale cate banci corespondente are.

Compensarile multilaterale sunt cele mai numeroase si practic antreneaza intreg sistemul bancar. Avantajul cel mai mare al compensarilor multilaterale consta in economia de fonduri de transfer, platitorii ne mai fiind obligati sa detina moneda de plata in volumul necesar in vederea descarcarii de obligatie. Compensarile multilaterale aduc si o reducere a canalelor de comunicatii interbancare, a transferurilor de fonduri si a valorii de transfer.

In ce priveste decontarile, acestea sunt de doua feluri:

- decontari brute

- decontari nete;

Decontarea pe baza bruta este plata individuala a unei instructiuni sau pachet de instructiuni. Orice instructiune de decontare individuala este in fond un transfer de credit care presupune miscarea efectiva a fondurilor.

Decontarea pe baza neta. Atat compensarile bilaterale cat si cele multilaterale folosesc sistemul de decontare pe baza neta. Compensarea cu decontare pe baza neta presupune compararea sumelor debitoare si creditoare intre banci si stabilirea slodului final debitor sau creditor. In acesta actiune intervin trei parti, cele doua banci si casa de compensatie.

1.5. INSTRUMENTE DE PLATA

IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE

In domeniul valutar-financiar, platile internationale reprezinta componenta care asigura finalizarea tranzactiilor economice sau satisfacerea unor cerinte individuale ca urmare a relatiilor care se stabilesc intre parteneri. Aceasta componenta foloseste instrumente de plata care circula in cadrul sistemului international bancar pe baza unor reglementari la nivel international elaborate de institutii de specialitate (Comitetul economic ONU, camere de comert international, Banca Reglementelor Internationale, Banca Centrala Europeana). Reglementarile de baza din acest domeniu sunt: Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la ordin - Geneva, 1930; Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului - Geneva 1931; Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare - Publicatia nr. 500 a Camerei Internationalae de Comert de la Paris; Reguli uniforme privind incasourile - Publicatia nr. 522 a Camerei Internationale de Comert de la Paris. Intre bancile care participa la decontarile internationale se incheie conventii de plati in care se prevad instrumentele de plata, regulile care guverneaza desfasurarea platilor si sistemul de drept care se aplica (in principiu se foloseste dreptul din tara unde se afla banca platitoare). Deosebit de reglementarile internationale, in conventile bancare de plati interbancare se pot prevedea si unele uzante locale (restrictii la platile in valuta) sau speciale (pe piete monetare sau de capital).

1.5.1.ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Potrivit Publicatiei 500, acreditivul documentar este definit ca orice angajament de plata asumat de o banca, indiferent cum este numit sau descris. In practica bancara, acreditivul documentar mai este cunoscut in engleza sub numele de Letter of Credit, Documentary Credit, Commercial Letter of Credit si in variantele corespunzatoare din alte limbi, iar in limba romana s-a impus termenul de acreditiv documentar.

Acreditivele documentare (AD) sunt de mai multe tipuri, in functie de anumite criterii, astfel:

Dupa forma AD:

- AD revocabile - care pot fi revocate sau anulate de banca emitenta fara nici o avizare a beneficiarului dar inainte de efectuarea platii;

- AD irevocabile - care nu pot fi revocate de banca emitenta, angajamentul de plata al acesteia catre exportator fiind ferm; modificarea sau anularea AD se poate face numai cu acordul beneficiarului, bancii confirmatoare si bancii emitente; AD irevocabile pot fi neconfirmate, banca emitenta fiind singura responsabila de efectuarea platii in cazul in care banca platitoare sau o alta banca desemnata nu a facut plata si confirmate in cazul in care o alta banca isi asuma angajamentul ferm de plata daca banca emitenta nu onoreaza plata, ceea ce ofera un plus de siguranta exportatorului privind incasarea contravalorii marfurilor.

Dupa modul de plata:

- AD cu plata la vedere, adica plata se face la prezentarea documentelor la banca platitoare si numai dupa efectuarea controlului documentelor si constatarii indeplinirii tuturor conditiilor AD;

- AD cu plata diferata (amanata), respectiv plata se va face la un anumit termen de la primirea documentelor (importatorul isi poate ridica marfa intrucat a intrat in posesia documentelor) , ceea ce echivaleaza cu un credit acordat de exportator pe perioada pana la incasare;

- AD cu plata prin acceptare - in cazul exporturilor insotite de cambii trase asupra unor banci (emitenta, acceptanta, trasa), banca platitoare accepta cambiile devenind debitor cambial si le returneaza exportatorului iar documentele le trimite importatorului;

- AD cu plata prin negociere, atunci cand se prezinta o cambie trasa asupra bancii emitente care a autorizat o alta banca (negociatoare) sa primesca documentele si sa accepte cambia.

Dupa clauzele speciale pe care le contin:

- AD transferabil - beneficiarul acreditivului poate solicita bancii transferatoare sa faca acreditivul utilizabil (platibil), in totalitate sau partial, pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi (beneficiarul acreditivului este un intermediar iar beneficiarul secund este exportatorul);

- AD revolving/reinnoibil - valoarea acreditivului se reintregeste automat, pe masura efectuarii platilor, pana la un anumit plafon; se foloseste in cazul contractelor de valori mari in care livrarile se fac esalonat, acreditivul deschizandu-se la nivelul unei livrari;

- AD clauza rosie - banca platitoare este autorizata sa faca o plata catre beneficiarul acreditivului inainte de prezentarea documentelor privind

expedierea marfii (ex. plata unui avans) iar diferenta se plateste la livrarea marfii si prezentarea documentelor;

- AD de compensatie sau reciproce - utilizarea unui acreditiv de export numai in corelatie cu unul de import, in cazul livrarilor in contrapartida, acreditivul fiind utilizat numai daca una din parti nu-si indeplineste obligatiile, atunci banca emitenta a partii debitoare va plati echivalentul marfii nelivrate in compensatie cu cea primita.

Deschiderea acreditivului este momentul cel mai important intr-o tranzactie de plati comerciale care foloseste acest instrument intrucat de tipul de acreditiv ales si claritatea instructiunilor depinde derularea in bune conditii si la termen a platii. Deschiderea acreditivului da exportatorului siguranta incasarii banilor ca urmare a dispozitiei date de imporatator catre banca sa si a angajamentului acesteia de a plati documentele primite, iar importatorului asigurarea ca plata se va face numai conform instructiunilor sale. Acreditivul este un instrument care se bazeaza numai pe niste documente de livrare a marfii care au un circuit separat de cel al bunurilor/serviciilor si orice neconcordanta din documente sau pobleme aparute pe parcursul transportului nu pot fi imputate bancii. Pentru o uniformizare a modului de folosire a acreditivului, partile implicate accepta prevederile din Publicatia nr. 500 a CCI.

In folosirea unui acreditiv documentar (AD) sunt implicate urmatoarele parti:

- ordonatorul - este beneficiarul bunurilor sau prestatiei, adica importatorul, care initiaza acreditivul ;

- beneficiarul - este cel care livreaza bunurile, adica exportatorul, fata de care banca importatorului s-a angajat sa efctueze plata si care in final incaseaza sumele cuvenite;

- banca emitenta - este banca ordonatorului, care la solicitarea acestuia isi asuma in scris angajamentul de plata in favoarea exportatorului, in anumite conditii de documente si termene;

- banca platitoare - este banca autorizata sa plateasca exportatorului documentele prezentate de acesta (de regula este banca exportatorului), sa remita documentele bancii emitente iar aceasta sa-i ramburseze suma platita;

- banca corespondenta (o alta banca) - este o banca intermediara care poate fi: banca notificatoare (avizatoare) care anunta exportatorul de deschiderea AD, primeste documentele de la exportator si le transmite bancii platitoare; banca confirmatoare care confirma in nume propriu plata documentelor in cazul in care banca emitenta nu onoreaza plata; si banca negociatoare care este o banca in posesia unei cambii trase asupra bancii emitente si care este autorizata sa primeasca documentele de la exportator si sa i le achite, dupa care sa le remita bancii emitente si sa primeasca suma plus un comision (dobanda pe perioada de la plata la incasare).

Deschiderea acreditivului se face de catre importator pe baza unui formular standardizat sau sub forma de mesaj dar care contine aceleasi elemente din formular, adresat bancii sale, banca emitenta. Formularul standardizat contine mai multe elemente obligatorii in legatura cu care sunt necesare unele precizari.

- Ordonatorul (engl. applicant), de fapt importatorul, cu numele si adresa sa.

- Banca emitenta cu numele si adresa sa, respectiv banca importatorului care primeste ordinul de deschidere a acreditivului.

- Data ordinului de deschidere care trebuie sa fie cu un anumit numar de zile inainte de data de livrare a marfurilor, in practica bancara fiind minimum 15 zile si mai uzual 30-45 de zile.

- Valabilitatea si locul de prezentare a documentelor.

- Beneficiarul cu numele si adresa sa, care de regula este exportatorul, dar poate fi si o terta persoana aflata in relatii cu exportatorul (subfurnizor, asociat in vanzari etc) si care este nominalizat pentru o parte din suma.

- Modalitatea de transmitere - poate fi letrica (prin avion) in care caz este precedata de o avizare prin teletransmisie prin care se anunta notificatoare ca acreditivul a fost transmis letric si urmeaza a fi deschis la banca platitoare sau prin teletransmisie (telex, fax, SWIFT).

- AD transferabil - ordonatorul face de la inceput precizarea in ordinul de deschidere a acreditivului ca acesta este transferabil, la cererea beneficiarului, pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi.

- Confirmarea deschiderii acreditivului se face de banca platitoare catre beneficiar numai daca acest lucru se prevede in acreditiv.

- Suma/valoarea AD.

- AD platibil la banca desemnata, adica la banca exportatorului sau alta banca din tara exportatorului care se nominalizeaza de banca emitenta.

- Livrari partiale. Acestea sunt permise numai daca ordonatorul a specificat in mod expres acest lucru. Livrarile partiale pot fi urmate de plati partiale, de asemenea mentionate in AD, plata facandu-se dupa fiecare livrare in baza documentelor.

- Detalii cu privire la transport, transbordari, descrierea marfurilor, conditii de livrare si asigurare. Aceste detalii sunt diferite in functie de bunurile comercializate si trebuie sa prezinte informatiile standardizate. Nu se admit instructiuni care nu pot fi verificate de banca.

- Precizarea documentelor. Ordonatorul trebuie sa specifice clar documentele contra carora se va face plata, acceptarea negocierea. Pentru fiecare document se va specifica titulatura, numarul de exemplare si emitentul (institutie, persoana fizica).

- Termenul de prezentare a documentelor. In orice acreditiv trebuie sa se prezinte termenul de prezentare a documentelor care este stabilit in functie de timpul necesar pentru obtinerea documentelor de la diverse institutii, pregatirea acestora pentru banca si parcursul postal pana la banca de domiciliere. Termenul maxim de prezentare a documentelor este de 21 de zile de la expedierea marfii.

- Instructiuni suplimentare care se refera la anumite elemente specifice si la modul de suportare a comisioanelor.

- Semnatura. Orice acreditiv trebuie semnat de persoana competenta si datat.

Utilizarea acreditivului documentar inseamna un ansamblu de activitati intreprinse de beneficiar, adica exportatorul, pentru a incasa de la importator valoarea marfurilor expediate contra documentelor prevazute in AD.

1 Conventia dintre parteneri privind plata prin acreditiv

2 Dispozitia/ordinul de deschidere a acreditivului

3 Deschiderea acreditivului

4 Notificarea beneficiarului AD (exportatorului)

5 Livrarea marfii

6 Depunerea documentelor privind expedierea marfii

7 Plata contra valorii documentelor de banca platitoare

8 Remiterea documentelor la banca emitenta

9 Rambursarea banilor de catre banca emitenta

10 Eliberarea documentelor catre importator

11 Plata contravalorii documentelor

12 Ridicarea marfii de la caraus pe baza documentelor de transport

Bancile implicate (emitenta si platitoare) trebuie sa verifice cu atentie indeplinirea tuturor conditiilor din acreditiv, inclusiv modificarile care au avut loc, inainte de a efectua plata, asumandu-si responsabilitatea pentru eventuale neconcordante. Fondurile pentru plata se asigura de importator la banca platitoare (a exportatorului) printr-un depozit bancar cu cel putin 30 zile inainte de data la care urmeaza sa se prezinte documentele.

1.5.2. INCASOUL DOCUMENTAR

Prin incasou se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primite, a documentelor comerciale si financiare in vederea acceptarii sau platii acestora. Decontarea prin incasou este reglementata de Publicatia nr. 522 a Camerei de Comert International de la Paris in vigoare din 1966.

Documentele vehiculate de banci sunt de doua feluri:

- comerciale (factura, documente de transport, de proprietate);

- financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante).

In functie de tipul documentelor, incasoul este de doua feluri:

- simplu - cand se vehiculeaza numai documente financiare;

- documentar - cand se vehiculeaza documente comerciale insotite sau nu de documente financiare.

Pentru banci, decontarea prin incasou reprezinta o simpla vehiculare de documente, de la beneficiar la platitor, potrivit instructiunilor primite de la beneficiar si efectuarea operatiunilor de plata pentru un partener si de incasare pentru celalalt partener. Prin transmiterea documentelor prin intermediul bancilor se urmareste ca destinatarul acestora sa nu intre in posesia lor decat in momentul executarii obligatiei de plata sau alta asimilata (acceptarea cambiei). In acest fel, importatorul are certitudinea ca exportatorul si-a indeplinit obligatia de a livra marfa, iar exportatorul este sigur ca importatorul nu poate intra in posesia marfii inainte de a o achita. Partile implicate in derularea unui incasou simplu sau documentar sunt:

- ordonatorul (exportatorul) - clientul care initiaza operatiunea de incasou;

- banca remitenta (banca exportatorului) - banca la care ordonatorul a incredintat operatiunea de incasou;

- banca insarcinata cu incasarea - orice banca, alta decat banca remitenta, care intervine in operatiunea de incasou;

- banca prezentatoare (banca importatorului) - banca insarcinata cu prezentarea documentelor trasului;

- trasul (importatorul) - persoana la care documentele trebuie sa fie prezentate.

Incasoul, cunoscut si sub numele de dispozitia de incasare, este un document standardizat sub forma de mesaj care cuprinde: numele si adresa ordonatorului, numele si adresa trasului, bancile implicate, documentele comerciale si financiare, detalii privind transportul (aerian, naval, cale ferata, rutier) si livrarea (localitatea de destinatie), conditiile de plata, valuta, modalitatea de transmitere a fondurilor si contul bancar al ordonatorului.

Platile pot fi refuzate partial sau integral de catre imporator daca are motive temeinice (erori de facturare, penalizari, comisioane), probleme care se rezolva direct de cei doi parteneri. Banca prezentatoare nu poate elibera documentele in cazul unor plati partiale, decat numai daca in incasou se prevede acesta posibilitate. Documentele neeliberate se pastreaza la banca prezenatoare pana la primirea de noi instructiuni de la banca remitenta, dar nu mai tarziu de 90 de zile, dupa care le restituie acesteia. Incasoul trebuie sa cuprinda instructiuni precise referitoare la procedura de urmat de banca in cazul de neplata sau neacceptare, adica emiterea protestului de neplata sau neacceptare, returnarea sau redirijarea documentelor, actiuni de protejare a marfurilor etc. Fara existenta acestor precizari, banca insarcinata cu incasarea nu are nici o obligatie sa protesteze refuzul.

Bancile indeplinesc rolul unor prestatori de servicii pentru care percep comisioane care, de regula, se suporta de exportator. Bancile nu au nici un fel de responsabilitate in caz de neacceptare sau de neplata a incasoului si nu au obligatia de a urmari incasarea decat in limita instructiunilor exprese ale ordonatorului. Bancile au obligatia de a gestiona in bune conditii documentele incredintate si sa execute intocmai si fara intarziere instructiunile primite. In cazul in care apar unele probleme (documente lipsa, informatii neclare sau insuficiente etc) bancile trebuie sa informeze imediat ordonatorul.

1.6.CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Cartile bancare (cartile de debit/ credit) au fost emise pentru prima in SUA (in 1920) de catre marile magazine, lanturi hoteliere, companii petroliere, etc. pentru fidelizarea clientilor (sau din ratiuni de 'club de clientela') acordand posesorilor acestora diferite facilitati de plata. Succesul inregistrat de acestea au indus cresterea serviciilor si operatiunilor incluse in aceste carti bancare, bancile perfectionand acest sistem prin introducerea cartilor multiutilizabile si, apoi, datorita infuziei acestor instrumente de plata in toate continentele, au impus standardizarea.

            Aceasta standardizare a aparut atat din punct de vedere tehnic, cardul devenind o cartela din material plastic - de dimensiuni standard, 85 x 55 mm (de unde si denumirea de bani de plastic) de formatul unei unei carti de vizita, avand imprimate emblema emitentului (in general o banca), denumirea tipului de card, logo-ul, holograma si codul emitentului, si o serie de date pentru identificarea titularului, client al bancii respective, precum si data expirarii acestuia. De asemenea, acest card, cuprinde insertii magnetice, etc. care fac posibila manipularea deosebit de facila si eficienta a acestuia prin intermediul dispozitivelor electronice (de unde si denumirea de bani electronici) de catre titularul acestuia in scopul efectuarii de plati/ incasari (carte de plata/ debit) dar si in scopul obtinerii de imprumuturi pe termen scurt (carte de credit).
            BNR a stabilit un regulament privind principiile si organizarea platilor cu card de catre societatile bancare - Regulamentul 6 din 14 noiembrie 1995
            In realitate, cardul nu este decat o varianta moderna a platii prin cec (daca in cazul platii prin cec se semneaza o fila cec care va fi incasata la termen sau la vedere, in cazul platii prin card se mandateaza prin utilizarea cardului sau se semneaza o factura aceeasi operatie de plata), o evolutie normala spre cresterea utilitatii si eficientei, in prezent diferitele tipuri de carduri, de circulatie internationala sau nu, avand tendinta de a inlocui numerarul si cecul in aproape toate tipurile de plati, implementarea acestora fiind dependenta doar de introducerea centrelor de procesare a tranzactiilor cu carduri. Eficienta deosebita a acestui instrument de plata este reprezentat de tehnologia electronica pe care se bazeaza utilizarea lor, transferul electronic al fondurilor la locul de vanzare (electronic funds transfer at point of safe - EFTPOS), decontarea tranzactiei fiind posibila prin simpla utilizare a facilitatilor de 'inteligente'/ 'smart card' ale cardului intr-un sistem on-line de procesare.

            Un alt avantaj deosebit al cardurilor este introducerea aproape universala a facilitatilor de carte de credit (credit card), initial 'atasate' numai unui anumit tip de servicii dar, prin evolutie de servicii, ajungand aproape general utilizate. Aceasta varianta da detinatorului sau dreptul de a obtine de la banca emitenta un credit, printr-o reglementare periodica, de regula lunara, cu banca emitenta (sistem numit off-line), prin care el poate beneficia de sume suplimentare contului real (pana la un anumit cunatum). Atractiva este solutia de a nu se percepe dobanda pentru acest credit cu obligatia ca in termenul de o luna sa fie stinse debitele (in caz contrar procedandu-se la perceperea de dobanda).
            Practica bancara a consacrat patru nivele de carduri: de retragere, pentru plata la comerciantii afiliati, cardurile externe (pentru uz intern si international) si cardurile de prestigiu care prezinta servicii speciale de asigurare si asistenta.
            In operatiunile cu carduri intervin trei participanti:
- detinatorul (beneficiarul) cardului, titular sau nu al unui cont la banca emitenta;
- banca emitenta, care administreaza si opereaza platile in conturile bancare curente ale beneficiarilor;
-comerciantii, care accepta plata prin carduri.

Mecanismul platii prin card se bazeaza pe doua premise contractuale: contractul aderent incheiat intre consumator si emitentul cardului si contractul de furnizor incheiat intre emitent si comerciantul care accepta sa fie platit prin acest mecanism. Acestea sunt contracte de tipul celor de adeziune cu clauze prestabilite de emitentul cardului, astfel incat termenii acceptarii nu sunt negociabili.

In concluzie, avantajele utilizatorilor de carduri sunt reprezentate de cresterea securitatii utilizarii fondurilor proprii (prin eliminarea utilizarii numerarului, posibilitatea de a beneficia de credite precum si posibilitatea de a beneficia de servicii suplimentare (in functie de tipul cardului. Banca emitenta va fideliza clientii deja existenti prin acordarea a diverse facilitati, va beneficia si ea de siguranta operatiilor cu carduri si, in fapt, va beneficia de cresteri ale incasarilor din comisioane, dobanzi, etc. asemenea oricaror operatii bancare curente. Principalele avantaje ale utilizarii cardurilor se vor regasi mai ales la nivelul comerciantilor. Acestia isi vor putea creste numarul de clienti si a volumului de vanzari datorita cresterii securitatii operatiilor si procedurilor de plata simple si comode, precum si prin posibilitatea de a oferi avantaje diverse utilizatorilor de carduri.
            Dezavantajele sunt reprezentate de posibila utilizare frauduloasa a cardurilor pierdute sau furate atunci cand nu se declara imediat pierderea acestora, precum si posibilitatea ca utilizatorii acccptati ai cardului sa poata folosi fonduri cu mult peste limitele acceptate de proprietar.

1.7.PLATILE ELECTRONICE

In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie, pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii de la Bnaca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea mijloacelor electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari ale valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata si confirmarea platii.

Legislatia romanesca (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazata pe cea comunitara, considera ca o plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin inermediul instrumentelor de plata electronica prin care se pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.

Instrumentele de plata electronica sunt de doua feluri:

- instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);

- instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic)

Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate in contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa cum este cardul de debit sau de credit. In aceasta categorie se includ si aplicatiile de tip internet-banking si home-banking bazate pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip moneda electronica permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit in prealabil si instrumentul poate fi sau nu reincarcabil cu o anumita valoare (unitati valorice de moneda electronica). Instrumente de plata de tip moneda electronica pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unitati valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate care accepta aceasta modalitate de plata.

Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in timp real.

Indiferent de modul de plata, momentul platii este considerat numai atunci cand banii sunt inregistrati in evidenta bancii beneficiarului de fonduri. In functionarea sa, procedeul electronic de plati produce efecte de natura juridica, economica, financiara, tehnica si chiar psihologica, adica fenomenul increderii neintrerupte in moneda (fiduciaritatea) pana la desavarsirea procesului de plata.

Platile electronice au evoluat destul de rapid si s-au diversificat intru-un interval relativ scurt de timp, in special dupa anul 1990. In prezent, se cunosc mai multe modalitati de plata diferentiate din punct de vedere al tehnologiei folosite si a segmentelor de piata caraora se adreseaza. Platile electronice se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:

Dupa tipul de tehnologie:

- plati bazate pe carduri;

- plati bazate pe aplicatii modem - in special pentru persoanele juridice care efectueaza plati de valori mai mari;

- plati bazate pe aplicatii internet- in special pentru persoanele fizice;

- plati bazate pe telefonia mobila - in special persoane fizice.

Dupa volumul tranzactiei:

- microplati (mycro payments), plati pentru produse si servicii oferite pe web si de valori de pana la 5 euro/$;

- plata de tip consumator (consumer payment) intre 5-500 euro/$ reprezentand cumparaturile de zi cu zi a bunurilor si serviciilor care poseda o valoare mai mare decat a microplatilor;

- plata de tip afaceri (business payment) peste 500 euro/$ pentru cumpararea unor cantitati mai mari de bunuri si servicii, plati comerciant catre comerciant.

Dupa natura informatiei:

- plati bazate pe valoare - se transfera efectiv valoare in format electronic;

- plati bazate pe informatie - numai informatia circula prin internt, iar tranzactia efectiva are loc in afara conexiunii.

Dupa natura monedei electronice:

- palti bazate pe bani electronici de cont - implica inregistrarea in conturile bancare ale utilizatorului si comerciantului;

- plati bazate pe bani elctronici semn - valoarea este incorporata intr-un soft existent pe un dispozitiv electronic, valoarea circuland de la un dispozitiv la altul fara nici o referinta la un cont bancar.

Dupa instrumentele de plata oferite:

- plati cu carduri bancare;

- plati on-line (internet);

- microplati;

- plati prin cecuri electronice;

BIBLIOGRAFIE

1.V.Savoiu - Banca Centrala si sistemele de plati de interes national, Ed Enciclopedica 1998

2.Banca Nationala a Romaniei Reglementari privind cambia si biletul la ordin, Bucuresti 2000

3.Banca Nationala a Romaniei Reglementari privind ordinal de plata, Bucuresti 2000

2.Banca Nationala a Romaniei Reglementari privind CEC-ul, Bucuresti 2000

4.Banca Nationala a Romaniei Sisteme de plati in Romania, Bucuresti 2000