Rolul auditului financiar contabil

Auditul financiar contabil urmareste, potrivit obiectivelor europene si standardelor internationale, formularea de catre un profesionist competent si independent, a unei opinii asupra realitatii datelor cuprinse in documentele anuale de sinteza, in urma verificarii si certificarii conturilor anuale .

Experienta practica arata posibilitatea existentei unui conflict intre cei ce culeg, prelucreaza si transmit informatiile contabile si utilizatori. Acestia din urma dau dovada de neincredere in informatiile furnizate de contabilitate, punand la indoiala impartialitatea si obiectivitatea aparatului financiar din intreprindere, precum si calitatile moral- profesionale ale unor producatori de informatii contabile. Apare astfel necesitatea existentei, intre activitatea utilizatorilor si producatorilor de informatii, a auditorilor, care au rolul de a mentine o incredere rezonabila si de a proteja interesele diferitelor categorii de beneficiari de informatii contabile.¹

In tarile cu economie de piata controlul exercitat de catre autoritatile publice se combina cu cel al pietei.

Interventia limitata a statului, cat si insuficienta independenta a controlului exercitat de unitatile patrimoniale, au creat conditiile dezvoltarii auditului financiar contabil, ca un control independent de autoritatea publica si de agentii economici. El este o cracteristica a tarilor democratice fiind exercitat de specialisti reuniti in organizatii profesionale.

Contabilitatea militeaza in favoarea unei deontologii profesionale, care raspunde la trei imperative: prudenta, regularitatea si sinceritatea. Acestea presupun o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a contului de profit si pierderi. Asigurarea ei depinde de respectarea principiilor referitoare la regularitatea si sinceritatea contabilitatii.

Regularitatea, conform punctului 23 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, are in vedere respectarea principiilor contabile general admise in organizarea si conducerea intreprinderii. Aceste principii sunt enumerate in continuare: prudenta, permanenta metodelor, noncompensarea, continuitatea activitatii, independenta exercitiilor, intangibilitatea bilantului de deschidere, evaluarea separata a elementelor de activ si pasiv din bilant (prevazut prin Directiva a IV-a), prevalenta economicului asupra juridicului (cadrul general prevazut in OM nr.94/22.02.2001) si pragul de semnificatie.

1.Principiul prudentei¹ trebuie aplicat cu buna credinta. Conform acestuia, nu sunt admise "supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor". In acest scop, prudenta nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fara obiect sau supradimensionate.

Conform Directivei a IV-a, se au in vedere urmatoarele doua probleme:

In contul de rezultate pot fi inscrise doar beneficiile realizate la data inchiderii bilantului;

Trebuie luate in considerare toate riscurile previzibile si pierderile eventuale ce au aparut in cursul exercitiului sau al unui exercitiu anterior, chiar daca acestea nu sunt cunoscute decat intre data de inchidere a exercitiului si data intocmirii bilantului. Trebuie sa se tina cont de deprecieri, indiferent daca exercitiul se incheie cu pierderi sau beneficii.

2.Principiul permanentei² metodelor are in vedere continuarea aplicarii acelorasi norme si reguli, referitoare la evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, pentru a se asigura comparabilitatea informatiilor. Sunt permise modificari ale politicii contabile daca sunt cerute de lege, de un standard contabil sau daca conduc la informatii mai credibile si mai relevante privind activitatea firmei.

3.Principiul continuitatii activitatii³ presupune ca intreprinderea isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.

O.M.F. nr. 94/22.02.2001- M.O. nr. 85/20.02.2001 "Auditul financiar contabil"- Stoian A., Turlea E. Ed. Economica Bucuresti 2001

"Auditul financiar contabil"- Stoian A., Turlea E. Ed. Economica Bucuresti 2001

4.Principiul independentei exercitiului² are in vedere luarea in considerare a tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare exercitiului respectiv, fara a tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere³

Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent. Orice eroare constatata in exercitiul curent, aferenta exercitiului incheiat se opereaza fara sa se modifice bilantul din exercitiul anterior.

Principiul necompensarii4 vizeaza evaluarea si inregistrarea separata in contabilitate a elementelor de activ si de pasiv, nefiind permisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv.

Potrivit Directivei a IV-a, alaturi de aceste principii prezentate in Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii, se mai amintesc si urmatoarele trei:

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv presupune determinarea separata a valorii aferente fiecarui element patrimonial, in scopul stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului.

Toate informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica

Principiul pragului de semnificatie arata ca orice element cu valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative si sunt de aceasi natura sau au functii asemanatoare sunt consemnate, fara a fi necesara prezentarea lor separata.

Alaturi de aceste principii, trebuie respectate si regulile de evaluare a elementelor patrimoniale mentionate in Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, si anume la data intrarii in patrimoniu, la inventarierea lor de la sfarsitul exercitiului sau la iesirea din patrimoniu sau la darea in consum.

Sinceritatea presupune aplicarea cu buna stiinta a regulilor si procedurilor contabile, in functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o aiba despre realitatea si importan ta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din intreprindere. Aceasta caracteristica a bunei credinte rezulta, de asemenea, din prevederile Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii.

Credibilitatea in imaginea fidela data de contabilitate este rezultatul respectarii principiilor privind regularitatea si sinceritatea in contabilitate, al aplicarii unor proceduri de calitate, precum si al calitatilor profesionale si morale ale producatorilor de informatii contabile. In acest context, se apeleaza la audit pentru a se obtine o opinie independenta asupra situatiei intreprinderii, care are rolul de a-i apara pe toti utilizatorii de informatii contabile in mod egal: actionarii, statul, salariatii, bancile, organismele bursiere, debitorii, furnizorii, clientii etc.

Cei ce autentifica si legitimeaza informatiile date de contabilitate au, prin efectul legii, calitatea de experti, contabili autorizati, cenzori. Acestia sunt chemati sa-si indeplineasca misiunea fara sa se lase influentati de interesele contradictorii ale celor ce vor beneficia de rezultatele activitatii lor. Printe acestia se numara:

Conducerea intrepriderii, care considera contabilitatea un mijloc de informare si comunicare, un instrument de gestiune si control;

Actionarii si asociatii, a caror atentie este indreptata asupra cunoasterii situatiei patrimoniului, marimii si modului de repartizare a profitului;

Bancile, care evalueaza rentabilitatea intreprinderii si riscurile legate de creditarea lor;

Furnizorii, al caror interes este urmarirea solvabilitatii firmei pe termen scurt, pentru a decide continuarea sau nu a livrarilor cu risc minim;

Organismele fiscale, care sunt preocupate sa cunoasca marimea impozitelor si taxelor datorate de catre contribuabili;

Sindicatele, cre au nevoie de autonomie si independenta in analiza informatiilor contabile, pentru a putea sustine revendicarile salariale;

Clientii etc.

Astfel, se observa ca rolul auditului financiar contabil consta in examinarea informatiei financiare in scopul asigurarii credibilitatii acesteia pentru categoriile de utilizatori enumerate mai sus.

Rolul auditului este de a oferi utilizatorilor garantia :

respectarii principiilor contabile general admise si a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii ;

reflectarii de catre contabilitate si conturile anuale a imaginii fidele clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderii.

De asemenea auditul are rolul de a realiza controlul informatiilor financiare, avand o utilitate interna, pentru conducere, si una externa, pentru clienti, banci, si alte categorii. Este exercitat in scopul protejarii patrimoniului si asigurarii credibilitatii informatiilor. Rolul auditului financiar consta in verificarea si certificarea bilantului contabil printr-un raport de audit cu sau fara rezerve.