Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor si evenimentelor

Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor si evenimentelor

1. Recunoasterea stocurilor

Recunoasterea, asa cum este definita in cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, reprezinta procesul integrarii in bilant sau in contul de profit si pieredere a unui element care intruneste criteriile de recunoastere. Stocurile sunt recunoscute in conditiile in care se respecta simultan doua criterii generale valabile pentru toate activele:

1.este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere;

2.elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) in mod fiabil;

In mod normal, recunoasterea stocurilor nu pune probleme. Totusi, exista cazuri in care forma legala a tranzactiilor nu reflecta realitatea economica. In asemenea cazuri, trebuie utilizat principiul prevalentei economicului asupra juridicului pentru a determina daca stocurile respective trebuie sa fie recunoscute ca active(exemplu: stocurile in consignatie).

2. Evaluarea stocurilor

Principii contabile / Concepte fundamentale

Evaluarea stocurilor in contabilitatea curenta si in situatiile financiare ale intreprinderii se face dupa normele generale de evaluare,elaborate in raport cu principiile contabile fundamentale si cu standardele internationale de contabilitate.

OMFP 1752/2005 stipuleaza ca se aplica urmatoarele principii generale:

Contabilitatea de angajamente - Tranzactiile si celelalte evenimente sunt recunoscute atunci cand apar si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare aferente perioadei respective.

Imaginea fidela Situatiile financiare trebuie intocmite astfel incat sa dea o imagine fidela a activelor, pasivelor, pozitiei financiare si a rezultatelor entitatii pentru perioada la care se refera.

Cifrele comparative trebuie prezentate pentru toate situatiile financiare intocmite.

Continuitatea activitatii Se presupune ca entitatea va continua sa isi desfasoare activitatea. Daca aceasta prezumtie nu este potrivita si administratorul/administratorii isi dau seama ca exista o indoiala cu privire la capacitatea entitatii de a-si continua activitatea, atunci acest lucru trebuie mentionat in notele la situatiile financiare.

Consecventa prezentarii(permanenta metodelor) Modul de prezentare si clasificarea elementelor in situatiile financiare va fi mentinut de la o perioada la alta.

Prudenta In special cu referire la faptul ca:
* se include doar profitul obtinut pana la data bilantului.
* se includ toate datoriile aferente anului financiar sau anilor anteriori, chiar daca aceste datorii devin numai intre data bilantului si data finalizarii intocmirii situatiilor financiare.
* trebuie inclusa orice amortizare (ajustari de valoare), indiferent daca rezultatul anului financiar este profit sau pierdere.

Independenta Veniturile si cheltuielile aferente anului sunt inregistrate indiferent de data platii sau a incasarii.

Evaluarea separata a elementelor de activ si de datorii - Componentele elementelor de activ si de pasiv sunt evaluate separat.

Intangibilitatea Bilantul de deschidere al fiecarui an financiar trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al anului financiar anterior.

Necompensarea Nu este permisa compensarea intre elemente de activ si de pasiv in bilantul pentru sfarsitul perioadei.

Substanta economica si realitatea evenimentelor Valorile nominale

si fondul economic al tranzactiei trebuie sa ia in considerare nu doar forma ci si/sau substanta juridica.

Conform OMFP 1752/2005 elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie.

Reglementarile legale de contabilitate aprobate din O.M.F.P. nr. 1752/2005 in vigoare retin in mod expres 4 momente pentru evaluarea elementelor din bilant:

evaluare la intrare in unitate;

evaluare la iesire din unitate;

evaluare la bilant;

evaluare la inventar;

In cazul stocurilor,evaluarea initiala(la intrarea in inteprindere) se face la cost,iar evaluarea ulterioara(la bilant) se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea reziduala neta.

Intrucat bilantul nu poate fi conceput fara inventariere,prin care se determina marimea reala a elementelor existente la acea data,implicit rezulta ca trebuie luate in considerare doua momente ale evaluarii:

la inventariere, care se sprijina pe valoarea de inventar(in cazul stocurilor-valoarea reziduala neta) ;

la iesirea din gestiune,care se efectueaza la valoarea de intrare(in cazul stocurilor-la cost);

2.a. Evaluarea stocurilor la data intrarii in firma

Asa cum se arata in OMFP 1752/2005 ,la intrarea in gestiune stocurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare(valoare de inregistrare sau cost istoric) identificata dupa caz, prin costul de achizitie,costul de productie,valoarea de aport si valoarea justa.

A.Costul de achizitie

Costul de achizitie este specific stocurilor din cumparari de :materii prime,materiale consumabile,marfuri,ambalaje si alte bunuri cumparate cu titlu oneros.Potrivit OMFP nr.1752/2005,costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare,inclusive taxele de import si celelalte taxe de cumparare(cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale),costurile de transport si de manipulare si alte costuri ce pot fi atribuite direct achizitiei de stocuri(diferente de curs valutar aferente achizitiilor recente de bunuri facturate in valuta doar in cazurile premise prin tratamentul alternative IAS21).Reducerile comerciale,rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie .

Taxa pe valoare adaugata fiind,de regula,recuperabila,nu intra in costul de achizitie al stocurilor.In cazul intreprinderilor neplatitoare de TVA sau cand taxa este nedeductibila,evaluarea stocurilor se face la valoarea inclusiv TVA.

Reglementarile aprobate prin Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.1975/2005 prevad ca tratamentul alternative nu poate fi aplicat in economia noastra.

Exemplu

S.C. "BETA" S.A. a achizitionat marfuri din import pentru care se considera urmatoarele date:

-pret de cumparare facturat de furnizor: 3.000.000;

-taxe vamale achitate in vama:600.000;

-TVA achitata in vama:800.000;

-cheltuieli de transport intern:150.000;

-cheltuieli de manipulare:30.000;

-reducere comerciala acordata de furnizor:90.000;

-diferenta nefavorabila de curs valuatr calculate la plata furnizorului extern efectuata inainte de vanzarea marfurilor:192.000.

Rezolvare:

Cost achizitie =pret de cumparare facturat de furnizor + taxe vamale achitate in vama + cheltuieli de transport intern + cheltuieli de manipulare - reducerea comerciala acordata de furnizor

Cost achizitie = 3.000.000 + 600.000 + 150.000 + 30.000 - 90.000

= 3.690.000 lei

B.Costul de productie

Acest cost este propriu stocurilor fabricate:produse finite,semifabricate,productie in curs de executie si alte stocuri produse de intreprinderi.

Costul de productie cuprinde:

costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile;

celelalte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia bunurilor;

costurile indatorarii(dobanzi si diferente de curs aferente dobanzilor privind imprumuturile,care sunt direct atribuite productiei unui bun pe termen lung);

Alocarea regiei fixe asupra costului de productie se realizeaza pe baza capacitatii normale de productie.Daca avem de-a face cu o productie scazuta sub capacitatea normala,valoare regiei fixe pe unitatea de produs nu se mareste.Regia nealocata este contabilizata ca o cheltuiala a perioadei.Daca este vorba de o productie care depaseste capacitatea normala,valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuata.

Alocarea regiei variabile asupra costului de productie se face pe baza folosirii reale a capacitatii de productie.

Exemplu

S.C. "ALFA" S.A fabricat in exercitiul N cantitatea de 500 bucati din produsul X,pentru care s-au efectuat urmatoarele cheltuieli:

-cheltuieli directe 2.500.000 lei

-cheltuieli indirecte 600.000 lei

cheltuieli fixe 350.000 lei

cheltuieli variabile 250.000 lei

-cheltuieli generale 500.000 lei

-cheltuieli de desfacere 100.000 lei

Capacitate normala de productie a socetatii pentru produsul X este de 900 bucati.

Rezolvare:

1.Calculul regiei fixe recunoscuta drept cheltuiala a perioadei in exercitiul N (RFP):

RFP = Cheltuieli fixe * ( 1 - Nivelul real al activitatii/ Nivelul normal al activitatii)

RFP = 350.000 * ( 1 - 500 buc./ 900 buc.) = 157.500 lei

2. Calculul regiei fixe incorporabila in costul stocului (RFI):

RFI = Regie fixa totala - RFP

RFI = 350.000 - 157.500 = 192.500 lei

3. Calculul costului de productie total (CPT):

- cheltuieli directe 2.500.000 lei

- cheltuieli indirecte fixe (incorporabile) 192.500 lei

- cheltuieli indirecte variabile 250.000 lei

TOTAL 2.942.500 lei

Calcului costului de productie unitar (CPU):

CPU = CPT / Nivelul real al activitatii

CPU = 2.942.500 / 500 = 5.882 lei / buc

5. Calculul cheltuielilor neincorporabile in costul stocului:

- cheltuieli generale de administratie 500.000 lei

- cheltuieli de desfacere 100.000 lei

- RFP 157.500 lei

TOTAL 757.500 lei

Nivelul costului unitar de productie creste pe masura ce scade volumul productiei sub capacitatea normala si scade cand volumul productiei depaseste capacitatea normala de productie.

C. Valoarea de aport si valoarea justa

Valoarea de aport este specifica stocurilor reprezentand aport la capitalul social. Valoarea de aport se stabileste in functie de pretul pietei, starea si amplasarea stocurilor.

Valoarea justa se determina pentru stocurile obtinute cu titlu gratuit in functie de pretul pietei, starea si amplasarea stocurilor. "Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv."

Conform OMFP nr.1752/2005, valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie costului de achizitie.

2.b. Evaluarea stocurilor la data iesirii din firma

Iesirea stocurilor din gestiune, in general, se face prin consum si prin vanzare. Potrivit OMFP nr.1752/2005, la data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentala care se pune pentru inregistrarea iesirii stocurilor este cea a pretului utilizat. In acest sens OMFP nr.1752/2005 grupeaza stocurile in functie de posibilitatea de identificare a lor in: stocuri identificabile si stocuri fungibile si delimiteaza urmatoarele metode de evaluare:

pentru stocurile fungibile:

ca tratamente contabile de baza

metoda costului ponderat (CMP)

metoda primul intrat - primul iesit (FIFO)

ca tratament contabil alternative

- metoda ultimului intrat - primul iesit (LIFO)

3. alte tratamente

- metoda pretului prestabilit

- metoda la pret cu amanuntul