REGLEMENTARILE JURIDICE ROMANESTI REFERITOARE LA STOCURI

1.1. Consideratii generale

Dezvoltarea sistemului de contabilitate din Romania a avut ca obiect de baza armonizarea legislatiei cu directivele europene in domeniu in vederea indeplinirii cerintelor de aderare la Uniunea Europeana, precum si alinierea la Stadardele Internationale de Contabilitate, situatie impusa de procesul de globalizare economica si de dezvoltarea pietei de capital.

Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutiile nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara conform Legii 82/1991 republicata, precum si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.

Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice prevazute la art.1 din Legea 82/1991 republicata, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.

Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si emite norme si reglementari in domeniul contabilitatii, planul de conturi general, modelele situatiilor financiare, registrelor si formularelor comune privind activitatea financiara si contabila, normele metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora.

Persoanele prevazute la art.1 din Legea 82/1991 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatiile financiare anuale.

Orice operatiune economica-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document justificativ care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.

Inregistrarea in contabilitate a elementelor de activ se face la pret de achizitie, de productie sau la valoarea justa pentru alte intrari decat cele din achizitie sau productie, dupa caz.

Persoanele prevazute la art.1 din Legea 82/1991 au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ, si de pasiv detinute la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii destinate:

a fi consumate la prima utilizare;

a fi vandute dupa prelucrarea lor in procesul de productie;

a fi vandute in starea in care s-au cumparat.

Stocurile sunt bunuri si servicii care, de regula, se transforma in lichiditati intr-o perioada mai mica de un an; de aceea, se includ in categoria activelor circulante.

Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

a)   Dupa forma fizica si destinatie

materii prime - care reprezinta substanta principala a produselor finite;

materiale consumabile - sunt bunurile care participa sau ajuta la procesul de productie, fara a se regasi, de regula, in produsul finit;

materialele de natura obiectelor de inventar - sunt bunuri care nu inpdelinesc conditiile de valoare si/sau de durata pentru a se include in categoria imobilizarilor corporale;

produsele - reprezentate de semifaricate, produse si produse reziduale;

productia in curs de exectie - este productia care nu a trecut prin toate fazele procesului tehnologic;

animalele si pasarile - reprezentate de:

animale tinere, si la ingrasat;

animale de productie ( lana, lapte, blana, oua), cu exceptia vacilor de lapte;

coloniile de albine;

marfurile - sunt stocurile cumparate in vederea vanzarii acestora in aceeasi stare;

ambalajele - sunt stocuri utilizate pentru pastrarea si transportul bunurilor.

b)   Dupa sursa de provenienta

stocuri cumparate: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente si amenajari provizorii, animale, ambalaje;

stocuri fabricate: productie in curs de excutie, semifabricate, produse finite, produse reziduale.

c)   Dupa apartenenta la patrimoniu

stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie in spatiile proprii, fie se afla in custodie la terti, in consignatie, pentru prelucrare sau reparare;

stocuri care nu fac parte din patrimoniu, dar care se afla in gestiunea unitatii, fiind primite de la terti pentru vanzare in consignatie, pentru prelucrare, reparare etc.

d)   Dupa gradul de individualizare si modul de gestionare

stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, in care se includ, de regula, bunurile de folosinta indelungata: autoturisme, televizoare, calculatoare etc.

stocuri fungibile sau interschimbabile, care in cadrul fiecarei categorii, nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahar ambalat care apartin aceluiasi sort, chiar daca sunt cumparate la preturi diferite etc.

Structura stocurilor se modifica in functie de etapele in care se regasesc in cadrul ciclului de exploatare, structura care, in cazul intreprinderilor de productie, este reprezenta in fig.1

Fig. 1 - Structura stocurilor in ciclul de exploatare

In cazul intreprinderilor din domeniu comertului, ciclul de exploatare consta in cumpararea de marfuri, care se vand ulterior in aceeasi stare.

Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate, sunt interzise.

Evaluarea stocurilor

Potrivit reglementarilor contabile romanesti, evaluarea stocurilor se face la urmatoarele momente: la intrarea in patrimoniu, la iesirea din patrimoniu, la inventariere, la data intocmirii bilantului.

1.2.1 Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate si inregistrate in contabilitate in functie de modul lor de dobandire, astfel:

a)      Stocurile cumparate (materii prime, marfuri, ambalaje etc.) se evalueaza la costul de achizitie, care are urmatoarea structura:

pretul de cumparare fara TVA;

taxe nerecuperabile ( taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare etc.)

cheltuieli de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei de stocuri;

TVA inscrisa in factura furnizorului, in cazul in care cumparatorul nu este platitor de TVA;

b)       Stocurile fabricate ( produse finite, semifabricate etc.) se evalueaza la costul de productie, format din:

cheltuieli directe: cu materii prime, cu materiale, cu salariile muncitorilor direct productivi etc;

cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor, cu reparatiile, cu salariile personalului de conducere din sectii etc.

c)       Stocurile obtinute cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justa (de utilitate), care reprezinta pretul presupus ca il accepta un client in cadrul unei tranzactii comerciale.

d)       Stocurile aduse ca aport in natura se evalueaza la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii.

Urmatoarele reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, astfel:2

pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normale admise;

cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o faza de fabricatie;

regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final;

costurile de desfacere

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.3

Stocurile, la iesirea din patrimoniu prin vanzare, consum, donatie, distrugere etc, se evalueaza prin aplicarea uneia dintre urmatoarele metode:

1. Metoda identificarii specifice (IS) - consta in evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). Se poate folosi in cazul produselor de folosinta indelungata, care se pot identifica prin serie, data de intrare, cost de achizitie.

2. Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element, fie periodic (de exemplu la sfarsitul lunii), fie dupa fiecare receptie.

Cand se calculeaza la sfarsitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabileste ca un raport intre valoarea stocului initial (V_Si) plus valoarea intrarilor (V_i) si cantitatea existenta in stocul initial (Q_Si) plus cantitatile intrate (Q_i), adica:

CMP = (V _Si + V_i ) / (Q_Si + Q_i)

Cand se calculeaza dupa fiecare receptie, costul mediu ponderat (CMP) se stabileste ca un raport intre valoarea stocului precedent (V_Sp) plus valoarea intrarilor (V_i ) si cantitatea existenta din stocul precedent (Q_Sp) plus cantitatile de intrare (Q_i ), adica:

CMP = (V _Sp + V_i ) / (Q_Sp + Q_i)

Daca se pondereaza cantitatile iesite (Q_E) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor iesite (V_E) adica:

V_E= CMP x Q_E

3. Metoda "prima intrare - prima iesire" (FIFO) - se bazeaza pe ipoteza ca primele articole iesite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocurilor finale la cele mai recente preturi, fiind atribuite stocurilor iesite preturile cele mai vechi.

Metoda FIFO poate fi utilizata indiferent de fluxul real al stocurilor, deoarece presupunerea se face in legatura cu fluxul costurilor si nu al bunurilor.

4. Metoda "ultima intrare - prima iesire" (LIFO) - se bazeaza pe ipoteza ca primele articole iesite din patrimoniu sunt evaluate la costul articolelor intrate. In acest fel, stocul final este evaluat la cele mai vechi preturi.

Presupunerea folosita de acesta metoda nu corespunde cu miscarea reala a stocurilor din majoritatea intreprinderilor.

Evaluarea stocurilor la inventariere si la inchiderea exercitiului

La inventarierea patrimoniului, inventariere ce are loc cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul exercitiului, stocurile se evalueaza la valoarea actuala, denumita si valoare de inventar. Valoarea actuala se stabileste in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

Cu acest prilej se stabilesc:

Diferentele cantitative in pus sau in minus dintre situatia faptica stabilita la inventarierea din teren si situatia scriptica din contabilitate;

Diferentele valorice in plus sau in minus dintre valoarea contabila (de intrare ) si valoarea actuala (de inventar);

In bilant, stocurile trebuie sa fie inregistrate la valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si valoarea de inventar. Astfel, daca se constata ca :

1. Valoarea de inventar > Valoarea contabila , in listele de inventariere se va inscrie valoarea contabila;

2. Valoarea de inventar < Valoarea contabila, in listele de inventariere se va inscrie valoarea de inventar. Pentru diferenta dintre valoarea contabila (mai mare) si valoarea de inventar (mai mica) se constituie un provizion pentru deprecierea stocurilor.

Alte metode de evaluare a stocurilor

In functie de specificul activitatii, se mai pot folosi urmatoarele metode de evaluare a stocurilor:

a)   Costul sau pretul standard - ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si de manopera, de eficienta si de utilizare a capacitatilor de productie. Aceste costuri trebuie actualizate periodic, in functie de conditiile existente la un moment dat.

- Diferentele dintre costul standard si costul efectiv (de achizitie sau de productie) se inregistreaza distinct in contabilitate, incluzandu-se in costuri pe masura consumului productiv sau vanzarii bunurilor respective.

- Diferentele de pret se repartizeaza asupra valorii bunurilor iesite cu ajutorul unui coeficient (K) care se calculeaza astfel:

Acest coeficient se pondereaza cu valoarea bunurilor iesite la cost standard, obtinandu-se diferentele de pret aferente bunurilor iesite, care se repartizeaza asupra costurilor.

b)   Pretul cu amanuntul - este folosit in comertul cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje de adaos comercial similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda. Costul stocurilor vandute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Daca, in situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda de determinare a costului pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, in notele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:

- motivele schimbarii metodei de determinare a costului, si

- efectele sale asupra rezultatului

O entitate trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.

Documente privind evidenta operativa a stocurilor

Activele circulante materiale din cadrul unei intreprinderi ocazioneaza numeroase operatiuni, cum ar fi: aprovizionarea, pastrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea in procesul de productie, vanzarea, inventarierea etc. Aceste operatiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenta operativa a stocurilor.

Intreprinderile emit catre furnizori comenzi, iar pe baza acestora se incheie contracte economice. In anumite conditii, contractele economice sunt inlocuite de catre furnizori prin confirmarea de comanda.

In cadrul executarii comenzii si a contractului de aprovizionare, cumparatorul primeste de la furnizor avizul de insotire a marfi sau factura fiscala. Intreprinderile care intocmesc factura fiscala in momentul livrarii bunurilor nu vor mai emite aviz de insotire a marfii.

Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeste receptie, care presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni:

Receptia transportului - se efectueaza de catre delegatul intreprinderii cumparatoare si consta in verificarea starii ambalajelor. Pentru lipsurile constatate se intocmeste un proces - verbal de constatare, semnat de ambele parti.

Receptia cantitativa - se efectueaza de catre gestionar si presupune confruntarea datelor din documente (comanda, aviz de insotire a marfii sau factura fiscala) cu cantitatile de stocuri efectiv primite. Pe baza constatarii facute, gestionarul intocmeste nota de receptie si constatare de diferente.

Receptia calitativa - se realizeaza de catre un specialist (tehnolog sau merciolog). Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiza chimica, tehnica etc.

In cazul unor decalaje intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert in proprietatea unitatii se procedeaza astfel:

bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare;

bunurile sosite si nereceptionate se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in gestiune.

Documenul de evidenta operativa a magaziei sau depozitului este fisa de magazie, care se intocmeste separat pentru fel, calitate sau sortiment de stocuri.

Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum si fisa limita de consum.

Pentru predarea la magazie a produselor obtinute din productie proprie si pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se foloseste bonul de predare - transfer-restituire. Acelasi document se foloseste si pentru restituirea materialelor neutilizate.

Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terti se inregistreaza in avizul de insotire a marfii, pe care se face mentiunea "pentru prelucrare la terti"

Livrarea marfurilor si a produselor se face pe baza dispozitiei de livrare, avizul de insotire a marfii si facturii fiscale.

In cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

bunurile vandute si nelivrate se inregistreaza distinct in gestiune, iar in contabilitate, in conturi in afara bilantului;

bunurile livrate, dar nefacturate ca iesiri din gesiune atat la locurile de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea acestora din gestiune.

Organizarea contabilitatii analitice a stocurilor

Contabilitatea analitica a stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric. Se poate organiza folosind una din urmatoarele metode, in functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii ale unitatii:

a)   metoda operativ-contabila (pe solduri)

b)   metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic)

c)   metoda global-valorica

a)   Metoda operativ-contabila (pe solduri)

Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfasurarea urmatoarelor activitati:[1]

Evidenta cantitativa a bunuilor la locurile de depozitare, iar in cadrul acestora , pe categorii de stocuri, cu ajutorul fiselor de magazie. Fisele de magazie se intocmesc zilnic de catre magazioner, pe baza documentelor de intrare (facturi, avize, note de recetie, bonuri de predare etc) si a documentelor de iesire (bonuri de consum, bonuri de transfer-restituire, dispozitii de livrare etc.)

Prelucrarea documentelor de intrare-iesire in contabilitate. La cel mult o saptamana dupa inregistrarea lor in fisele de magazie, documentele de intrare si iesire se preiau de contabilitate, ocazie cu care se efectueaza controlul inregistrarilor din fisele de magazie. Prelucrarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor.

Intocmirea registrului stocurilor la sfarsitul perioadei, in care se inscriu:

- cantitatile de stocuri preluate din Fisele de magazie;

- valorile stocurilor calculate prin inmultirea cantitatilor cu preturile de facturare;

- totalurile valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice;

Valorile stabilite in registrul stocurilor se compara cu situatia din conturile sintetice care se intocmesc de catre contabilitate. Se obsearva ca in cazul acestei metode, registrul stocurilor inlocuieste balanta analitica.

Pentru usurinta depistarii unor erori, la contabilitate se foloseste Fisa centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de bunuri.

b)   Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic)

Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Inregistrarea cantitativa a intrarilor si iesirilor de stocuri in fisele de magazie;

Preluarea documentelor de intrare si iesire de catre contabilitate pe baza

borderoului de predare a documentelor;

Inregistrarea documentelor in fisele de cont analitice pentru valori materiale;

Verificarea concordantei inregistrarilor din fisele de magazie cu cele din fisele de

cont analitice;

Verificarea concordantei inregistrarilor din fisele de cont analitice cu situatia din

fisele de cont sintetice cu ajutorul balantelor de verificare analitice;

c)   Metoda global-valorica

Aceasta metoda consta in tinerea numai a evidentei valorice atat la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune), cat si in contabilitate (cu ajutorul fiselor de cont pentru operatii diverse). Periodic, se face controlul concordatei dintre evidenta operativa cu cea din contabilitate.

Metoda global-valorica se utilizeaza, mai ales, in cazul marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere a marfurilor cu amanuntul. Aceasta metoda se poate folosi si in cazul rechizitelor de birou, imprimantelor si materialelor pentru ambalat.

Pe masura dotarii cu tehnica de calcul corespunzatoare, unitatile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

In practica se pot intalni diferite combinatii ale metodelor de evidenta operativa si analitica a stocurilor.

Organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor

Exista doua metode de evidenta sintetica a stocurilor[2]:

Metoda inventarului permanent

In conditiile inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in fiecare moment a marimii stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

Odata cu introducerea pe scara tot mai larga a calculatoarelor, a etichetelor si a marcajelor electronice, metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat si mai putin costisitoare.

Metoda inventarului intermitent

Inventarul intermitent presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei.

In acest caz:

- Conturile de stocuri se debiteaza la sfarsitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere si se crediteaza la inceputul perioadei urmatoare, cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfarsitul perioadei precedente.

- Intrarile de stocuri din cursul perioadei se inregistreaza direct in conturile de cheltuieli, conform premisei ca aceste stocuri sunt destinate consumului sau vanzarii si nu pastrarii acestora in depozit.

- Iesirile de stocuri se determina prin calcul extracontabil, conform relatiei:

Stocuri initiale + Intrari - Stocuri finale = Iesiri

Dezavantajul acestei metode consta in lipsa unor informatii detaliate privind stocurile existente in patrimoniu, la un moment dat.

Normarea sistemului contabil in tara noastra

Pe plan intern, la nivel national, sistemul contabil este normat prin intermediul unor institutii de stat si al unor organisme profesionale care au misiunea de a coordona, aviza, reglementa si recomanda cu privire la modul de organizare si conducere a contabilitatii.

In acest context, principalele atributii revin Ministerului de Finante in cadrul caruia a fost creat si functioneaza Consiliul National de Standarde Contabile, precum si Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania (CECCAR) - organizatie profesionala cu atributii in domeniul evaluarii societatilor, verificarii si certificarii bilantului contabil al agentilor economici.

Pentru realizarea unui cadru conceptual unitar al sistemului contabil, capabil sa se alinieze la prevederile Directivei a IV-a a Consiliului Comunitatii Economice Europene, institutie abilitata in materie de ramura contabila, respectiv Ministerul Finantelor, a elaborat Legea Contabilitatii nr.82/1991.

Obiectivul fundamental al sistemului contabil, asa cum rezulta din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii si din Planul General de conturi, il constituie crearea unei imagini fidele asupra patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului intreprinderii, in scopul asigurarii unor informatii utile ansamblului de utilizatori.

Imaginea fidela a patrimoniului unei intreprinderi se bazeaza pe urmatoarele criterii:

- oportunitatea informatiei contabile

- regularitate, adica respectarea regulilor, principiilor si procedeelor in vigoare

- sinceritate, respectiv aplicarea cu buna credinta a regulilor si principiilor contabile

- consonanta intre baza juridica si cea economica

- utilitatea informatiei economice

- veridicitatea informatiei contabile caracterizata prin claritate si corectitudine.

Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene, elaborata in iulie 1978, situeaza pe primul loc determinarea campului de aplicare a masurilor de coordonare, criteriul luat in considerare fiind forma juridica a societatilor, si nu activitatea lor. Conform acestor criterii, in tarile comunitare apar 3 categorii de intreprinderi: mici, mijlocii si mari.

Cea mai mare parte a Directivei a IV-a face referire la structura conturilor anuale pornind de la precizarea ca: 'Societatile trebuie sa stabilesca in fiecare an bilant, cont de profit si pierdere si o anexa care formeaza un tot, anexa continand informatii complementare care vizeaza analiza bonitatii agentilor economici - lichiditate, solvabilitate si rentabilitate. Schemele prezentate sunt minime, statele membre fiind singurele care pot autoriza sau impune divulgarea informatiilor complementare'.

Scopul armonizarii prezentarii conturilor anuale este acela de a crea o imagine fidela a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatelor unei societati, ceea ce implica de fapt realizarea unei contabilitati sincere si complete. Aceasta conceptie a fost preluata si de teoria romaneasca: ' in toate circumstantele, bilantul contabil trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa' (Legea contabilitatii nr.82/1991).

Consecinta admiterii Directivei a IV-a pentru tara noastra a fost uniformizarea Sistemului contabil pentru toate ramurile economice nationale, facandu-si aparitia contabilitatea generala sau financiara.

Dat fiind impactul problematicii aduse in discutie asupra conturilor anuale, un aspect important il reprezinta cunoasterea si respectarea principiilor contabile, care pot fi grupate astfel: principii fundamentale, principii normative si principii stiintifice.

- principiul dublei reprezentari a masei si Structurii Patrimoniului (existenta provenienta)

Patrimoniu net = Active - Datorii

Principii - primare - principiul dublei inregistrari a operatiilor economice cu ajutorul

conturilor contabile fundamentale

- principiul verificarii corectitudinii inregistrarilor

- principiul calculului rezultatului

- principiul entitatii

- principiul periodicitatii activitatii

- principiul independentei exercitiului

- principiul continuitatii activitatii

- principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

- derivate - principiul intangibilitatii

- principiul necompensarii

- principiul prevalentei economicului asupra juridicului

- principiul pragului de semnificatie

- principiul esentialitatii

- principiul cuantificarii monetare

Principii normative - principiul costului istoric (cel mai controversat)

- principiul prudentei

- principiul justificarii faptelor

- principiul performantei metodelor

Principii stiintifice - principiul importantei relative (principiul materialitatii)

- principiul bunei informari asigurate tertilor