STRUCTURI  CALITATIVE PRIVIND CHELTUIELILE SI VENITURILE

Delimitari si structuri privind cheltuielile si veniturile

Contabilitatea financiara a cheltuielilor si veniturilor este asigurata avand la baza conceptia dualista. In consecinta, ea are ca obiect evaluarea si inregistrarea cheltuielilor si veniturilor in functie de natura lor, iar contabilitatea de gestiune, in raport de destinatia (functia) cheltuielilor.

Ocazionarea cheltuielilor si crearea veniturilor se deruleaza in mai multe etape succesive sau simultane in timp. In cazul procesului cheltuielilor se intalnesc urmatoarele momente: angajarea,consumul, platile si imputarea.

Angajarea are loc in momentul in care se contracteaza obligatia baneasca generatoare de plati sau consumatoare de resurse.

Ex: in cazul unei aprovizionari cu materiale de la furnizori, angajarea cheltuielilor intervine in momentul in care s-a creat obligatia baneasca fata de furnizori de a plati stocurile primite de la acestia.

Consumul este specific utilizarii efective sau sacrificarii resurselor in scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive, dupa caz.

Ex: utilizarea materialelor in procesul de productie, lucrari si servicii.

Platile constau din achitarea unei sume de bani ca echivalent in cadrul relatiilor financiare.

Ex: achitarea obligatiei fata de furnizori pentru materialele aprovizionate de la acestia, reprezinta o plata ca echivalent, iar plata impozitului pe profit reprezinta un transfer fara echivalent.

Imputarea reprezinta momentul cand cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obtinute.

In cazul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza patru momente: productia, facturarea sau vanzarea pe credit, incasarea, incorporarea.

Productia este momentul crearii rezultatului ca produs al activitatii consumatoare de resurse.

Ex: la o intreprindere producatoare, aceasta faza se identifica cu productia in curs de fabricatie si productia finita.

Facturarea sau vanzarea pe credit consta in transformarea dreptului de proprietate de la vanzator la client.

Incasarea reprezinta etapa in care rezultatul vandut se transforma in bani.

Incorporarea este o etapa strict contabila prin care veniturile sunt inglobate in rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespunzatoare.

1.2 Principii si reguli contabile privind analiza si masurarea cheltuielilor si veniturilor

Pentru organizarea si conducerea contabilitatii ca sistem informational si de gestiune s-a conturat un set de conventii si reguli ca rezultat al practicilor de contabilitate. Formalizate prin consensul producatorilor si utilizatorilor informatiei contabile, aceste conventii si reguli sunt delimitate in cele mai multe cazuri prin apelatia  "principii contabile general acceptate". Totodata, ele sunt subordonate obiectivului fundamental al contabilitatii, cel al imaginii fidele asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor. Pentru a fi "acceptat" fiecare principiu trebuie sa furnizeze o informatie obiectiva si pertinenta si aceasta in cadrul mijloacelor disponibile de culegere si prelucrare a datelor.

In plan conceptual, principiile contabile sunt: enunturi, fraze generale individualizate ca sisteme de referinte pentru inregistrarea si calculul economic in contabilitate.Principiile contabile sunt clarificate si abordate in diverse structuri.

Principiul prudentei

Consta in aprecierea cu precautie a activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor, pentru a evita supraevaluarea rezultatului astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate. Intre doua eventualitati posibile se inregistreaza cea defavorabila, rezultand ipotetic o diminuare a rezultatului. Diminuarile de valori trebuie inregistrate, cand apar, ca probabilitati pentru viitor. In schimb cresterile de valori nu se inregistreaza pana nu devin certe si definitive. Evitarea acestor fapte, care ar duce la supraevaluarea rezultatului, impune construirea de provizioane in limite rezonabile (neexcesive) care sa afecteze cheltuielile agentului economic. Principiul prudentei impune aprecierea justa a faptelor pentru a evita riscul in viitor, adica incertitudinile prezente care ar putea afecta situatia financiara de viitor.

Principiul delimitarii in timp

Este numit si principiul specializarii exercitiilor si arata ca efectele tranzactiilor si alte evenimente sunt luate in calcul din momentul cand acestea s-au produs si nu atunci cand intervine plata sau incasarea de lichiditati sau echivalentul de lichiditati, respectandu-se relatia cauza-efect, inregistrandu-se mai intai angajamentele si apoi executarea lor. Veniturile si cheltuielile lor sunt delimitate si inregistrate sub aspect real (miscare de bunuri si servicii) si nu sub aspect monetar (miscare monetara).

Un asemenea demers conduce la considerarea fiecarui exercitiu ca un tot independent, separat de exercitiile anterioare sau cele viitoare, evidentiind toate cheltuielile si veniturile si atribuind doar acele cheltuieli si venituri care-i sunt proprii.

Consecinta la legarea (afectarea) veniturilor si cheltuielilor de exercitiu in care s-a angajat respectiv, inregistrarea veniturilor in momentul obtinerii si livrarii bunurilor materiale si serviciilor, a cheltuielilor in momentul primirii bunurilor materiale si serviciilor se practica "contabilitatea de angajamente".

Conform Regulamentului privind aplicarea Legii Contabilitatii "exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie cu exceptia primului an de activitate cand acesta incepe la data infiintarii, respectiv a inmatricularii".

Principiul continuitatii exploatarii

Presupune ca intreprinderea isi continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare sau reducere sensibila a activitatii.

Aplicarea acestui principiu legitimeaza numeroase practici contabile:

a)     decuparea vietii intreprinderii in exercitii financiare sau contabile in functie de care se stabilesc situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatele obtinute;

b)     utilizarea costului istoric si valorii actuale (de utilizare) in evaluarea activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor;

c)     separarea activelor in active imobilizate si active circulante, fiecare structura cu regim diferit de inlocuire;

d)     diferentierea pasivului in pasiv pe termen lung si pasiv pe termen scurt;

e)     sensibilizarea contabilitatii la factorul inflationist.

f) In cazul in care este vorba de necontinuitate, conturile sunt prezentate pe baza unei evaluari in valori lichidative, nu se mai amortizeaza activele, nu se mai permanentizeaza metodele de evaluare si calculul economic, etc.

Principiul necompensarii

Stabileste ca este interzis: a se efectua compensarea intre active si pasive, intre cheltuieli si venituri (cu execeptia compesarilor intre active si pasive admise de Standardele Internationale de Contabilitate). In felul acesta se asigura transparenta informatiei si, implicit, evaluarea si inregistrarea separata in contabilitate a elementelor de activ si de pasiv, a cheltuielilor si a veniturilor.

Alte principii

Principul permanentei metodei consta in pastrarea de la un exercitiu la altul a metodelor contabile de lucru privind evaluarea si inregistrarea in contabilitate, asigurand astfel comparabilitatea in timp a informatiei contabile.

Principiul intangibilitatii stabileste ca bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precendent.

Principiul conectarii cheltuielilor cu veniturile. Acest principiu solicita determinarea mai intai a veniturilor unui exercitiu si apoi a cheltuielilor care sunt conectate acestora, in vederea determinarii rezultatului net. Acesta presupune asocierea sistematica a eforturilor (cheltuieli) la efecte (venituri).