Sursele de finantare si utilizarea lor in analiza economico-financiara

Sursele de finantare si utilizarea lor in analiza economico-financiara.

Sursele financiare de care dispune un agent economic pentru a finanta necesarul de active patrimoniale sunt redate in partea a doua a bilantului unde gruparea lor se face in ordinea crescatoare a exigibilitatii.

Sursele pot fi grupate dupa mai multe criterii:

dupa destinatie: pentru constituirea mijloacelor economice, active imbilizate; pentru

constituirea activelor circulante;

dupa provenienta: capital propriu; capital atras; capital imprumutat.

Capitalul propriu se regaseste in urmatoarele posturi din bilantul contabil: capital social subscris si varsat; primele legate de capital; subventii; diferente din reevaluare; rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exercitiului; fondurile de dezvoltare etc.

In analiza pasivului bilantului se urmareste evolutia posurilor, precum si structura pe grupele de posturi mentionate.

Analiza capitalului agentilor economici ocupa un loc central in analiza surselor financiare de acoperire a activelor fixe si circulante.

In teoria si practica economica se folosesc mai multe categorii de capital : capital propriu; capital strain; capital permanent; capital social.

Capitalul strain se refera la datoriile agentului economic fata de terti.

Capitalul permanent se compune din capitalul propriu si imprumuturile pe termen mediu si lung.

Capitalul social reprezinta ansamblul aporturilor in bani si in natura efectuate de catre asociati, in momentul constituirii societatii comerciale sau pe parcurs, cu ocazia cresterii de capital.

Cresterea de capital poate sa fie reala daca se mareste patrimoniul prin emisiune de noi actiuni sau daca se face reevaluarea activelor patrimoniale, sau poate fi o sporire fictiva de capital social prin atribuirea in mod gratuit de actiuni catre creditori in vederea compensarii datoriilor societatii, sau prin conversia obligatiunilor in actiuni.

Cresterea reala va avea drept efect sporirea patrimoniului, in timp ce cresterea fictiva nu atrage si majoritatea patrimoniului.

Primele legate de capital sunt compuse din primele de emisiune, de fuziune si de aport. Ele rezulta din operatiunile de crestere a capitalului realizata fie in numerar fie in aporturi in natura, sau cu ocazia fuziunii care presupune emisiunea de noi actiuni.

Primele de emisiune a actiunilor reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a unei actiuni si pretul de emisiune a noilor actiuni.

Primele de fuziune apar atunci cand fuzioneaza doua sau mai multe societati, ocazia cu care se stabileste valoarea matematica a actiunilor.

Primele de aport apar in cazul cresterii de capital prin aport in natura. Mai intai se face evaluarea aportului in natura si se stabileste numarul de actiuni noi de emis.

Prima de aport este data de diferenta dintre valoarea matematic-contabila a actiunii si valoarea sa nominala.

Diferentele din reevaluare reprezinta diferenta dintre valoarea actuala si valoarea de reevaluare a activului reevaluat.

Rezervele sunt foramte din: rezeve legale, constituite anual din rezultatul brut, in cota de 5%, pana la atingerea unei cote de 20% din capitalul social; rezerve statutare stabilite conform statutului, din profitul net; alte rezeve neprevazute de lege sau statutul de constituire a adunarii Generale a Actionarilor.

Fondurile sunt constituite din surse, de regula bine delimitate si cu un scop precizat cum ar fi: fondul de dezvoltare, constituit din amortizarea mijloacelor fixe, din profitul net si din vanzarea de active, avand drept destinatie finantarea activelor fixe si fondul de participare la profit, constituit din profitul net si destinat recompensarii salariatilor, precum si alte fonduri.

Subventiile pentru investitii sunt sume de bani primite de la Bugetul de Stat sau din alte surse pentru finantarea unor activitati pe termen lung, precum si resursele formate prin primirea ca donatii a unor imobilizari constatate plus la inventariere.

Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor potrivit legii, fiind deduse din Excedentul Brut de Exploatare si servesc pentru autofinantarea societatii comerciale.

De subliniat faptul ca rezerva reprezinta o parte din profit destinata sa acopere efectele negative ale unor factori aleatori sau pentru a contribui la dezvoltarea globala a unitatii economice, iar provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor , aparand chiar in absenta existentei profitului, dar care sunt destinate sa acopere o cheltuiala sau o pierdere precisa, fiind supusa unei marje de incertitudine in producerea ei.

Provizioanele reflecta adoptarea unei politici de prudenta in activitatea manageriala, reducandu-se sau anulandu-se riscurile ce apar in activitatea agentului economic.

Datoriile sunt surse straine , care apartin agentilor economici o perioada mai mare sau mai mica. Se regasesc sub forma de imprumuturi si datorii asimilate , avansuri primite de la clienti si alte datorii.

Conturile de regularizare si asimilate se refera la veniturile inregistrate in avans care reprezinta incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate, a unor servicii sau lucrari neefectuate si care nu afecteaza veniturile exercitiului financiar.

Tot aici se inlud si diferentele de conversie-pasiv care sunt profituri latente din conversiile de schimb la sfarsitul anului si din diferentele favorabile de curs valutar intre data de intrare a creantelor si datoriile exprimate in devize si data inchiderii exercitiului financiar.

Relatiile de decontare cu furnizorii ,bugetul statului, personalul unitatii, subunitatilor cu evidenta contabila proprie, genereaza surse atrase ce pot fi utilizate in finantarea activelor circulante. O parte din aceste surse atrase conform principiilor financiare de exigibilitate, sunt obligatii minime si constituie pasivele stabile, care sunt surse asimilate celor proprii.

In analiza obligatiilor, pe langa modificarea absoluta si relativa a acestora se urmareste structura lor. Cresterea obligatiilor peste normal pune in evidenta greutati financiare care au dus la intarzierea de la plata , de aceea se impun masuri pentru reducerea la cuantumul normal al sumelor neachitate.

Gruparea obligatiilor se poate face dupa mai multe criterii:

in functie de incadrarea in termenele de decontare:

-obligatii normale;

-obligatii nenormale;

Obligatiile fata de furnizori, creditori decontari cu bugetul statului si cu asigurarile sociale, cu personalul intreprinderii, dar care apar ca urmare a relatiilor normale de decontare, deci care nu depasesc termenele contractuale sau legale, constituie obligatii normale.

Obligatiile nenormale se refera la furnizorii neachitati in termen sau sumele intarziate de la plata catre bugetul statului, creditori, asigurarile sociale sau catre personalul intreprinderii.

Dupa gradul de vechime:

-obligatii pe termen scurt;

-obligatii pe termen mediu;

-obligatii pe termen lung.

Incadrarea se face in functie de marimea termenului mediu de plata ce se calculeaza pe baza relatiei:

Unde:   t = termenul mediu de plata a obligatiunilor

S = soldul mediu trimestrial al conturilor in care sunt reflectate obligatiile de plata ale agentilor economici;

Rc = rulajul creditor al conturior ce reflecta obligatiile de plata.

Se apreciaza ca obligatiile cu o vechime sub 30 de zile, considerat termen normal de plata, sunt pe termen scurt. Acele obligatii de plata cu o vechime intre 30 si 60 de zile sunt obligatii pe termen mediu, iar cu vechime de peste 60 de zile constituie obligatiile pe termen lung.

In aprecierea obligatiilor de plata trebuie pus accentul pe acele obligatii care au termenul de peste un an, deoarece demonstreaza activitate financiara total nesatisfacatoare.

Aparatia obligatiilor pe termen mediu si lung, precum si cresterea ponderii lor in total obligatii atesta greutati financiare care au facut imposibila efectuarea platilor la termen.

Lipsa capacitatii de plata poate fi generata de dezechilibru intre venituri si cheltuieli, de intarzierile la plata a creantelor, motiv pentru care activitatea de comercializare trebuie sa se desfasoare prin intermediul clientilor viabili si cu capacitate de plata.