SISTEMUL BUGETAR AL INTREPRINDERII

SISTEMUL BUGETAR AL INTREPRINDERII

A planifica , a prevedea necesarul de finantare sursele de capital posibile de mobilizat este esential pentru viata unei intreprinderi. Intreprinderile occidentale nu intreprind nimic din punct de vedere economic, tehnic organizatoric etc., fara a face o ,''bugetare'' a acestor actiuni, indiferent de amploarea si insemnatatea lor in activitatea generala a intreprinderii. Aceste preocupari sunt insotite , in mod firesc, de cele privind respectarea prevederilor propriului buget, evident pana la limita cand tocmai bugetul ar putea deveni o restrictie in cresterea eficientei. Prin bugetare se stabilesc resursele si responsabilitatile pe fiecare centru de activitate. Deci bugetul reprezinta previziunea cifrata a afacerilor de resurse si de responsabilitati pe centre de activitati in vederea realizarii cat mai eficiente a obiectivelor strategice ale intreprinderii.

Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatea tuturor compartimentelor spre acelasi obiectiv:rentabilitate , lichiditate,diminuarea riscurilor etc.

De asemenea bugetele armonizeaza activitatea tuturor compartimentelor functionale ale intreprinderii, intrucat toate sunt antrenate in procesul bugetar, intr-o masura mai mare sau mai mica. Deoarece fiecare compartiment este tentat sa-si adjudece cat mai mult din capitalurile mobilizate de intreprindere, bugetele au rolul sa coordoneze compartimentele, chiar daca intreprinderea este obligata sa sub-optimizeze activitatea unui compartiment. Pe ansamblu insa planificarea financiara trebuie sa realizeze cat mai multe avantaje posibile.

Procesul bugetar prezinta si unele inconveniente ce trebuie depasite printr-un efort continuu de actualizare a prevederilor bugetare . Cu cat bugetele sunt mai detaliat, cu atat mai real este pericolul ca acestea sa devina o frana in eforturile de adaptare la noile conditii, diminuand flexibilitatea intreprinderii. De aceea bugetele trebuie sa descrie traiectoriile generale ale fluxurilor financiare si sa asigure posibilitatea de a fi revizuite.

De asemenea bugetarea poate deveni o sursa de risipa prin tendinta tuturor compartimentelor intreprinderii de a-si supraevalua nevoile proprii de finantare. Aceste consecinte negative ar putea fi depasite prin elaborarea unor bugete flexibile in functie de cifra de afaceri.

Bugetele se elaboreaza in general pentru o perioada de un an. In tarile occidentale exista si bugete cu periodicitate mai mare de un an (planul de finantare) dar si cu o periodicitate mai mica de un an (bugetul trezoreriei).Periodicitatea bugetului trebuie sa fie superioara celei privind ciclul de activitate planificata. De exemplu: trezoreria avand un ciclu de rotatie semilunar, lunar, maxim 6-12 luni, bugetul se va circumscrie acestei perioade; productia avand un ciclu de exploatare de 3-6 luni pana la un an, perioada de bugetare trebuie sa fie maxim un an.

In tara noastra bugetul de venituri si cheltuieli al regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat se intocmeste pe o perioada de un an cu defalcarea pe trimestre.

Sistemul planificarii financiare poate cuprinde trei tipuri de bugete:

bugetele de orientare generala, pe termen lung

bugetele anuale, specifice diferitelor activitati economice ale intreprinderii: aprovizionare, productie, desfacere, publicitate, etc.

bugete pentru estimarea situatiei patrimoniale si monetare care rezulta din aplicarea bugetelor specifice avand caracterul unor bugete rezultative. Imaginea previzionala a starii financiare si patrimoniale la care se va ajunge prin respectarea prevederilor din celelalte bugete, este oferita din bilantul previzional,

contul de rezultate si bugetul trezoreriei.

Legatura sistemica dintre cele trei tipuri de bugete consta in elaborarea lor succesiva, pornind de la planul strategic, continuand cu transpunerea anuala a acestuia in bugetele specifice pe activitati si incheindu-se cu bugetul de trezorerie ca rezultanta concreta, monetara a previziunilor din toate celelalte bugete.

In sistemul bugetar al intreprinderii exista bugete principale si bugete secundare. Prevederile bugetelor principale determina parametri principali pentru celelalte bugete care sunt deci secundare.

Unele dintre aceste bugete au caracter imperativ iar altele sunt orientative .Bugetele imperative interzic responsabililor financiari si conducerii intreprinderii depasirea previziunilor bugetare. Acestea sunt, in general, bugetul administratiei si bugetul investitiilor . Celelalte sunt orientative oferind posibilitatea corectarii prevederilor initiale in functie de evolutia conditiilor concrete ulterioare.

In totalitatea sistemului bugetar, bugetul trezoreriei are o importanta deosebita fiind bugetul rezultativ si deci masura realismului prevederilor in toate celelalte bugete . Daca la nivelul acestui buget nu se realizeaza echilibrul dintre incasari si plati, atunci el determina corectii asupra prevederilor din celelalte bugete. Bugetul trezoreriei fiind consecinta tuturor bugetelor, el constituie o restrictie in procesul de planificare financiara, restrictie datorata necesitatii de asigurare permanenta a capacitatii de plata a intreprinderii.

Pentru rolul de atestare finala a constructiei echilibrate a intregului proces bugetar, bugetul trezoreriei este detaliat in capitolul urmator.