Sistemul de audit

Sistemul de audit

Auditul de sistem porneste de la ideea ca fiecare organizatie poate fi perceputa ca un singur sistem, care lucreaza pentru atingerea obiectivelor, iar fiecare parte componenta a acesteia va putea fi privita ca un subsistem, care contribuie la randul sau la realizarea intregului.

Este deosebit de interesant modul de abordare a organizatiilor de catre expertii in audit

intern ai Uniunii Europene, in sensul ca managerii trebuie sa aiba permanent in atentie o   secventa logica, reprezentata prin:

-Obiective

-Riscuri asociate

-Controale interne

-Asigurare

Astfel, fiecare organizatie, inclusiv cele din sectorul public, este infiintata pentru aducerea la indeplinire a unor obiective bine definite. Obiectivele, atat cele generale cat si cele specifice (de linie), pot fi atinse intr-o anumita masura, in functie de maturitatea gestionarii riscurilor associate acestora. Cu alte cuvinte, pentru fiecare obiectiv trebuie identificate toate fenomenele care ar putea conduce la nerealizarea acestuia in conditii de eficienta, economicitate, eficacitate si echitate sociala.

Odata identificate riscurile potentiale urmeaza ca managementul (atat cel de top cat si cel de linie) sa dispuna masuri de implementare ale tuturor formelor de control intern adecvate pentru a impiedica materializarea riscurilor asociate.

Toate aceste actiuni trebuie intreprinse de manageri in procesul de gestionare a riscurilor, in scopul obtinerii unei asigurari rezonabile, cu privire la modul de atingere a obiectivelor stabilite la fiecare nivel al organizatiei.

Rolul auditului public intern este acela care rezulta chiar din definitia consfintita de actele organizatia in ansamblu (intreaga sfera de activitate a auditului intern). Acest lucru poate fi realizat in practica deruland o singura misiune de audit de mare amploare, dar numai

la organizatii cu normative incidente, si anume de a efectua o evaluare independenta, printr-o abordare sistematica si metodica, asupra primelor trei componente ale secventei logice prezentate, in scopul oferirii de asigurari si consiliere cu privire la sistemul de control intern atasat obiectivelor organizatiei.

Auditul intern are responsabilitatea de a furniza asigurarea privind domeniu restrans de activitate, si prin alocarea unor resurse considerabile din partea responsabililor auditului public intern. In practica, misiunile de audit public intern abordeaza organizatiile secvential, prin planificarea acestora pe baza analizei riscurilor asociate principalelor activitati ce se desfasoara in organizatiile din sfera lor de responsabilitate. Auditul va oferi asigurare privind sistemul de ansamblu analizand elementele componente (subsistemele) in cadrul unor misiuni specifice. Acestea sunt derulate pe o perioada, care in prezent este limitata la 3 ani (Legea nr. 6727/2002, privind auditul public intern), iar rezultatele obtinute sunt coroborate astfel incat sa se contureze asigurarea ce poate fi data la nivel de ansamblu.

Un subsistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente, activitati, resurse etc., ce conlucreaza intr-un mod prestabilit, pe baza unor proceduri si procese definite, la atingerea obiectivelor sau rezultatelor propuse.

Asadar, fiecare sistem trebuie sa aiba un scop sau un obiectiv clar stabilit. Acesta

trebuie sa fie SMART (destept), adica:

. Specific;

. Masurabil (cantitate, calitate, cost, timp);

. Realizabil (appropriate);

. Realist;

. Fixat in timp.

Acesta trebuie, de asemenea, sa contribuie in mod eficace la atingerea obiectivelor generale ale organizatiei si sa fie compatibil (armonizat, nu in opozitie) cu alte sisteme ale organizatiei. In acest sens subsistemele organizatiei trebuie sa conlucreze (la nivel de organizatie), altfel este pus in pericol succesul organizatiei ca ansamblu.

Sistemul trebuie sa aiba atat intrarile potrivite, dar si procesele sau procedurile adecvate pentru a-si putea atinge obiectivele. Ele trebuie sa se alinieze bunelor practici pentru acea activitate, altfel fie obiectivul nu va fi atins deloc, fie nu va fi atins in cel mai economic, eficient, eficace si echitabil mod.

Asa cum aratam in introducerea la prezenta lucrare, la nivelul institutiilor centrale, exista inca probleme de perceptie a organizatiilor ca sisteme, managementul riscurilor fiind, inca in faza de pionierat. Din analiza diagramei privind "maturitatea gestionarii riscurilor intr- o organizatie", prezentata anterior, putem afirma ca in tara noastra, organizatiile publice se afla intr-o etapa de tranzitie de la stadiul constientizarii si intelegerii gestiunii riscurilor la cel al folosirii analizei riscurilor in conceperea sistemelor de control intern, iar prin prisma auditului au aparut si misiunile de consultanta, ca urmare a reglementarilor recent adoptate in acest sens.

La momentul actual, in domeniul auditului public intern se fac eforturi sustinute pentru trecerea de la auditul centrat pe verificarea respectarii regularitatii tranzactiilor, a conformitatii activitatilor cu legea, pe protejarea activelor, la auditul de sistem, prin adaugarea la cele amintite a analizelor privind atingerea obiectivelor in conditii de economicitate si eficacitate, a celor ce vizeaza fiabilitatea informatiilor, atat de natura financiar contabila cat si de natura operationala.

In fapt, in opinia specialistilor, un audit de sistem complet va aborda atat elemente specifice regularitatii, conformitatii activitatilor cu actele normative care le reglementeaza, cu standardele sau bunele practici in domeniile analizate, cat si elemente ce tin de performanta, deoarece nu se poate vorbi de sisteme performante in conditiile in care exista iregularitati,

neconformitati, prejudicieri ale patrimoniului.

Un audit de sistem complet si corect abordat ar trebui sa aiba in vedere sistemele in ansamblul lor (in cazul nostru fiecare organizatie componenta a Ministerului Administratiei si Internelor) si in final sa poata concluziona in ce masura institutia centrala, la nivelul careia este organizat auditul, isi realizeaza obiectivele care-i revin din planul de guvernare.

inca in faza de pionierat. Din analiza diagramei privind "maturitatea gestionarii riscurilor intr-

o organizatie", prezentata anterior, putem afirma ca in tara noastra, organizatiile publice se   afla intr-o etapa de tranzitie de la stadiul constientizarii si intelegerii gestiunii riscurilor la cel al folosirii analizei riscurilor in conceperea sistemelor de control intern, iar prin prisma auditului au aparut si misiunile de consultanta, ca urmare a reglementarilor recent adoptate in acest sens.

La momentul actual, in domeniul auditului public intern se fac eforturi sustinute pentru trecerea de la auditul centrat pe verificarea respectarii regularitatii tranzactiilor, a conformitatii activitatilor cu legea, pe protejarea activelor, la auditul de sistem, prin adaugarea la cele amintite a analizelor privind atingerea obiectivelor in conditii de economicitate si eficacitate, a celor ce vizeaza fiabilitatea informatiilor, atat de natura financiar contabila cat si de natura operationala.

In fapt, in opinia specialistilor, un audit de sistem complet va aborda atat elemente specifice regularitatii, conformitatii activitatilor cu actele normative care le reglementeaza, cu standardele sau bunele practici in domeniile analizate, cat si elemente ce tin de performanta, deoarece nu se poate vorbi de sisteme performante in conditiile in care exista iregularitati,

neconformitati, prejudicieri ale patrimoniului.

Un audit de sistem complet si corect abordat ar trebui sa aiba in vedere sistemele in ansamblul lor si in final sa poata concluziona in ce masura institutia centrala, la nivelul careia este organizat auditul, isi realizeaza obiectivele care-i revin din planul de guvernare.