RISCURILE IN AUDIT. PRAGUL DE SEMNIFICATIE

RISCURILE IN AUDIT. PRAGUL DE SEMNIFICATIE

Riscurile in audit Controlul obiectivelor in audit este planificat in functie de factorii de risc si de importanta relativa a acestora,

Riscurile nu au toate aceeasi posibilitate de a se realiza; din acest punct de vedere se disting, in general, riscuri potentiale riscuri posibile.

Riscurile potentiale, adica cele care sunt susceptibil teoretic de a se produce daca nici un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar putea sa se produca; aceste riscuri sunt comune tuturor intreprinderilor.

Riscurile posibile, adica acele riscuri potentiale impotriva carora intreprinderea nu dispune de mijloace pentru a le limita; cand astfel de mijloace lipsesc, exista o mare probabilitate ca anumite erori sa se produca fara sa fie detectate sau corectate de catre intreprindere.

categorii de riscuri:

a) Riscuri generale, specifice intreprinderii - sunt riscuri de natura sa influenteze ansamblul op intrepr.

b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate. Conturile anuale reflecta operatiile tratate de catre intreprindere. Datele prezentate prin contabilitate pot fi impartite in trei categorii, fiecare fiind purta­toare de riscuri particulare: date repetitive , date punctuale si date exceptionale .

c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor. Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a op trebuie sa permita prevenirea erorilor sau sa detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija.

d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a intinderii si datei interventiilor antre­neaza in mod oblig un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-1 diminueze tot mai mult.

Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare si ca auditorul, nedescoperindu-le, formu­leaza o opinie eronata. Ele trebuie insa sa conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de audit la un nivel minim acceptabil. Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta, datorita faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative.

Riscul de audit se divide in 3 componente riscul inerent, riscul legat de control si riscul de nedescoperire.

Riscul inerent consta in posib ca soldul unui cont sau ca o categorie de op sa comporte erori semnifi­cative,

Riscul legat de control - consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de op

izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.

Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau cate­gorii de operatiuni.

Un factor care permite auditorilor sa aprecieze amploarea riscurilor amintite il constituie "importanta relativa' care se de­fineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati figurand in informatia financiara (inclusiv o omisiune), care, singura sau adaugata altora, ar avea probabil drept consecinta influentarea rationamen­tului sau deciziei unei pers rezonabile care se sprijina pe aceas­ta inf.

Pragul de semnificatie nivelul sau marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii.

Pragul de semnificatie reprezinta nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

OPINIA - CERTIFICARE

certificare cu rezerve Aceasta posibilitate presupune ca auditorul este in masura sa determine rubricile si posturile din situatiile financiare la care face referire rezerva sa.
Raportul va indica deci, intr-o modalitate care sa precizeze elementele care fac obiectul rezervei sale si cum aceste elemente pot fi corijate si, daca este posibil, influenta pe care aceasta corectie o va avea asupra conturilor anuale. Daca rezervele sunt prea numeroase, auditorul va refuza certificarea regularitatii si sinceritatii conturilor anuale;

refuzul de certificare Apare in toate cazurile in care regu­laritatea si sinceritatea contabilitatii si a conturilor anuale nu prezinta o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

imposibilitatea certificarii Daca auditorul considera ca intreprinderea nu i-a pus la dispozitie sau nu i-a putut furniza ele­mente suficiente pentru a-i permite sa stabileasca concluziile sale, el va consemna in raportul sau ca nu este in masura sa emita o opi­nie.

NORMELE DE REFERINTA IN AUDIT- In auditul sit fin ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contab si norme de audit.

Normele contabile Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare .

Acestea pot fi : standarde internationale de raportare financiara; standarde sau norme contabile nationale; alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, apli­cate pentru elaborarea si prezentarea sit fin.

Normele de audit Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Inter­nationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (IS AE),
Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS)emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabi­lilor (IFAC);norme nationale emise de un organism profesional recu­noscut ca fiind autoritate in domeniu.

1. Codul etic national al profesionistilor contabili- Codul este obligatoriu tuturor profesionistilor contabili indi­ferent de activitatile pe care le desfasoara (contabilitate, audit, con­sultanta) si indiferent cum isi desfasoara activitatea: ca liber-pro­fesionist sau ca angajat; cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza: Partea A - tuturor profesionistilor contabili; Partea B - numai profesionistilor contabili liber-profesionisti; Partea C - numai profesionistilor contabili angajati.
Necesitatea Codului consta in:

necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;

conservarea increderii publicului in profesie;

asigurarea protectiei, atat a prof contab cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serv acestuia;

confirmarea de autoritate a lucrarilor efectuate de profesio­nistii contabili;

necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei pro­
fesionistului contabil si a organismului din care face parte.

Obiectivele profesiei contabile constau in indeplinirea celor mai inalte standarde de profesionalism, atragerea celor mai inalte nivele de performanta si satisfacerea exigentelor interesului public, iar cerintele de baza pentru indeplinirea acestor obiective sunt legate de profesionalismul, increderea, credibilitatea si cel mai inalt standard de calitate in activitatea profesionistilor contabili

2. Principii fundamentale

a) Integritatea si obiectivitatea

Integritatea presupune ca prof contabil trebuie sa fie drept si cinstit atunci cand efectueaza serv prof. Integritatea nu presupune numai cinste dar si echitate si sin­ceritate. Profesionistii contabili trebuie, in orice, sa garanteze integri­tatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatii lor

Obiectivitatea presupune ca prof contab trebuie sa fie impartial, fara prejudicii, sa nu se afle in situatii de incompati­bilitate, de conflict de interese sau in alte situatii de natura a deter­mina un tert sa puna la indoiala obiectivitatea acestuia. Principiul obiectivitatii impune fiecarui profesionist con­tabil obligatia de a fi just, cinstit in plan intelectual si neimplicat in conflicte de interese

Competenta profesionala, grija si sarguinta Acest principiu presupune ca prof contab trebuie sa furnizeze servicii prof cu competenta, grija si sarguinta si este obligat sa mentina in permanenta un nivel de cunostinte si de competenta prof, care sa justifice asteptarile unui client sau al angajatorului; aceasta presupune ca el sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica prof, din legislatie si tehnici de lucru; Prof contab nu trebuie sa pretinda ca are (sa afiseze ca are) competente sau experiente pe care acesta nu le are. Competenta prof se divide in doua componente: a) Achizitionarea (obtinerea) competentei prof: stu­dii, vechime, examen de acces, stagiu, ex de aptitudini. b)Mentinerea competentei, tinerea la curent cu evolutiile in prof, cu deosebire normele nationale si internationale in domeniul contabil, audit, legislatie; adoptarea unui program de control de calitate a serv in concordanta cu normele nationale si internationale in materie.

Confidentialitate - Acest principiu presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul mi­siunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze sau sa le divulge fara auto­rizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia divulgarii e pre­vazuta prin lege sau norme regulamentare.

Profesionistii contabili trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor referitoare la afacerile unui client sau ale angajato­rului, obtinute in cursul prestatiei serviciilor sale; aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau angajatorul sau.

Profesionistii contabili trebuie sa se asigure ca persoanele angajate sub orice forma - subalterni sau colaboratori - respecta aceleasi reguli de confidentialitate. Confidentialitatea nu se refera numai la divulgarea informatiilor; ea implica, de asemenea, faptul ca informatiile primite nu sunt folosite de profesionistul contabil in beneficiul sau personal sau al unui tert.

Principiul confidentialitatii nu se aplica divulgarii informa­tiilor care permit profesionistului contabil sa indeplineasca obliga­tiile sale, stabilite prin normele profesionale. in interesul public si al profesiunii, normele profesionale trebuie sa defineasca conceptul de confidentialitate si sa furnizeze o orientare asupra naturii si intinderii obligatiilor legate de confiden­tialitate si asupra circumstantelor in care divulgarea de informatii primite in cursul exercitarii unei misiuni trebuie autorizata sau ceruta

Profesionalism- Presupune ca profesionistul contabil nu trebuie sa faca ceva care ar aduce atingere reputatiei profesiunii contabile sau ar putea conduce la discreditarea ei; aceasta obliga institutele membre IFAC ca, la elaborarea regulilor de etica, sa prevada responsabilitati clare ale profesionistului contabil vis-a-vis de clienti, terti, angajatori, alti membri ai profesiei, public in general.

Respectul fata de normele tehnice si profesionale- Acest principiu presupune ca  profesionistul contabil trebuie sa realizeze serviciile profesionale conform normelor tehnice si profesionale aplicabile si este obligat sa urmareasca cu grija si competenta instructiunile clientului sau sau angajatorului sau, in masura in care acestea sunt compatibile cu exigentele de integritate, obiectivitate, iar in cazul profesionistilor liberali, de independenta. intre altele, profesionistul contabil trebuie sa respecte nor­mele tehnice si profesionale publicate de: IFAC Standardele Internationale de Audit); IASCF (Standardele Internationale de Raportare Finan­ciara); organismul profesional membru IFAC ;legislatia in vigoare.

Independenta in audit - Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera (liber-profesionistii contabili) indiferent natura serviciului profesional prestat. in cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se furnizeaza o asigurare (certi- tudine) in ce priveste credibilitatea situatiilor sau inf fin in fata publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in con­ditii de integritate si cu obiectivitate. Independenta are doua comp fundamentale:

Independenta de spirit (rationamentului profesional): Este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obti­nerea unei opinii neafectate de influente, permitand prof contab sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu prudenta profesionala.

Independenta in aparenta (comportamentala): evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative, incat o terta persoana, ar putea ajunge la concluzia nor­mala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta prof ale ca­binetului/societatii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.Amenintari la adresa independentei Independenta este potential amenintata in urmatoarele situa­tii: interes propriu, slabirea autocontrolului, renuntarii la propriile convingeri, manifestari de familiarism si actiuni de intimidare.Masuri de protejare a independentei - Membrii echipei de profesionisti contabili in audit, servicii conexe si alte servicii profesionale contabile au responsabilitatea de a ramane independenti, luand in considerare conditiile in care isi exercita profesia si amenintarile la adresa ind. si sa ia toate masurile de prevedere disponibile pentru a elimina aceste amenintari sau a le reduce la un nivel acceptabil.