Tratamentul contabil al avantajelor salariaților in conformitate cu IAS 19

Tratamentul contabil al avantajelor salariaților in conformitate cu IAS 19

Organizarea unei contabilitati a resurselor umane este necesara din trei considerente principale, precum:

- pentru a furniza informatii privind costul si valoarea indivizilor , in calitatea lor de resurse pentru intreprindere;

- de a facilita luarea unor decizii rationale privind recrutarea, selectia, formarea si concedierea personalului;

- de a incita pe angajatori sa gestioneze corect resursa de forta de munca provenita de la salariati.

Standardul de contabilitate IAS 19 se aplica tuturor avantajelor angajatilor incluzandu-le si pe acelea ce sunt furnizate in baza unor contracte oficiale si practici neoficiale. Se urmaresc principiile de recunoastere si evaluare, precum si cerintele de prezentare a informatiilor pentru beneficiile angajatilor.

Avantajele salariatilor rezulta in urma serviciilor prestate de acestia pentru entitate. Se cunosc mai multe forme de avantaje acordate salariatilor, precum :

- beneficii pe termen scurt ale angajatilor;

- beneficii post-angajare;

- alte beneficii pe termen lung ale angajatilor;

- beneficii pentru incheierea contractului de munca.

Contabilizarea salariilor si cotizatiilor sociale nu ridica probleme speciale. Concediile medicale reprezinta absente necumulabile care se inregistreaza la cheltuieli in momentul in care se produc. Absentele cumulabile se inregistreaza la cheltuieli atunci cand sunt platite .

Regimurile de interesare si prime reprezinta cheltuielile determinate pe baza rezultatului intreprinderii ; se inregistreaza cand se fac platile care pot fi estimate in mod fiabil.

Beneficiile post angajare  se platesc dupa incetarea lucrului . Acestea includ: pensii, asigurari de viata si medicale posterioare angajarii si alte beneficii de pensionare. Se disting doua planuri de beneficii post-angajare: planurile de contributii determinate si planurile de beneficii determinate.

Planul de contributie determinata este un regim in care obligatia legala sau implicita a angajatorului este limitata la valoarea cu care se hotaraste sa se contribuie la fond. Riscul actuarial conform caruia activele investite vor fi insuficiente pentru a se ajunge la beneficiile asteptate, cade asupra angajatului.

Planul de beneficii determinate este un regim in care obligatia intreprinderii este de a furniza beneficiile convenite, actualilor si fostilor angajati. Riscul actuarial(conform caruia beneficiile vor avea un cost mai mare decat cel prognozat) si riscul investitiei cad asupra intreprinderii. Costul avantajelor posterioare perioadei de munca se inregistreaza la cheltuieli pe parcursul perioadei de activitate a salariatului. Valoarea actualizata a obligatiei privind planul de beneficii se determina cu ajutorul metodei factorului de credit proiectat care recunoaste fiecare perioada de serviciu ca dand nastere la o unitate suplimentara de beneficiu si masoara separat fiecare unitate pentru a construi obligatia finala. Pentru categoria "alte beneficii pe termen lung ale angajatilor" standardul international de contabilitate IAS 19 cere sa se creeze un provizion a carui valoare nu trebuie sa includa diferente actuariale si de cost ale serviciilor trecute.

Intreprinderea trebuie sa recunoasca beneficiile pentru incheierea activitatii, atunci si numai atunci cand aceasta este angajata in mod demonstrabil, printr-un plan oficial si detaliat de concediere, fara sa existe posibilitatea de renuntare la planul respectiv.

Beneficiile pentru incheiere care sunt eligibile intr-un termen mai mare de 12 luni dupa data bilantului vor fi actualizate. Ca exemple de beneficii pentru incheierea contractului de munca , putem enumera: indemnizatia pentru concediere, oferta facuta cu scopul de a incuraja plecarea voluntara in somaj.