ACREDITIVUL DOCUMENTAR - MODALITATE DE PLATA INTERNATIONALA FORME SI TIPURI, CARACTERISTICI, CADRUL LEGAL, UTILIZARE, SECURITATE, FRAUDA, DEZVOLTARE
Forme si tipuri
Acreditivul este cea mai raspandita modalitate de plata in relatiile comerciale internationale, datorita gradului ridicat de certitudine, siguranta si control reciproc.
Utilizarea pe scara larga a acreditivului documentar pe plan international este determinata pe de o parte de avantajele pe care le reprezinta atat pentru importator cat si pentru exportator, iar pe de alta parte de supletea acestei tehnici care permite adaptarea sa la diferite forme pe care le pot imbraca schimburile internationale.
Din punct de vedere al mecanismului de derulare acreditivul documentar cunoaste doua forme:
acreditivul documentar propriu-zis
scrisoarea comerciala de credit
ambele fiind guvernate de reguli derivate din Publicatia 500.
Fiecare din aceste modalitati, in practica utilizarii lor sau ca urmare a unor mentiuni suplimentare cunoaste mai multe tipuri:
Acreditiv documentar (AD) propriu-zis :
Din punct de vedere al fermitatii angajamentului bancar:
revocabil
irevocabil - neconfirmat
- confirmat
Din punct de vedere al domicilierii:
in tara exportatorului;
in tara importatorului;
intr-o terta tara.
Din punct de vedere al modului de utilizare (plata ):
cu plata la vedere;
cu plata amanata (la termen);
de acceptare;
de negociere.
Din punct de vedere al clauzelor speciale pe care le contine, cu efect asupra utilizarii acreditivului documentar
transferabil;
revolving (reinnoibil);
red clause (clauza rosie);
stand-by;
de compensatie (reciproce).
Din punct de vedere al utilizarii combinate:
subsidiar (back-to-back);
acreditiv documentar cesionat.
Acreditiv documentar sub forma scrisorii comerciale de credit:
scrisoare de credit;
scrisoare de credit simpla;
scrisoare de credit circulara;
scrisoare de credit stand-by.
Scrisoarea comerciala (leter of credit), este asimilata in unele tari cu acreditivul documentar. La noi in tara, de exemplu, in cadrul BANCOREX cei doi termeni sunt considerati ca reprezentand acelasi lucru. Totusi, la o examinare mai atenta observam ca fiecare forma are anumite particularitati.
Astfel, scrisoarea de credit comerciala (S/C) este considerata in majoritatea publicatiilor drept o forma a acreditivului documentar, utilizata prioritar ca modalitate de plata in Anglia, Japonia si alte tari de influenta bancara anglo-saxona.
S/C este adresata de catre banca emitenta fie direct beneficiarului (exportatorului), fie prin intermediul unei banci (cazul cel mai frecvent) care este autorizata - cu conditia prezentarii pana la un anumit termen a documentelor prevazute in scrisoarea de credit care sa dovedeasca expedierea marfii - sa traga cambii la vedere sau la termen, asupra bancii emitente aceasta angajandu-se irevocabil fata de orice alta banca le-ar negocia sa le onoreze la prezentare, cu conditia ca documentele sa fie in stricta concordanta cu prevederile S/C si prezentate in termenul stabilit.
Desi relatia este directa (beneficiar - banca emitenta), in practica derularii mecanismului S/C intervine si o a doua banca, ce poate fi o banca notificatoare in sensul ca face simplul oficiu de transmitere a documentelor de la exportator la banca emitenta, sau banca negociatoare, in sensul ca "cumpara" documentele de la exportator spre a le "vinde" bancii emitente (negociaza documentele). In orice situatie plata definitiva este realizata de banca emitenta.
Ca si in cazul acreditivului relatia determinata de S/C confera siguranta tuturor partilor implicate.
Astfel, importatorul este sigur ca plata nu se va face de banca emitenta decat daca exportatorul va dovedi prin documente ca si-a indeplinit intocmai obligatiile asumate.
Exportatorul prin S/C pe care o are la dispozitie detine angajamentul irevocabil de plata la care s-a angajat banca emitenta, contra dovezii ca exportatorul si-a indeplinit intocmai obligatiile.
Banca emitenta este sigura ca importatorul va da banii pe documentele achitate exportatorului, intrucat documentul de transport este intodeauna emis la ordinul ei si ca atare acesta constituie pentru banca un gaj asupra marfurilor importatorului (documentele de transport pot fi emise si la ordinul bancii negociatoare).
S/C ca document (asemanatoare prin mentiunile ce le cuprinde AD) insereaza toate conditiile comerciale, de plata si de documente, pe care trebuie sa le indeplineasca exportatorul pentru a incasa contravaloarea marfurilor exportate. Intotdeauna, in S/C se precizeaza numarul cambiilor ce vor fi emise de exportator, valoarea fiecareia si scadenta.
S/C are urmatoarele caracteristici, ce ii confera anumite particularitati fata de AD:
S/C este intotdeauna irevocabila; ca atare, cand in textul ei apare termenul "confirmat" singur, izolat, semnifica, in acest caz, caracterul irevocabil al S/C si nu faptul ca a fost confirmata de o terta banca;
S/C este intotdeauna adresata exportatorului, ceea ce determina o relatie obligationala directa: banca emitenta - exportator;
S/C este intotdeauna utilizabila prin cambii trase de beneficiarul S/C asupra bancii emitente sau asupra unui alt tras (alta banca) indicat in textul S/C.
Banca emitenta prin S/C deschisa poate:
a) sa nu autorizeze negocierea documentelor astfel de S/C sunt numite si scrisori comerciale de credit directe sau nenegociabile;
Dupa expedierea marfurilor, odata cu celelalte documente ce atesta indeplinirea obligatiilor, exportatorul trimite cambii trase asupra bancii emitente, completate corespunzator instructiunilor din S/C. Documentele sosite la banca emitenta sunt verificate si daca corespund clauzelor din S/C se procedeaza astfel:
daca plata este integral la vedere, banca, fara sa mai accepte cambia, efectueaza plata in favoarea exportatorului;
daca plata este pe credit, banca accepta cambiile si le remite exportatorului, acesta urmand sa incaseze contravaloarea lor de la banca emitenta la scadenta. Din acest moment circulatia cambiilor este independenta fata de relatia care le-a generat iar exportatorul, in cazul in care doreste recuperarea banilor mai devreme, le poate sconta sau forfeta.
b) sa autorizeze negocierea la:
banca desemnata;
orice banca.
Aceste S/C sunt denumite si scrisori comerciale de credit si au cea mai larga utilizare.
Din cele de mai sus rezulta alte trasaturi caracteristice ale scrisorii comerciale de credit:
plata cambiilor este garantata de banca emitenta
S/C este totdeauna domiciliata in strainatate
Intrucat, potrivit dreptului cambial, locul platii este domiciliul trasului, plata cambiilor se realizeaza la banca emitenta (deci S/C sunt intotdeauna domiciliate la banca emitenta).
Deoarece plata documentelor se face numai in strainatate, din punct de vedere al exportatorului apare dezavantajul determinat de faptul ca incasarea sumei este intarziata cu timpul necesar transmiterii documentelor si verificarii lor de banca din strainatate.
Acest neajuns poate fi atenuat de exportatorul roman pe doua cai:
la incheierea contractului comercial, in pretul marfii sa fie inclusa si o marja care sa cuprinda dobanda la contravaloarea marfii pe intervalul dintre momentul emiterii documentelor si al incasarii sumei;
obtinerea dreptului de ramburs telegrafic, care permite exportatorului sa incaseze contravaloarea marfurilor exportate, de la banca emitenta, de indata ce a primit telegrama bancii exportatorului prin care i se confirma ca documentele depuse de exportator corespund intru totul conditiilor din S/C si ca au fost expediate. In acest mod incasarea are loc la 2-5 zile de la expedierea telegramei (si a documentelor), echivaland in fond cu o "domiciliere" a S/C in tara exportatorului.
Caracteristici:
Utilizarea acreditivului documentar ofera siguranta atat exportatorului cat si importatorului, asa cum reiese din caracteristicile acestuia:
Formalismul sau caracterul documentar consta in faptul ca exportatorul nu poate pretinde plata contravalorii marfurilor decat pe baza unor documente care fac dovada indeplinirii stricte a unor anumite conditii trecute in acreditiv.
In operatiunile de acreditive, toate partile interesate iau in considerare documentele si nu marfurile, serviciile si/sau prestatiile la care se refera documentele (art.4)*.
O alta caracteristica este independenta fata de relatia contractuala de baza. AD este considerat o tranzactie independenta de orice contract comercial sau intelegere intre partile care au initiat relatia. Referitor la formalismul si independenta acreditivului, acestea nu trebuie intelese ca o derogare pentru comerciant de la obligatiile sale contractuale prin simpla utilizare a acreditivului.
Aceste doua caracteristici pot fi invocate numai intre emitentul si beneficiarul acreditivului, concordanta sau punerea de acord a celor doua inscrisuri - contract comercial si acreditiv documentar - e o obligatie contractuala a celor doua parti.
Criteriul decisiv al utilizarii acreditivului este dat de fermitatea angajamentului bancar. Indiferent de tipul de acreditiv documentar - revocabil sau irevocabil - banca actioneaza la cererea si in conformitate cu instructiunile ordonatorului fata de care se angajeaza sa efectueze o plata. Acest angajament ramane ferm pana primeste alte instructiuni decat cele primite initial.
Adaptabilitatea reiese chiar din definitie, care denumeste acreditiv orice angajament ferm de plata indiferent de modul in care este definit sau descris. Astfel, in functie de anumite mentiuni facute in textul acreditivului sau prin diferite moduri de utilizare, acesta a cunoscut in practica internationala o permanenta diversificare: transferabil, clauza rosie (red clause), subsidiar (back-to-back), reinnoibil (revolving, stand-by etc).
In functie de modul in care orice operatiune comerciala sau necomerciala poate sa imbrace o forma documentara, acreditivul are supletea necesara adaptarii si la alte operatiuni decat cele de import-export.
In acelasi timp, acreditivul ofera siguranta tuturor partilor implicate in derularea lui:
exportatorul are siguranta incasarii contravalorii marfii in conditiile respectarii intocmai a obligatiilor sale, de la o banca angajata sa faca aceasta plata;
importatorul are siguranta ca plata marfii nu se va face decat contra documente care atesta pe de o parte expedierea acesteia, iar pe de alta parte prin confruntarea lor cu instructiunile date bancii emitente ca au fost indeplinite intocmai conditiile convenite;
banca emitenta, angajata ferm sa plateasca exportatorului din ordinul importatorului, pentru care siguranta operatiunii izvoraste din gajul asupra documentelor de expeditie.
In practica, se observa ca cea mai mare parte a acreditivelor impun ca documentele de expeditie sa fie emise pe numele sau la ordinul bancii emitente. Banca avand astfel documente de proprietate asupra marfii isi creeaza posibilitatea de a dispune de ele daca ordonatorul nu isi va onora obligatiile de plata fata de ea.
Datorita faptului ca gajul bancii asupra marfii este socotit un instrument imperfect din punct de vedere al recuperarii sumei (conjunctura economica, evolutia preturilor) in unele tari legislatia cuprinde reglementari ce au in vedere protectia suplimentara a bancii prin provizionul banesc, mentinerea in contul importatorului a unui plafon minim. Toate aceste masuri sunt complementare si ele nu tin de esenta acreditivului, la baza acestora stand gajul bancii asupra marfii.
Trebuie precizat faptul ca acreditivul, comparativ cu alte modalitati de plata, presupune o derulare relativ mai complicata si costuri ridicate.
Cadrul legal
Acreditivele documentare au aparut si s-au dezvoltat in timp ca urmare a practicii bancare si comerciale.
Cateva tari au conceput chiar o legislatie detaliata specifica creditelor documentare/leters of credit in majoritatea cazurilor reglementarile lor depinzand de prevederile legale si practica acceptata in materie de comert.
SUA sunt un exemplu semnificativ in acest sens. Astfel Uniform Commercial Code (UCC) care reprezinta un set cuprinzator de legi si reglementari comerciale a fost adoptat cu putere de lege de fiecare dintre statele ce alcatuiesc uniunea. Articolul 5 al UCC contine chiar un set complet de reglementari cu privire la acreditivele documentare (numite in SUA - leters of credit).
Un prim pas in ceea ce priveste elaborarea regulilor uniforme in materie de acreditive documentare l-a reprezentat adoptarea in 1933 a documentului Reguli si uzante uniforme privitoare la acreditivele documentare la conferinta de la Viena (cunoscut in prezent sub numele de Publicatia 500). Acest document a suferit de-a lungul timpului modificari si revizuiri (in 1937, 1951, 1962, 1975, 1993) impuse de mutatiile ce au avut loc in cadrul economiei mondiale si a perfectionarii tehnicilor si tehnologiilor de transmitere a mesajelor.
Documentul intitulat Publicatia 500 nu are forta legislativa (nu constituie o lege internationala); reglementarile sale sunt acceptate in comunitatea bancara internationala ca reprezentand o codificare internationala ce poate asigura cea mai buna practica in materie. Mai mult, bancile din lumea intraga incorporeaza referiri exprese la Publicatia 500, virtual in fiecare leter of credit sau credit documentar intocmit. In esenta Publicatia 500 constituie o colectie de termeni si conditii standard ce trebuie avute in vedere pentru o buna conduita in utilizarea acreditivelor documentare. Aceste reglementari se refera la aspectele cele mai practice ale
operatiunii de credit documentar incluzand asigurarea, confirmarea si plata, natura si marimea responsabilitatilor bancare, necesitatile formale ce trebuie indeplinite de documentele necesare tehnicii creditului documentar.
Utilizare
Acreditul documentar opereaza in mod esential ca o modalitate garantata de plata. El nu constituie un mijloc de oferire a unor credite pe termen lung sau mediu cumparatorului sau vanzatorului, desi se regaseste ca modalitate de asigurare a platilor intr-o mare varietate de modalitati de finantare. Finantarea proiectelor de investitii (project firana packages), forfetari si aranjamente BOOT (build own, operate, transfer) reprezinta exemple de structuri financiare in care AD joaca uneori un rol de sustinere.
In plus, in contextul mai traditional al exporturilor acreditivele documentare pot asigura prin structura lor, credite pe termen scurt celeilalte parti contractante.
Termeni de plata precum plata la 60 de zile sau 90 de zile de la prezentarea documentelor sunt frecvent intalniti in practica.
AD au fost traditional folosite pentru a realiza plata exporturilor de bunuri de larg consum, materii prime, in general marfuri pentru care procedura obisnuita este reprezentata de plata imediata sau credite pe termen scurt.
Vanzarile internationale de echipament si bunuri de capital - in mod special de valoare ridicata - implica adesea finantarea pe termen lung sau mediu. In aceste cazuri procedurile de finantare cum ar fi creditele oficiale de export, forfetarea sau factoringul joaca un rol mai imortant.
Pe masura ce economia mondiala se dezvolta, comertul cu servicii (de ingineria calculatoarelor, telecomunicatii, procesarea datelor etc.) cunoaste o crestere permanenta a ponderii sale in volumul total al exporturilor mondiale. Acreditivul documentar se dovedeste suficient de flexibil pentru a asigura mijlocul potrivit de plata si in cazul platii diferitelor tipuri de servicii.
Utilizarea AD ca modalitate de plata este o practica comuna in ceea ce priveste livrarile de marfuri intre parti aflate una intr-o tara industrializata iar cealalta intr-o tara apartinand lumii a treia. De asemenea, exista o puternica traditie a utilizarii acestei tehnici in afacerile intre tarile din Asia de S-E. Aceasta se datoreaza in parte faptului ca structurile legale si administrative regionale nu ofera solutii satisfacatoare in ceea ce priveste recuperarea datoriilor transfrontaliere ce decurg din vanzarile efectuate pe cont deschis.
Aceasta situatie poate contrasta cu cea a Europei Vestice, unde tranzactiile pe cont deschis intre tarile din regiune au devenit o norma , un lucru obisnuit.
Conversia progresiva a UE intr-o piata unica, combinata cu o directiva europeana de facilitare a rezolvarii disputelor cu privire la datoriile peste granita, sustine o abordare mai relaxata a termenilor de plata. Chiar si asa, intarzierile de plata aparute in afacerile intra-europene sunt o continua sursa de disputa si frictiuni, mai ales in timpul recesiunilor.
Pe de alta parte, economiile emergente din estul Europei sunt caracterizate de un grad sporit de risc in tranzactiile pe care acestea le realizeaza, de unde si utilizarea sporita a acreditivelor documentare ca modalitate de plata. Adesea tarile acestei regiuni a Europei se situeaza ca parti in aranjamente financiare sau operatiuni in contrapartida de amploare.
Datorita costurilor si procedurilor administrative implicate, acreditivele documentare sunt rar utilizate ca modalitate de plata intre parteneri din aceeasi tara. Totusi in SUA, bancile emit frecvent scrisori de credit stand-by care opereaza in calitate de garantii intr-o gama larga de operatii financiare si comerciale desfasurate in interiorul tarii. Dar piata interna a SUA se distinge atat prin marimea sa, cat si prin divizarea sa din scopuri administrative, in 50 de state federale, fiecare cu propriile legi comerciale si proceduri legale.
In unele tari in dezvoltare care realizeaza un control de stat ridicat asupra operatiunilor de comert exterior, procedura acreditiv documentar asigura un mijloc suplimentar foarte folositor in armatura controlului guvernamental si a dispozitivelor de supervizare. Aceasta se datoreaza faptului ca statisticile si documentatia generata de sistemul bancar poate fi folosita in scopul realizarii unor rapoarte si sinteze de evaluare. In aceste cazuri, utilizarea acreditivului documentar poate fi virtual obligatorie pentru toate importurile si exporturile.
Aceasta practica tinde insa sa devina mai putin obisnuita, mai ales in ultimii ani, in conditiile in care tarile in dezvoltare se deschid tot mai larg participarii totale la jocul de piata al fortelor.
Securitate
In ceea ce priveste securitatea, se poate spune ca acreditivele documentare asigura un nivel ridicat de securitate a platii vanzatorului, cu conditia ca acesta sa verifice cu o grija deosebita termenii de deschidere a acreditivului documentar si sa obtina o documentatie potrivita si conforma.
De asemenea acreditivele documentare asigura o securitate adecvata si cumparatorului, daca acesta inainte de a efectua plata solicita intotdeauna prezentarea documentelor necesare. Prin utilizarea acreditivelor documentare, cumparatorul este asigurat cu privire la bunurile respective daca exportatorul este un comerciant bona fide, dar virtual nu-i asigura nici o protectie pentru cazul unor falsuri in acte, masluiri.
Se poate deci spune ca acreditivele documentare asigura un nivel mai ridicat de securitate pentru vanzator, decat pentru cumparator.
Acreditivele documentare nu rezolva necesitatea ca atat vanzatorul cat si cumparatorul sa aiba informatii cu privire la conduita fiecaruia in afaceri, la increderea pe care fiecare o inspira in mediul afacerilor.
Acest sistem este conceput pentru a asigura efectuarea platii contra documentelor in cazul desfasurarii afacerilor dintre cei doi parteneri pe fagasul normal.
Un avantaj in plus al beneficiarului acreditivului documentar (vanzatorul) se refera la faptul ca banca acestuia poate fi dispusa chiar sa finanteze necesitatile acestuia de capital rulant (working capital) daca bineinteles si AD emis de banca externa prezinta siguranta. Mai mult, in cazul in care vanzatorul este preocupat de problemele legate de riscul de transfer legat de elementul de extraneitate al platii, acesta poate cere ca o banca din tara importatorului sa realizeze confirmarea AD. Aceasta banca asigura propriul sau angajament de plata, asupra caruia vanzatorul poate interveni, prin a cere plata sumei datorate, chiar daca banca emitenta (a importatorului) nu poate realiza transferul de fonduri din tara sau schimbul valutar necesar.
Frauda
Esenta tehnicii acreditivelor documentare consta in conceptul de plata contra documentelor. Bancile implicate in derularea AD sunt obligate sa plateasca, cu conditia ca documentele prezentate lor sa fie conforme cu termenii si conditiile AD. Ele nu sunt obligate si nu efectueaza verificarea autentificarii documentelor si conformitatii acestora cu procedurile contractului comercial incheiat intre partile respective.
De-a lungul anilor, agentii economici au profitat si s-au folosit de aceasta procedura formalizata pentru a obtine plata unor bunuri ne-existente, fie folosind documente, fie obtinand documente originale dar livrand efectiv containere care contineau marfuri necorespunzatoare, asupra carora nu se efectua inspectia decat dupa ce AD era incasat.
De asemenea, importatori fraudulosi au reusit sa pacaleasca exportatori neavizati, obtinand livrarea reala de bunuri contra securitatii iluzorie a unor AD falsificate. Nigeria prezinta cateva exemple in acest sens.
Legile nationale si modalitatile de rezolvare pe cale juridica variaza in ceea ce priveste aspectele de detaliu, dar in termeni generali toate sustin conceptul naturii independente a angajamentului de plata prin AD.
Aceasta inseamna ca daca un importator este inselat de exportator, va trebui sa ramburseze bancii sale suma respectiva, cu conditia ca banca sa fi platit contra documente corecte prezentate de exportator. Singurul recurs legal impotriva exportatorului necinstit ar putea fi efectuat in acest caz in tara exportatorului. De asemenea, chiar daca suspiciunile importatorului ar putea sa apara inaintea platii efectuate prin AD, va fi greu sa opreasca banca sa sa efectueze plata. Aceasta se datoreaza naturii independente a AD.
In general, curtile judecatoresti au ajuns la concluzia ca este esential in conducerea afacerilor ca bancile sa fie lasate sa-si onoreze angajamentele de plata, mai putin in unele situatii si cazuri exceptionale. In majoritatea cazurilor o interventie sau ordin de stopare a platii va avea ecou doar cu conditia ca importatorul sa demonstreze cu probe convingatoare comiterea respectivei fraude (este efectiv foarte greu ca importatorul sa dispuna de dovezile necesare in momentul in care exportatorul solicita plata). Suspiciunea importatorului nu este suficienta.
In aceste situatii, solutia ideala ar fi ca fiecare dintre parti sa solicite cu maxima precautie si grija recomandarile celeilalte parti, inainte sa se ajunga la finalizarea prin plata a contractului de vanzare-cumparare. Bancile si agentiile de creditare sunt posibile surse de informatii in acest sens. In cazul unor suspiciuni foarte serioase se pot obtine informatii cu ajutorul unor institutii specializate.
Dezvoltare
In ciuda rapidatii cu care modelele lumii afacerilor se schimba, AD ramane astazi una din cele mai utilizate modalitati de efectuare a platii in cazul exporturilor efectuate la distante mari, atunci cand partile nu se cunosc foarte bine.
Totusi sistemul a cunoscut o dezvoltare importanta in perioada in care fluxurile comerciale internationale erau dominate de livrari de bunuri manufacturate din tarile industrializate catre tarile in dezvoltare iar invers plecau materii prime si produse semifabricate.
Astazi economiile emergente, tarile nou industrializate sunt ele insele competitori eficace in afaceri pe multe dintre pietele lumii si unele dintre cele mai de succes dintre ele prezinta o inclinatie si apetit" pentru risc mai mare decat obisnuiau furnizorii traditionali.
Intr-o lume in care managementul creditului si priceperea in conducrea financiara a firmelor tind sa devina cel putin tot atat de importante ca furnizarea de marfuri si servicii, capacitatea vanzatorilor de a oferi termeni de plata flexibili si atragatori pot adesea constitui un factor determinant in alegerea furnizorului.
Aceasta inseamna ca in anumite situatii, marile companii sunt acum dispuse sa accepte plati pe credit sau pe cont deschis in situatii in care anterior ar fi insistat asupra unor AD irevocabile confirmate. De exemplu, un furnizor de produse chimice a recunoscut ca a fost nevoit sa schimbe politica sa in ceea ce priveste alegerea modalitatilor de plata in Vietnam datorita puternicii concurente realizate de celelalte tari din regiune.
Acest curent este insotit de eforturi continue de eliminare sau reducere a muncii administrative de manipulare a documentelor, in operatiile din AD prin inlocuirea documentelor cu mesaje computerizate.
Principalele scopuri sunt reducerea costurilor, cresterea vitezei de efectuare a serviciilor de plati, in general cresterea cotei de piata detinute si sporirea profiturilor.
O astfel de mutatie este perfect sincronizata cu sporirea eficientei si rapiditatii mijloacelor de transport internationale si cu mutatiile adoptate de banci in ultimele cateva decade in ce priveste automatizarea majoritatii procedurilor standard.
Unele etape ale AD sunt in general deja realizate computerizat sau pe baza unor legaturi de telecomunicatii computerizate. Aceste etape sunt in mod special cele ce privesc emiterea si comunicarea interbancara a detaliilor AD. De exemplu, SWIFT Society for WorldWide Interbank Financial Telecomunications (Societatea pentru Telecomunicatii Financiare Interbancare Mondiale) asigura formate standard ale mesajelor de AD ce pot fi folosite de bancile conectate in reteaua internationala.
Totusi nucleul tehnicii AD consta inca in prezentarea unui numar de documente realizate pe hartie si verificarea lor manuala de functionarii departamentelor de AD. Principala dificultate este ca aceste documente provin din mai multe surse, institutii din afara posibilitatilor de control a bancilor si sunt concepute si realizate intr-o imensa varietate de formate. De asemenea problemele legate de securitatea si legalitatea inlocuirii acestor documente cu date computerizate se constituie in factori cu influenta negativa.
Totusi, dupa multi ani de discutii la nivel international urmeaza sa fie adopate cateva schimbari al caror scop este sa aseze calculatorul in centrul procedurilor de efectuare a platilor comerciale. Un exemplu in acest sens il constituie schema numita Bolero - localizata in Londra - ce-si propune sa conceapa o scrisoare de trasura electronica. Avand in vedere ca acest document constituie cheia miscarii si controlului asupra marfurilor el este adesea cel mai important document stipulat intr-un AD.
Eforturi separate sunt depuse de CCI - Paris pentru stabilirea unui cadru organizatoric de realizare a creditelor comerciale electronice. Rezultatele practice ale acestor eforturi urmeaza sa fie vizibile in curand. De asemenea, multi observatori considera ca AD, ca modalitate traditionala de plata, va continua sa existe alaturi de oricare tipuri noi, schemele ce ar putea fi concepute in anii urmatori vizand usurarea realizarii platilor internationale.
In ceea ce ii priveste pe exportatori si importatori orientarea spre utilizarea variantelor automatizate s-ar putea datora procedurilor mai transparente si usoare si posibil - costurilor mai reduse. De asemenea, in conditiile in care bancile dezvolta contacte computerizate "on-line" cu corporatiile - vor putea fi exploatate noi oportunitati de integrare a modalitatilor de plata internationale cu serviciile de management al trezoreriei firmelor, efectuarea automata a comenzilor si facturarilor.
In acest context, destul de curand s-ar putea sa devina realitate, posibilitatea ca bancile - sau alte institutii concurente in asigurarea serviciilor de plati internationale - sa joace un rol tot mai important in furnizarea informatiilor legate de comertul realizat de firme sau necesitatile lor de creditare. De exemplu, noile retele computerizate sau bazele de date ce vor fi construite pentru a sprijini efectuarea platilor comerciale internationale pe cale electronica ar putea de asemenea sa se constituie chiar in elementele de legatura ale companiilor cu institutiile de creditare, sau sa le permita acestora sa obtina informatii cu privire la sursa cea mai portivita de pe piata pentru obtinerea necesarului de finantare.
2 ELEMENTE ESENTIALE REFERITOARE LA DERULAREA AD
1. Parti implicate
Potrivit definitiei, partile implicate sunt ordonatorul AD, cel ce initiaza relatia de AD, beneficiarul AD, cel in favoarea caruia a fost deschis si bancile.
Ordonatorul AD - importatorul, in relatia contractuala, cel ce da ordin de deschidere a AD, pe baza conditiilor stipulate in contractul de vanzare - cumparare.
Beneficiarul AD - exportatorul, in relatia contractuala, cel in favoarea caruia s-a deschis acreditivul. El expediaza marfurile si apoi depune la banca sa documentele intocmite in stricta conformitate cu conditiile din acreditiv.
Referitor la modul de angajare a bancilor in relatia de acreditiv sunt de precizat:
Banca emitenta (ordonatoare) este principala institutie bancara angajata in relatia de AD, asumandu-si in scris angajamentul irevocabil de plata.
Potrivit Publicatiei 500 (art.2)* banca emitenta are doua posibilitati de a emite acreditivul:
angajandu-se direct la executarea obligatiei fata de beneficiar deci sa efectueze ea insasi plata in favoarea beneficiarului, sau sa plateasca sau sa accepte cambii trase de beneficiar. In acest caz banca emitenta este si banca platitoare;
angajandu-se indirect la executarea obligatiei fata de beneficiar, deci sa autorizeze ca aceste plati sa fie efectuate sau astfel de trate sa fie platite, acceptate sau negociate de o alta banca. In acest caz, intre banca emitenta si aceasta "o alta banca" intervine un angajament anume incheiat prin care banca emitenta se angajeaza ferm sa ramburseze bancii platitoare platile facute de ea in favoarea beneficiarului (cu conditia ca termenii si conditiile AD sa fie respectate).
O alta banca denumita si banca corespondenta, situata, de regula, in tara exportatorului, care in functie de instructiunile primite de la banca emitenta si de modul in care s-a angajat in derularea acreditivului poarta denumiri diferite, putand fi:
banca notificatoare sau avizatoare Daca banca emitenta este si banca platitoare sau plata e domiciliata la o terta banca, atunci banca exportatorului este banca notificatoare, respectiv indeplineste numai rolul unui simplu intermediar (manipulator de documente). Ea anunta exportatorul de deschiderea AD; porneste de la exportator documentele si le transmite bancii platitoare si primeste un comision de notificare/preluare de documente (art.7)*.
banca platitoare. In cazul in care plata este facuta de o alta banca decat banca emitenta, banca platitoare poate fi situata in tara exportatorului sau intr-o terta tara. Prin instructiunile primite de la banca emitenta, ea este autorizata sa plateasca exportatorului documentele prezentate, in stricta concordanta cu termenele si conditiile din AD; sa remita documentele bancii emitente, iar aceasta sa-i ramburseze suma platita si sa incaseze comisionul de plata documente.
banca
tras / acceptanta. Cand plata urmeaza sa
se faca prin cambii trase asupra unei banci, banca respectiva se
numeste banca trasa. Banca trasa primeste cambiile
insotite de documente de la exportator, accepta cambiile
restituindu-le exportatorului iar documentele le trimite importatorului. La
scadenta plateste cambiile beneficiarului, incasand si
un comision de accept / plata documente (art. 9 b)*.
banca negociatoare. In practica bancara anglo-saxona, AD presupune utilizarea unei cambii trase asupra bancii emitente si, deci locul platii este la ea (domiciliul trasului).
Banca emitenta poate autoriza o alta banca, numita banca negociatoare, sa preia documentele contra plata imediat de la beneficiar si sa le remita bancii emitente, recuperandu-si de la aceasta banii.
Deci banca negociatoare "cumpara " documentele de la beneficiar spre a le "vinde" bancii emitente. Acest sistem este practicat de banci contra cost, comision de negociere, de regula in cazul scrisorii comerciale de credit, care intotdeauna este domiciliata in strainatate.
Comisionul de negociere, reprezinta, in esenta, dobanda la suma contra documente, platita exportatorului, calculata pe intervalul de timp dintre momentul platii si cel al rambursarii banilor la banca emitenta.
banca confirmatoare este banca, care, la angajamentul de plata asumat de banca emitenta, adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii, constituind pentru exportator un mod suplimentar de garantare a platii. Banca confirmatoare poate fi banca din tara exportatorului respectiv, banca platitoare sau o banca dintr-o terta tara. Ea incaseaza un comision de confirmare (art.9b)*.
Principalele parti implicate si rolul lor in derularea AD sunt prezentate in schema 1:
IMPORTATOR ORDONATORUL AD
este cel ce initiaza relatia de
acreditiv prin ordinul ce il da bancii sale
intotdeauna banca care isi asuma angajamentul ferm de plata este banca emitenta
daca plata e domiciliata la ea este si banca platitoare.
|
BANCA IMPORTATORULUI BANCA EMITENTA |
in functie de cum a primit
instructiunile poate fi banca poate fi banca: notificatoare platitoare trasa/acceptanta negociatoare si in unele cazuri confirmatoare BANCA EXPORTATORULUI
este cel in favoarea caruia a fost
deschis AD, iar dupa indeplinirea conditiilor incaseaza banii contra documente. EXPORTATOR BENEFICIARUL AD
Schema 1 Principalele parti implicate in derularea AD.
Mecanismul platii prin AD
Mecanismul platii prin AD se desfasoara conform schemei de mai jos[1]:
Schema Mecanismul platii prin AD (domicilat in tara exportatorului).
Legenda
1. Existenta unui contract sau a unei intelegeri prin care partenerii au convenit plata prin AD.
Dispozitia / ordinul de deschidere AD este dat de importator bancii sale, banca emitenta, si cuprinde toate conditiile de termene si documente pe care trebuie sa le indeplineasca exportatorul pentru a i se face plata.
3. Deschiderea AD consta in elaborarea unui inscris, insusi AD, prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea beneficiarului AD, exportatorul, in conditiile de termen si documente potrivit instructiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis bancii exportatorului.
4. Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului anunta exportatorul de deschiderea AD si ii remite documentul AD.
5. Livrarea marfii. Exportatorul studiaza cu atentie AD, si, dupa caz, incepe producerea marfii sau o preia din stoc. Marfa este expediata cu respectarea tuturor termenelor din AD, exportatorul/beneficiarul AD intocmind si restul de documente cerute prin acreditiv. In caz ca nu poate indeplini conditiile din AD, nu expediaza marfa, ci cere modificare de AD.
6/7. Utilizarea AD. In posesia documentelor ce atesta livrarea marfii in termenele si conditiile din AD, exportatorul le prezinta la banca. Banca verifica concordanta documentelor cu cerintele AD si efectueaza plata. In esenta (6/7) semnifica documente contra bani.
8/9. Remiterea documentelor / Rambursarea sumei. Banca platitoare, dupa efectuarea platii, remite documentele bancii emitente. Aceasta, dupa un nou control al documentelor, in functie de conditiile din AD, ramburseaza bancii platitoare banii. In caz contrar, nu ramburseaza banii pe documente neconforme cu termenii AD.
10/11. Notificarea importator / Plata documente. Banca emitenta detine documentele privitoare la marfa si pe care le elibereaza importatorul contra plata. Importatorul, la randul sau, verifica documentele si concordanta acestora cu instructiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere a AD.
1 Eliberarea / ridicarea marfii. Importatorul, in posesia documentelor, isi ridica marfa. Carausul elibereaza marfa contra documentului de transport (originalul sau duplicatul, dupa caz).
3. DESCHIDEREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
Deschiderea AD este unul din momentele cheie de care depinde buna functionare a mecanismului AD. Importatorul da dispozitie de deschidere a AD, la originea acesteia stand un contract de baza, contractul comercial international, in cadrul caruia partenerii au convenit AD ca modalitate de plata.
Optiunea importatorului pentru plata prin acreditiv, desi acesta este mai scump, este datorata avantajelor pe care le ofera acreditivul (vezi cap. I) din care se detaseaza in primul rand siguranta atat in ce priveste primirea marfii la termen si corespunzator conditiilor AD cat si in ceea ce priveste circulatia documentelor si exactitatea acestora (examinata de banci).
Deschiderea unui AD se face conform schemei urmatoare:
Schema 3. (sectiune din schema 2). Deschiderea AD.
3.1 Ordinul de deschidere. Elemente componente. Precizari.
Ordinul de deschidere se poate realiza:
sub forma unei simple scrisori (letric sau telex) care cuprinde informatiile privind conditiile de termen si documente, precum si informatiile necesare bancii pentru a deschide AD;
prin formulare tipizate, puse la dispozitie de catre banci clientilor lor.
Mai trebuie sa mentionam ca in momentul lansarii ordinului de deschidere de acreditiv, importatorul trebuie sa se asigure ca dispune la banca respectiva de acoperirea necesara sub forma de active sau linii de credit (altfel banca va refuza sa realizeze deschiderea de acreditiv).
In ceea ce priveste ordinul de deschidere, acesta poate lua diferite forme de la o tara la alta. Indiferent de forma pe care o are, orice formular utilizat de orice banca din lume trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii (regasite intr-o anumita ordine, in functie de forma de prezentare grafica a rubricilor). La noi in tara alaturi de ordinul de deschidere, trebuie completat si un formular numit "Dispozitie de plata valutara externa / Cerere de deschidere de acreditiv".
Acest formular se completeaza de catre persoanele juridice romane (indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate) care dispun plati valutare catre nerezidenti. Potrivit reglementarilor in materie de plati cu strainatatea ale B.N.R., completarea acestui formular are ca scop:
evidentierea tuturor platilor catre strainatate ale agentilor economici, fiind utilizata nu numai pentru deschiderea de AD, ci si pentru ordin de plata, incasso documentar sau numerar;
uniformizarea la nivelul bancilor comerciale privind platile cu strainatatea;
controlul platilor catre strainatate efectuate de agentii economici.
Avand in vedere problema standardizarii
formularisticii referitoare la AD, in spiritul Publicatiei 500 si al
Publicatiei 516, vom prezenta modul de completare al unui formular
standard (schema 4)[2]. Punctele numerotate corespund punctelor din
formular.
Ordonatorul In
engleza, termenul adoptat in Formularele Standard pentru a desemna
ordonatorul este "applicant".
Trebuie mentionat numele si adresa completa a importatorului (inclusiv telefon si fax).
Numele si adresa sunt necesare exportatorului pentru intocmirea facturii, desi aceasta poate fi intocmita si pe un alt nume indicat de ordonator, iar marfa poate avea si alta destinatie.
Banca emitenta. Este banca, care deschide acreditivul.
In formular trebuie mentionat numele bancii respective. In practica, de obicei, formularele puse la dispozitie de banci au pretiparit numele bancii.
Data ordinului de deschidere
Ordinul de deschidere trebuie dat in stransa corelatie cu cele convenite cu partenerul de contract, cu un anumit numar de zile inainte de data expedierii marfii (care poate fi convenita in mod expres sau nu), avandu-se in vedere valabilitatea de ansamblu a AD si comisioanele bancare.
Valabilitatea AD si locul prezentarii documentelor
Art. 42a* al Publicatiei 500 mentioneaza ca toate AD trebuie sa stipuleze o data la care expira valabilitatea si un loc unde trebuie prezentate documentele pentru plata, acceptare, negociere.
Valabilitatea AD: este intervalul de timp in cadrul caruia exportatorul trebuie sa prezinte documentele la ghiseele bancii desemnate.
Angajamentul ferm al bancii emitente (si confirmatoare daca exista) se refera numai la acest interval. In ceea ce priveste data la care expira valabilitatea prezinta importanta urmatoarele aspecte:
expirarea se poate trece in doua moduri:
o data certa (ex: 10 ianuarie 1998);
o
perioada de timp: daca AD stipuleaza ca acreditivul este
"utilizabil" "pentru o luna", "pentru 8 luni", dar nu specifica data
de la care curge timpul, data emiterii acreditivului de catre banca
emitenta va fi considerata a fi prima zi de la care asemenea timp
curge (art.42 c)*;
In general, bancile trebuie sa descurajeze acest mod de indicare a
datei de expirare a valabilitatii.
data expirarii valabilitatii este suverana in raport cu toate celelalte termene precizate in AD (ex: daca valabilitatea expira pe 30 iunie si expedierea a avut loc pe 20 iunie, acestea trebuie prezentate in interiorul termenului de valabilitate chiar daca termenul de prezentare este de 10 zile de la efectuarea expedierii).
Prin locul prezentarii documentelor se intelege de fapt domicilierea AD (vezi paragraful 3.)
Beneficiarul Este cel care urmeaza sa fie platit daca indeplineste conditiile de documente si termene din AD (art.2)*.
In spatiul destinat ordonatorului trebuie sa treaca, clar si precis numele exact al firmei si adresa completa (inclusiv telefon, fax). Aceste date sunt utile in primul rand bancii insarcinate cu notificarea / plata pentru a sti pe cine sa anunte.
Mentiunile 6;7;8 fac parte din precizarile privind modul de transmitere a AD de catre banca emitenta bancii exportatorului.
Modul de transmitere (transfer) al mesajelor poate fi:
prin avion / posta (transmitere letrica);
Cel mai adesea aceasta se realizeaza par avion. Abrevierile specific bancare utilizate sunt MT (Mail Transfer, engl.) sau dupa caz AMT (Air Mail Transfer).
In prezent, factorii de cost, timp si dotare tehnica face ca transmiterea prin posta sa detina inca o pondere insemnata (in special in tarile in curs de dezvoltare).
transferul telegrafic
Acest gen de transfer utilizeaza in principal telexul si faxul. Abreviat T (Telegraf Transfer) constituie o modalitate mult mai rapida de transmitere a mesajelor decat cea letrica, dar evident este mai scumpa.
transferul prin sistemul SWIFT
SWIFT constituie o tehnica computerizata de transmitere a mesajelor. Intr-o abordare simpla, este similar transferului telegrafic sau telexului, cu particularitatile determinate de sistemul computerizat integrat care asigura si securitatea absoluta a transmiterii informatiilor.
Abrevierea SWIFT provine de la Society for WorldWide Interbank Financial Telecomunications (Societatea pentru Telecomunicatii Financiare Interbancare Mondiale) constituita in 1973 prin asocierea a 239 de banci din diferite tari (devenita operationala in 1977).
Transferul telegrafic si transferul prin SWIFT constituie sisteme de teletransmisie. Publicatia 500 prevede in articolul 11 a.I ca daca in textul transmis nu se precizeaza altfel, AD teletransmise astfel sunt considerate documente operative de lucru. Art.11 a.II subliniaza insa ca daca teletransmisia precizeaza "full details to follow" (urmeaza detalii complete) sau cuvinte cu inteles similar sau specifica faptul ca urmeaza confirmarea letrica, atunci documentul teletransmis nu va fi considerat instrument operativ de lucru.
AD este transferabil
Pentru ca un AD sa fie transferabil, acest lucru trebuie precizat in mod expres in ordinul de deschidere dat bancii emitente (art.48 b)*.
Confirmarea
Confirmarea este rezultatul intelegerii prealabile intre partile contractante.
Ordonatorul poate cere ca banca emitenta sa autorizeze sau sa solicite bancii desemnate (cu plata sau negocierea) sa confirme AD, sau dupa caz, poate cere confirmarea numai daca banca desemnata este autorizata sa-si dea confirmarea in cazul in care beneficiarul o solicita.
Suma / valoarea AD
Valoarea AD reprezinta suma pe care banca emitenta sau corespondentul sau urmeaza sa o plateasca beneficiarului.
Suma trebuie inscrisa in cifre si litere si indicata moneda in care se va face plata. Simbolul monedei va fi potrivit codului ISO, de exemplu:
USD - dolar SUA
GBP - lira sterlina
DEM - marca germana
JPY - yen japonez
FRF - franc francez
Valoarea poate fi exprimata fie simplu, fie prin formulele "maximum" sau "aproximativ" n . dolari SUA, ceea ce se interpreteaza in felul urmator:
simplu: exemplu 500.000 USD
prin "maximum" trebuie sa intelegem ca plata se va face pana la concurenta sumei indicate.
prin "aproximativ" se intelege o marja de ± 10% fata de suma precizata si pentru care banca poate efectua plata (art. 39 a)*.
Daca in acreditiv se stipuleaza ca, cantitatea specificata a marfurilor nu poate fi nici mai mare, nici mai mica, banca poate efectua plati cu o toleranta de ± 5% cu conditia sa nu depaseasca valoarea acreditivului (art. 39 b)*.
AD platibil la Banca desemnata
In ceea ce priveste banca desemnata, toate AD (exceptand AD care sunt domiciliate/platibile la banca emitenta) trebuie sa specifice expres care este banca desemnata autorizata sa plateasca, sa efectueze plata amanata, sa accepte cambii sau sa plateasca prin negociere (art.10 b)*.
AD poate fi platibil:
la vedere;
prin plata amanata;
prin acceptare;
prin negociere (vezi cap. 3)
Livrari partiale
Livrarile partiale sunt permise daca in AD nu se specifica altfel (art. 40 a)*. De aceea ordonatorul trebuie sa specifice clar in deschiderea AD:
livrari partiale permise (partial shipments allawed)
livrari partiale nepermise (partial shipments not allawed)
Nu se considera livrari partiale atunci cand din documentul de transport rezulta ca marfurile au fost transportate cu acelasi mijloc de transport, pe aceeasi ruta, si cu aceeasi destinatie, chiar daca in documentul de transport se indica date diferite de livrare, porturi diferite de incarare sau locuri diferite de preluare / expediere a marfii (art 40 b,c)*.
In cadrul livrarilor esalonate (ce includ si plati esalonate) perioadele de livrare trebuie strict convenite pentru ca sa se incadreze in ele. Daca o livrare / plata nu respecta termenele din AD, acreditivul inceteaza sa mai fie valabil pentru beneficiar, atat pentru transa respectiva, cat si pentru transele ulterioare (art 41)*.
In cazul unui credit transferabil, autorizarea expeditiilor partiale genereaza pentru beneficiar posibilitatea de a transfera creditul fractionat la mai multe terte persoane.
Transbordari
In general transbordarile nu sunt permise, acest lucru fiind deteminat de riscul de pierdere sau deteriorare a marfurilor prin repetate incarcari / descarcari de pe un mijloc de transport pe altul.
Chiar daca prin AD transbordarile sunt interzise, bancile accepta documente de transport care indica ca transbordarea va avea loc atata timp cat marfa este transportata in container, trailer, barje (LASIT) sau documentul de transport cuprinde clauze prin care transportatorul isi rezerva dreptul de a transborda (art. 23 d*; art. 24 d* - cu privire la transportul maritim conosamente ).
In ceea ce priveste interzicerea transbordarilor cand transportul este cu avion, cale ferata sau rutier, simpla mentionare "transbordari nepermise" ("prohibited transhipment") poate sa nu fie suficienta deoarece exista prevederile art. 27 c si 28.d. care stipuleaza ca daca acreditivul interzice transbordarea, bancile vor accepta un document de transport care indica faptul ca o transbordare va fi sau va avea loc cu conditia ca transportul sa fie acoperit de unul si acelasi document de transport.
Asigurarea acoperita de ordonator
Aceasta precizare este utila in cazul in care la livrarea marfii, beneficiarul AD nu trebuie sa prezinte si un document de asigurare a marfii in trafic international (Banca emitenta este interesata in mod particular de acest aspect inainte de a emite AD).
Detalii cu privire la transportul marfii
Acestea au in vedere:
locul expedierii: de la . ("from")
locul de destinatie: pentru a fi transportat la. ("to" )
data expedierii
care trebuie precizate cu claritate, potrivit terminologiei din Publicatia 500.
Articolul 46 a al Publicatiei 500 arata ca daca acreditivul nu stipuleaza altfel, expresia " expediere" ("shipment") utilizata pentru a mentiona data cea mai apropiata si / sau data limita de expediere va fi inteleasa ca incluzand expresii cum sunt: " incarcare la bord" (" loading on board") ; "expediat" (" dispatch"); "aceptare pentru transport" (" accepted for carriage"); "data recipisei postale" (" date of post receipt ") ; "data ridicarii (" date of pick-up") si altele similare, iar cand acreditivul cere un document de transport combinat, expresia " preluare spre incarcare" (" taking in charge").
Locul de expediere si locul de destinatie
Se indica sub forma denumirii exprese a: portului, aeroportului, garii, orasului, tarii respective; nu se utilizeaza abrevieri ca: UK (Marea Britanie), CCE (Comunitatea Economica Europeana), UE (Uniunea Europeana), CIS (Comunitatea Statelor Independente) etc. deoarece nu toata lumea cunoaste sensul acestora, mai ales cand sunt exprimate in alta limba.
Data livrarii
Trebuie sa fie situata in cadrul valabilitatii AD;
Daca se prelungeste valabilitatea AD, nu se subantelege ca automat se prelungeste / decaleaza si termenele de livrare (art. 44 b.) *;
Daca in AD nu s-a prevazut altfel, bancile accepta un document de transport care are o data de emitere anterioara deschiderii AD (art. 22) *.
Termenii privind livrarea sunt interpretati (conform art. 47*) astfel:
cuvintele "la" (to), "pana la" (until), "de la" (from) includ data mentionata;
cuvantul "dupa" (after) este inteles ca excluzand data mentionata;
termenii urmatori se refera la date dupa cum urmeaza:
inceputul (begining) lunii 1-10 inclusiv;
mijlocul (middle) lunii 11-20 inclusiv;
sfarsitul (end) lunii 21- ultima zi a lunii inclusiv.
Daca data livrarii este precedata de cuvintele "pe sau in jur de" (on or about), bancile vor interpreta aceasta ca o precizare ce permite ca livrarea sa fie efectuata cu 5 zile in plus sau in minus fata de data mentionata.
Nu se utilizeaza termeni ca: "prompt " (prompt), "cat de curand posibil" (as soon as possible) si altii asemanatori. Bancile nu iau in considereare astfel de termeni (art. 46 c) *. Acest lucru este o modificare fata de Publicatia 400 care intelegea printr-o astfel de exprimare faptul ca imbarcarea trebuie sa se efectueze in termen de 30 zile de la data emiterii acreditivului.
Descrierea marfurilor
Denumirea si descrierea marfii trebuie:
sa fie cat mai scurta posibil si fara sa contina detalii;
sa reflecte termenii conveniti cu partenerul (exportatorul) in contractul comercial international.
Cantitatea si pretul
Reprezinta doi termeni ce trebuie obligatoriu mentionati
In cazul in care cantitatea exacta nu este cunoscuta la timpul cand este emis acreditivul, cuvinte ca: "aproximativ", "in jur de", "circa", pot fi folosite permitind o deviatie de 10 % (art. 39 a) *.
Daca nu este inclus unul din cuvintele mentionate mai sus este permisa in anumite circumstante (art. 39 b)* o toleranta de 5% la cantitatea marfurilor (in principal sa nu depaseasca valoarea acreditivului).
Conditia de livrare
Desemneaza ansamblul activitatilor legate de transportul marfurilor. Conditiile se inscriu in cadrul conditiilor generale tip cunoscute sub denumirea "Incoterms" (International Comercial Terms), editia din 1990 aparute in publicatia nr. 460 a Camerei de Comert Internationale. Aceste conditii, in numar de 13, explica modul in care se impart intre parti operatiunile, costurile si riscurile.
Pentru ordonator conditia de livrare are imoprtanta din doua puncte de vedere:
stabileste valoarea acreditivului ;
in functie de conditia de livrare se solicita anumite documente de transport.
Conditia de livrare Valoarea acreditivului
FOB (Free On Board) valoarea marfii exportate, ambalaj
+ transportul pana la portul de
incarcare
+ incarcare pe vas
CFR (Cost and Freight) + transport pana la portul de destinatie
CIF (Cost, Insurance and + asigurarea marfii pana la portul de
Freight) destinatie
Schema 5 . Valoarea AD in functie de conditia de livrare.
|
INCOTERMS 1990 |
|||
|
Grupul E Plecarea |
EXW |
EX Works |
Franco fabrica |
|
Grupul F transportul principal neplatit |
FCA FAS FOB |
Free Carrier Free Alongside Ship Free On Board |
Franco transportator Franco de-a lungul vasului Franco bord |
|
Grupul C transportul principal platit |
CFR CIF CPT CIP |
Cost and Freight Cost, Insurance and Freight Carriage Paid To Carriage and Insurance Paid To |
Cost si navlu Cost, asigurare si navlu Transport platit pana la Transport si asigurare platite pana la |
|
Grup D |
DAF DES DEQ DDU DDP |
Delivered At Frontier Delivered Ex Ship Delivered es Quay Delivered Duty Unpaid Delivered Duty Paid |
Franco frontiera Franco nava nedescarcata Franco chei Franco destinatie nevamuit Franco destinatie vamuit |
Schema 6[4] . Schema noii clasificari INCOTERMS
In schema 6 conditiile au fost grupate in 4 categorii distincte:
Conditiile "E" - vanzatorul pune marfurile la dispozitia cumparatorului in spatii proprii;
Conditiile "F" - vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui caraus numit de cumparator;
Conditiile "C" - vanzatorul este obligat sa asigure transportul dar fara sa isi asume riscul pierderii sau avarierii marfurilor si fara sa suporte costurile suplimentare datorate evenimentelor survenite dupa incarcare si expediere;
Conditiile "D" - vanzatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile aferente transportului marfurilor pana in tara de destinatie.
19 - 23. Precizarea documentelor
Orice AD trebuie sa precizeze clar documentele contra carora se va face plata, acceptarea, negocierea (art. 5 b)*;
Ordonatorul va acorda o atentie deosebita enumerarii documentelor, numarul de exemplare cerut (Publicatia 500) descurajeaza tendintele de a inscrie prea multe detalii);
Daca nu se specifica altfel, bancile accepta ca originale documentele intocmite prin sisteme cumputerizate, automate, etc. si marcate ca originale (art. 20 b)* si accepta de asemenea drept copii documentele etichetate drept copii sau nemarcate ca originale;
In principiu, ar fi de dorit ca documentele cerute sa fie trecute in ordinea urmatoare:
Factura comerciala
Documentul de transport
Documentul de asigurare
Alte documente sunt:
Certificat de origine
Certificat de calitate
Lista pachetelor / de greutate (packing list)
Cambia / numarul de cambii cerut
Aceste documente precum si cerintele ce trebuie indeplinite de acestea sunt prezentate in paragraful 4..
Termenul de prezentare a documentelor
Orice AD prin care se solicita prezentarea unui document de transport trebuie sa precizeze intervalul de timp de la expedierea marfii in care documentele trebuie prezentate la banca;
Daca in AD nu se precizeaza o perioada de timp, documentele trebuie prezentate la banca in 21 zile de la data expeditiei marfii atestata prin data de pe documentul de transport (art. 43 a)* fara insa a se depasi valabilitatea AD;
Termenul de prezentare a documentelor trebuie prevazut luandu-se in considerare si ceilalti termeni legati de expeditie: termenul de valabilitate si termenul de livrare.
Astfel, documentele trebuie prezentate in interiorul valabilitatii la ghiseele bancii unde expira valabilitatea. In lipsa altor precizari aceasta se considera a fi banca platitoare. Daca banca platitoare este in alta tara, exportatorul trebuie sa aiba in vedere in calculul timpului de prezentare a documentelor si timpul necesar remiterii acestora. Data valabilitatii este pentru documentele prezentate, nu expediate.
Mai trebuie sa mentionam ca termenul de 21 zile de la expeditie, stipulat in Publicatia 500 este suveran, fiind mai puternic chiar decat termenul de valabilitate, in sensul ca nu poate fi depasit sub nici o forma. De exemplu, daca termenul de livrare a marfii este pe 1 august si termenul de valabilitate pana la 31 august, prezentarea documentelor se va face numai in perioada 1-21 august (valabilitatea reala ). Restul perioadei se numeste valabilitate inoperanta.
De mentionat si faptul ca daca termenul de incarcare expira intr-o zi de sarbatoare legala, acest termen nu se prelungeste automat (ca in cazul valabilitatii).
Instructiuni suplimentare
Spatiul este destinat pentru detalieri suplimentare sau mentiuni speciale, comisioane si cine le suporta.
Exemplu de mentiuni speciale:
cand e vorba de un credit transferabil;
numele sau pavilionul navei care va efectua transportul;
viteza solicitata (mare sau redusa) in cazul expeditiilor pe cale ferata;
procentul din valoarea facturii ce urmeaza a fi platit la utilizarea creditului etc.
Practic e imposibil sa enumeram toate conditiile ce ar putea fi inserate, acestea fiind destul de variate, nelimitate.
Reglementarea platii
Ordonatorul trebuie sa precizeze contul din debitul caruia se va face plata la sosirea documentelor.
Semnatura
Orice ordin de deschidere trebuie sa fie semnat de ordonator si datat (daca are mai multe pagini, trebuie semnata fiecare pagina ).
3.2 Recomandari pe care trebuie sa le aiba in vedere importatorul
Cumparatorul (importatorul) trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte (lista cu intrebari pe care ar trebui sa si le puna inaintea deschiderii acreditivului):
Sa stipuleze clar in ordinul de dechidere daca acreditivul trebuie sa fie revocabil sau irevocabil (art. 6 b,c)* si daca el trebuie confirmat de banca exportatorului sau de o terta banca;
A fost specificat tipul creditului ?
Sa dea adresa exacta a exportatorului (beneficiarul acreditivului) si sa specifice daca este cazul, relatia sa bancara pentru a evita erorile sau intirzierile;
Metoda de transmitere este propice rapiditatii dorite in ceea ce priveste derularea acreditivului (art. 16,17)*?
Este nevoie de un hedging valutar ?
Daca valoarea acreditivului este exprimata ca o suma fixa totala, o suma maxima sau o suma cu o anumita marja de toleranta (art. 39)*;
A fost precizata data expirarii/ valabilitatii (art.42a)* ?
Poate exportatorul sa furnizeze toate documentele cerute fara dificultate ?
In caz de nesiguranta in ceea ce priveste calitatea si originea marfurilor sa se ceara certificat de calitate si de origine;
Sa indice cu exactitate documentele necesare pentru utilizarea acreditivului;
Asigurarea de transport trebuie sa acopere anumite riscuri speciale si daca acestea sunt stipulate in ordinul de deschidere (art. 35,36.)*;
Ultima data a livrarii lasa suficient timp (dar nu mai mult de 21 zile) pentru ca documentele sa fie prezentate inainte de expirarea acreditivului (art. 46a, 43a)* ?
Au fost specificate corect conditiile de livrare ?
Descrierea marfii este in acelasi timp completa si exacta ?
Avand in vedere natura marfii, poate acorda o toleranta in ceea ce priveste cantitatea ? (art. 39)*
Poate permite livrari partiale/ transbordare ? (art. 40)*
Ordinul indica corect contul din banca ce urmeaza a fi debitat ?
Ordinul a fost semnat conform regulilor in vigoare ?
4 UTILIZAREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR
Dupa ce banca emitenta se convinge ca acreditivul respectiv nu contine discrepante sau ambiguitati si ca ordonatorul este in mod adecvat acoperit printr-o linie de credit sau bani in cont, decide deschiderea AD. Aceasta deschidere realizata de banci, reia in cea mai mare parte datele din ordinul de deschidere a AD. Banca emitenta prin deschiderea AD anunta banca corespondenta localizata in tara (si daca e posibil orasul) beneficiarului.
Odata ce exportatorul a fost anuntat de deschiderea AD si constata ca totul este in regula, el poate declansa procesul de "utilizare a AD". Sintagma "utilizarea AD" semnifica ansamblul activitatilor intreprinse de beneficiarul AD, exportatorul, pentru a incasa de la banca contravaloarea marfurilor expediate, contra documentelor stipulate in AD (schema 7)[5].
Schema 7. Utilizarea AD (sectiune din schema 2).
4.1 Recomandari pe care trebuie sa le aiba in vedere exportatorul
a) Inainte de deschiderea acreditivului documentar
Sa determine chiar din timpul negocierilor contractuale care este forma de acreditiv cea mai convenabila pentru el. Plata se va efectua cu atat mai simplu, cu cat vanzatorul si cumpararorul se vor pune de acord asupra continutului contractului si modalitatilor de reglare a platii. Riscurile exportatorului sunt mai mari daca acesta nu a mai avut ocazia sa incheie contracte cu cumparatorul respectiv sau cu alti importatori din aceeasi tara.
Obtinand confirmarea bancii sale, vanzatorul are asigurata o maxima securitate a platii. Cheltuielile sunt ceva mai mari, insa pe deplin justificate. Daca exportatorul opteaza pentru aceasta solutie, el trebuie, inainte de semnarea contractului, sa se asigure ca banca sa este dispusa sa confirme un acreditiv al bancii cumparatorului.
In tarile in care este instituit un sistem de control al schimburilor si/sau alte masuri restrictive, desfasurarea operatiunilor documentare poate suferi o oarecare intarziere. De aceea se recomanda sa se specifice in contract data pana la care vanzatorul trebuie sa intre in posesia acreditivului pentru a-l considera acceptabil.
Pentru a se evita eventualele controverse asupra detaliilor acreditivului, punctele cele mai importante trebuie fixate in scris in momentul incheierii contractului de vanzare.
In acest sens trebuie clarificate urmatoarele aspecte:
Valoarea si moneda acreditivului (mai ales daca moneda de exprimare a valorii contractului difera de cea a acreditivului);
Daca este necesar sau nu sa se adauge mentiunea 'aproximativ' (se accepta plus/minus 10%) pentru a obtine o anumita toleranta in ceea ce priveste valoarea acreditivului sau cantitatea marfurilor;
Locurile de utilizare si de plata a acreditivului;
Acreditivul trebuie confirmat? De catre cine?
Acreditivul trebuie sa fie transferabil?
Durata de valabilitate a acreditivului, termenele de expeditie a marfii, termenul de prezentare a documentelor;
Se permit livrari partiale si transbordari?
Care sunt conditiile de livrare, locurile de expeditie si de destinatie ce trebuie specificate in acreditiv?
Ce documente se vor prezenta pentru utilizarea acreditivului? (Este necesar ca acestea sa fie enumerate cat mai exact posibil);
Cine si ce cheltuieli suporta?
Plata se va efectua la vedere sau la termen?
b) Dupa deschiderea acreditivului documentar
Verificarea AD
La primirea AD, exportatorul verifica continutul AD si il compara cu cele convenite anterior prin contract cu importatorul.
In urma acestei comparatii pot rezulta urmatoarele situatii:
Conditiile si termenii din AD corespund celor convenite anterior in contract si drept urmare exportatorul va face toate demersurile necesare pentru expedierea marfii si intocmirea setului de documente, in vederea prezentarii lor la banca, contra plata;
Conditiile si termenii nu corespund celor convenite prin contact dar nu afecteaza fondul comercial al afacerii, iar exportatorul le poate indeplini fara dificultate (ex: modificarea cantitatii corespunde cu modificarea valorii AD, alte game sortimentale, coloristice, tipodimensiuni etc). In acest caz, deoarece conditiile din AD prevaleaza, fara nici o alta formalitate, exportatorul va expedia marfa si va intocmi si depune setul de documente corespunzator celor trecute in AD;
Conditiile si termenele din AD nu corespund celor convenite anterior iar exportatorul nu le poate indeplini. In acest caz el nu expediaza marfa.
In acest ultim caz exportatorul contacteaza importatorul si discuta problema modificarii AD, corespunzator celor convenite anterior. Exportatorul negocieaza (telefonic de obicei) clauza care trebuie modificata si cum sa fie modificata pentru ca sa o poata indeplini. La primirea modificarii (pe canal bancar) el trebuie sa anunte expres banca notificatoare ca accepta sau nu modificarea comunicata pentru ca daca nu accepta modificarea dar prezinta documentele la banca, se interpreteaza de banci ca a acceptat modificarea si din acel moment AD va fi modificat (art. 9 d I)*. De asemenea el nu poate accepta doar partial modificarile (art. 9. d IV.)*. Dupa ce accepta modificarea exportatorul expediaza marfa, intocmeste si depune la banca documentele corespunzator AD original modificat. In cazul neacceptarii AD original si neacceptarii modificarilor primite, exportatorul nu va expedia marfa. Daca totusi exportatorul expediaza marfa, atunci o face pe raspunderea sa intrucat banca nu il plateste in baza AD deschis, pe documente neconforme cu AD. In acest caz operatiunea se transforma din AD in incasso documentar plata ramanand la latitudinea importatorului.
Control general
Vanzaturul verifica urmatoarele aspecte:
Acreditivul corespunde contractului in ceea ce priveste urmatoarele puncte?
valoarea/pretul unitar
durata de valabilitate/termenul de expeditie
conditiile de livrare
descrierea si provenienta marfii
Acreditivul este conform intelegerii (contractului) revocabil/irevocabil/ neconfirmat sau confirmat?
Unde si cand este utilizabil si/sau platibil acreditivul?
In caz de neconfirmare de catre banca notificatoare locala sau de confirmare de catre o banca din strainatate estimeaza:
riscurile legate de banca (emitenta si/sau confirmatoare)
riscurile politice si de transfer
riscurile remiterii prin posta
Numele si adresa emitentului ordinului si ale beneficiarului sunt indicate corect?
Acreditivul este stabilit pe baza Regulilor si uzantelor uniforme actualmente in vigoare si emise de Camera Internationala de Comert?
Prevederile privind autentificarea si legalizarea documentelor pot fi respectate in termenele stabilite?
Impun documentele declaratii care nu pot fi obtinute?
Se cer documente care contrazic conditiile de livrare?
Acreditivul prevede documente care trebuie elaborate sau contrasemnate de catre cumparator sau de banca acestuia (in acest caz executarea acreditivului depinde de bunavointa cumparatorului si/sau a bancii sale)?
Pot fi procurate toate documentele necesare?
Termenele prevazute in acreditivul documentar si expeditia marfii
Vanzatorul verifica daca:
Termenul de livrare poate fi respectat?
Conditiile privind locul de preluare a marfii, de expeditie si de destinatie se pot respecta?
Se pot respecta conditiile de marcare si caile de transport prevazute?
Documentele pot fi elaborate in forma necesara, respectandu-se durata de valabilitate a acreditivului (daca acreditivul prevede un document de transport, documentele trebuie prezentate bancii in termen de 21 de zile dupa data emiterii documentului de transport, daca nu s-a prevazut un alt termen in acreditiv)?
Efectul de schimb
Se stie in ce fel trebuie emis efectul de schimb?
Documente
Vanzatorul verifica daca sunt corect intocmite urmatoarele documente:
Factura
Descrierea marfii din factura corespunde cuvant cu cuvant celei descrise in acreditiv?
Documentele de transport
Daca s-a specificat explicit titlul de transport cerut, altfel bancile nu vor accepta nici un document:
(a) supus unui contract de navlosire (transport maritim exclusiv);
(b) care indica incarcatura pe punte (transport maritim exclusiv);
(c) care prevad transportul cu o ambarcatiune ce are ca unica sursa de propulsie panzele;
(d) emis de un tranzitar (indiferent de modul de transport), cu exceptia cazului in care este vorba de conosament de transport combinat FIATA (combined transport bill of lading), recunoscut de CIC, sau numai cu conditia ca tranzitarul sa fie in acelasi timp si transportator sau agent al unui transportator desemnat.
Daca este vorba de o expeditie catre o societate (filiala) situata in strainatate, pentru unele tari valoarea marfii trebuie indicata in documentele de transport. Aceasta valoare corespunde (inclusiv in ceea ce priveste moneda) cu valoarea indicata in factura?
In cazul transportului feroviar, poate fi elaborata scrisoarea de trasura (in caz de expeditie in grup, caile ferate nu remit decat un extras din registru)?
Conosamentul maritim (marine bill of lading)
Restrictiile de la punctele (a), (b) si (c) privind documentele de transport se aplica si conosamentului maritim.
Conosamentul nu poate fi emis de un tranzitar, in afara de cazul in care acesta este el insusi transportor sau agent al unui transportator desemnat.
In cazul in care conosamentul trebuie emis din ordinul sau in numele cumparatorului, eventuala recuperare a marfii va comporta dificultati enorme.
Clauzele de navlosire nu contrazic conditiile de livrare?
Scrisoarea de transport aerian
Scrisorile de transport aerian emise de un tranzitar nu sunt acceptate de banci decat in cazul in care acesta actioneaza in calitate de agent al unei companii aeriene de transport desemnate.
Documentele de asigurare
Pot fi indeplinite conditiile de asigurare?
Riscurile ce trebuie acoperite sunt descrise cu exactitate in acreditiv?
Acoperirea prescrisa este suficienta?
Ce document se cere, polita sau certificat (notele de acoperire emise de curtieri nu sunt acceptate de banca decat daca acreditivul le autorizeaza in mod expres)?
Certificatul de origine
Camera de Comert si consulatul sunt dispuse sa autentifice/legalizeze declaratiile cerute de certificatul de origine?
Daca este ceruta legalizarea, tara in cauza are reprezentanta consulara in tara vanzatorului?
Legalizarea se poate obtine in timpul dorit?
Se poate obtine in timp util un certificat care trebuie emis in tara de origine a marfii?
c) La prezentarea documentelor la banca
Vanzatorul (beneficiarul) trebuie sa stie ca banca nu efectueaza plata decat in momentul remiterii documentelor conforme din toate punctele de vedere. Banca nu este in masura sa aprecieze consecintele posibile ale unei divergente constatate in documente. Sarcina sa se rezuma la a verifica daca documentele corespund prevederilor acreditivului. Verificarea documentelor de catre banca se axeaza pe urmatoarele aspecte:
integritate
conformitate cu acreditivul
concordanta documentelor intre ele
concordanta cu prevederile Publicatiei 500 a CIC
In acest sens vanzatorul trebuie sa verifice urmatoarele aspecte:
toate documente sa fie conforme cu conditiile din AD (art 14 a,b,c)*;
sa prezinte toate documentele cerute in AD in numarul de originale si copii precizat;
fiecare document sa fie complet, respectiv sa contina toate elementele specifice lui;
toate documentele sa fie "curate", sa nu poarte mentiuni cu privire la starea defectuasa a marfurilor si/sau ambalajelor si sa nu aiba stersaturi, rectificari vizibile;
continutul unui document sa nu contrazica continutul altui document;
prezentarea documentelor la banca trebuie sa se faca:
in interiorul valabilitatii AD;
in intervalul de zile mentionat in AD de la data expedierii marfii, iar daca este precizat in maximum 21 zile, fara a depasi insa valabilitatea;
la ghiseele bancii sale in calitate de banca:
notificatoare (in acest caz se ia in calcul timpul de transmitere a documentelor de la banca notificatoare la banca platitoare) daca AD este domiciliat in strainatate;
platitoare / acceptate / negociatoare, daca AD e domiciliat la acea banca.
Plata documentelor se face numai dupa verificarea lor de catre banca.
In urma controlului efectuat de banca pot rezulta in principal doua situatii: documentele sunt in regula si ca atare are loc plata acestora (intr-un interval de 7 zile de la prezentare) sau nu sunt conforme conditiilor din AD.
Problema discrepantelor la documente este tratata diferit, in functie de gravitatea neconcordantelor:
neconcordante minore, care pot fi modificate pe loc sau in timp scurt, respectandu-se termenele din AD; de regula, bancile inapoiaza documentele, exportatorii le pun in buna ordine, incercand sa faca corectarea astfel incat modificarile sa nu fie vizibile. Daca insa corectarile sunt vizibile documentele se stampileaza si se semneaza inca o data de emitentul lor.
neconcordante minore, dar care nu mai pot fi rectificate; in acest caz banca poate face plata sub rezerva. Plata sub rezerva, in esenta, este o facilitate acordata de banca (deci, decizia este a bancii platitoare) de a plati exportatorul, cu rezerva ca daca banca emitenta nu accepta neconcordantele semnalate de banca platitoare, aceasta va cere inapoi banii platiti exportatorului, inclusiv dobanda pe intervalul dintre momentul platii si solicitarii rambursarii ei. Datorita acestei practici, adesea, in deschiderea de AD, bancile emitente precizeaza "plata sub rezerva interzisa".
neconcordante majore, care nu mai pot fi corectate si care afecteaza fondul comercial al afacerii; Banca nu onoreaza documentele la plata, restituindu-le exportatorului.
4. Documente utilizate in executia platii prin AD
Orice ordin de deschidere de AD, acreditivul insusi, iar cand este cazul si instructiunile de modificare, trebuie sa precizeze clar documentele in baza carora sa se faca plata / acceptarea / negocierea de catre banca desemnata in favoarea beneficiarului (art. 5b)*.
Publicatia 500 clasifica documentele in modul urmator:
prima grupa formata din: factura, documentul de transport si certificatul de asigurare, documente pentru care Publicatia 500 stabileste un cadru riguros
a doua grupa denumita generic, alte documente in care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete/greutate, certificat de calitate fitosanitar, buletin de analize etc.
Pentru aceste "alte documente" ordonatorul in cererea de deschidere trebuie sa precizeze ce informatii si ce date sa contina si cine sa le semneze.
In caz contrar bancile vor accepta documentele asa cum sunt prezentate cu conditia sa nu fie in neconcordanta cu alte documente prezentate (art.21)*.
a) Factura
Factura este un document comercial contabil care arata suma datorata de importator exportatorului. Ea se prezinta de regula sub forma unui documet tipizat ale carei rubrici trebuie completate in totalitate.
In practica, factura este emisa de exportator pe numele ordonatorului, imediat dupa expedierea marfurilor, in baza documentelor de tansport si a celorlalte documente privind expeditia (daca nu se precizeaza altfel in AD).
Factura este un document de sinteza, care da toate detaliile privind tranzactia:
Numele si adresa exportatorului;
Numele si adresa importatorului;
Locul si data emiterii;
Descrierea marfii;
Pretul unitar si valoarea totala;
Cantitatea (bruta, neta si numarul de colete);
Costul transportului si asigurarii;
Conditia de livrare;
Numarul si tipul coletelor;
Continutul unui pachet/colet;
Numarul licentei de export / import (daca s-a cerut);
Marcajul si numerotarea coletelor;
Semnatura exportatorului.
Factura este un document de sinteza intrucat ea este actul primar in baza caruia opereaza in evidenta sa atat exportatorul cat si importatorul, iar bancile il au ca element de referinta la controlul documentelor.
Referitor la intocmirea facturii, trebuie avute in vedere anumite aspecte esentiale:
Denumirea marfii este absolut necesar sa corespunda denumirii marfii din conditiile de deschidere, inclusiv din punct de vedere lingvistic (art. 37c)*;
Ambalajul (saci, containere, cutii), marcajul si numarul unitatilor de ambalaj ca elemente de identificare a marfii trebuie sa concorde strict cu cele ce figureza in documentele de transport ca si cu celelalte documente, daca se cer prin AD, cum ar fi lista de colete, lista de greutate etc.
Deoarece banca nu vede marfa, ci ea lucreaza, respectiv plateste numai pe documente, aceste elemente sunt necesare pentru a asigura identitatea marfii cu descrierea ei din AD.
Pretul unitar al marfii si valoarea totala a marfii (ca rezultat al elementelor pe baza carora s-a calculat) trebuie exprimate in valuta in care s-a convenit plata. Aceste precizari trebuie sa concorde cu documentul de transport si polita de asigurare.
Trebuie avut in vedere de asemenea ca suma totala inscrisa in factura sa nu fie mai mare decat valoarea AD (art 37 b.)*. Pretul total trecut in factura trebuie sa fie in stricta concordanta cu conditia de livrare.
Sunt cazuri cand prin AD se cere si o factura consulara.
Aceasta este o factura autentificata de un consulat desemnat (de regula consulatul importatorului) confirmand faptul ca suma specificata reprezinta valoarea actuala a marfurilor.
b) Documente de transport
Documentul de transport este un inscris prin care vanzatorul face dovada expedierii sau preluarii spre expediere a marfii la o anumita data cu o anumita destinatie.
In general documentele de transport sunt documente tipizate iar pentru fiecare tip de document de transport Publicatia 500 prevede reguli precise (art 23-34)*.
Documentele sunt in functie de modul de transport utilizat:
unimodale (conosament maritim, scrisoare de trasura aeriana, feroviara sau rutiera);
multimodale (document de transport combinat, conosament de transport combinat).
Documentele pot doar sa constate preluarea marfurilor pentru transport, documentul fiind in acest caz "atestation de prise en charge". Toate documentele de transport trebuie sa fie semnate, indicand numele carausului.
In cazul in care ordonatorul, din diferite considerente, nu doreste ca documentul de transport sa fie emis de un caraus numit operator multimodal sau curier sau de agentii actionand in numele lor, atunci se pot specifica documente care pot fi procurate de beneficiar si acceptate de banci. Acestea pot fi spre exemplu certificate emise de navlositori sau case de expeditie cum sunt: Forwarder's Certificat of Recept (FCR), Forwarder's Certificat of Transport (FCT), Warehouse Recept (issued by) - recipisa de depozit, Warehouse Warrant (issued by,..), documente care indica ca expediator o alta parte decat beneficiarul AD (art. 31 III )*.
O alta cerinta importanta in ceea ce priveste documentul de transport este aceea de a fi "curat" (clear), respectiv sa nu poarte mentiuni referitoare la starea proasta a marfii si/sau a ambalajului (ex: sacii rupti si marfa curge - orez, cafea).
Documentele cu astfel de mentiuni sunt numite "murdare" (foul) si nu sunt acceptate de banci (art 32b)*.
Publicatia 500 prevede ca in cazul unui document de transport maritim sau un document care include si transportul maritim acesta trebuie sa poarte mentiunea "on board" (pe vas, in sensul de "in cala vasului").
Nu sunt acceptate de banci documente cu mentiunea "on deck" (pe punte) decat daca in AD s-a stipulat astfel (art. 31i)*. Cel mai adesea se utilizeaza sintagma "clean on board".
b1. Conosamentul maritim (Marine/Ocean Bill of Lading - B/L)
Este un document, de regula, tipizat, care se elibereaza de capitanul vasului, certificand ca a luat marfa de la expeditor spre a fi predata destinatarului, in anumite conditii stabilite de parti.
Dintre documentele prezentate contra plata de exportator, conosamentul, din punct de vedere al bancii, are cea mai mare importanta, intrucat nu constituie doar dovada ca intre caraus si exportator a intervenit un contract de transport - document prin care carausul confirma preluarea la transport a unor marfuri pe care se obliga sa le elibereze la destinatie - ci reprezinta o hartie de valoare, un titlu reprezentativ prin care se considera ca simpla posesiune a conosamentului da dreptul de posesiune asupra marfii.
Drept urmare, in legatura cu acest ultim aspect rezulta ca pe baza conosamentului se pot face operatiuni de vanzare sau gajare a marfii prin simpla anclosare sau predare, fara ca aceasta sa fie efectiv prezenta, iar noul posesor al conosamentului se poate prezenta in postul de descarcare si contra conosamentului ce il detine sa intre in posesia marfii. Din acest punct de vedere, pentru banca, conosamentul constituie gajul operatiunii. Daca ordonatorul (importatorul) refuza sa plateasca, banca, fiind in posesia conosamentului, poate ridica marfurile sau poate negocia conosamentul recapatandu-si suma platita beneficiarului (exportatorului).
Din punct de vedere al modului de transmitere a dreptului de proprietate conosamentul poate fi:
nominativ - in care se precizeaza direct numele persoanei pentru care se emite (deoarece transmiterea acestui tip de conosament este greoaie - cesiune pe baza de declaratie la notariat cu numele noului proprietar - este foarte rar intalnit)
la purtator - el da dreptul oricarui posesor al conosamentului de a dispune de marfa. Desi este usor negociabil, este folosit totusi in mica masura pentru ca in caz de furt sau pierdere nu poate fi reclamat.
la ordin - au cea mai larga utilizare, prin mentiunea " a se livra la ordinul"
Conosamentul indica faptul ca drepturile pe care le materializeaza pot fi exercitate de destinatarul indicat (titularul), de regula banca emitenta, sau de orice persoana conform dispozitiei (ordinului) acestuia.
Un conosament care indica la rubrica "destinatar" numai mentiunea "la ordin" se intelege ca este emis la ordinul incarcatorului mentionat pe conosament.
Un conosament contine, de regula, urmatoarele precizari:
Numele companiei de transport.
Numele exportatorului (expediatorului).
Numele si adresa importatorului (destinatarului) sau la ordinul acestuia, a unei anumite banci sau in alb.
Numele si adresa celui ce urmeaza a fi notificat importatorul sau un tert de sosirea marfii. Aceasta mentiune nu este necesara cand conosamentul este emis la ordin.
Numele vasului, vaporului pe care s-a imbarcat marfa.
Denumirea porturilor de incarcare si destinatie.
Locul unde se plateste navlul - la locul expeditiei sau la destinatie.
Numarul de originale in care a fost emis conosamentul.
Marcajul coletelor si numerotarea acestora pentru identificarea marfii.
Descrierea succinta a marfii (se poate preciza si greutatea si dimensiunea).
Numarul coletelor expediate, in litere.
Semnatura capitanului sau a agentului sau.
Data cand marfurile au fost preluate spre a fi incarcate pe vas (intotdeauna sa nu depaseasca data mentionata in AD).
Alaturi de cele de mai sus, pentru a fi acceptat de banci, conosamentul mai trebuie sa indeplineasca si cerintele de a fi "curat" (art.32)*, de a nu fi un contract charter-party (daca AD nu stipuleaza altfel) si conditia ca vasul/vaporul sa nu fie propulsat cu panze (art.23 a,w)*.
O alta cerinta ce trebuie indeplinita este existenta mentiunii "on board" care atesta incarcarea pe vas a marfii. Conosamentele al caror text contine mentiunea "primit spre incarcare" (received for shipment) atesta ca marfa a fost primita spre incarcare, dar nu a fost incarcata. Acest tip de conosament nu este acceptat de banci. Pentru a fi acceptat, pe acelasi conosament armatorul, capitanul sau agentii acestora, trebuie sa mentioneze expres "on board" cu data, semnatura si parafa. In acest caz apar doua datari si doua semnaturi pe acelasi conosament, cea de-a doua atesta imbarcarea efectiva (deci de la aceasta data se calculeaza cele 21 zile de prezentare a documentelor la banca).
In ceea ce priveste transbordarea ordonatorul poate cere existenta precizarii daca aceasta este permisa sau nu.
Publicatia 500 prevede ca tunci cand in AD se specifica transbordarea interzisa, bancile accepta documente care precizeaza ca marfurile vor fi transbordate in urmatoarele cazuri:
pe conosament se specifica ca transbordarea va avea loc in perioada in care marfa se afla in container, trailer, barja etc., iar transportul este acoperit de unul si acelasi conosament (art 23 d.I)*;
conosamentul cuprinde clauza prin care transportatorul isi rezerva dreptul de a transborda marfa (art 23 d.II)*;
transportul maritim e acoperit de un document de transport combinat.
In ceea ce priveste navlul (pretul transportului pe mare al marfii) precizarile privind plata acestuia trebuie sa fie in concordanta cu conditia de livrare.
Bancile accepta doua tipuri de precizari privind navlul:
"navlu platit" (freight paid) sau "navlu platit anticipat" (freight prepaid) semnifica faptul ca transportul a fost platit inainte de expeditia marfii si cade in sarcina exportatorului pentru conditi de livrare CIF si CFR;
"navlu platibil la destinatie" (freight payable at destination) sau "navlu platibil la loc numit / port de descarcare" (freight payable at) semnifica plata acestuia de catre importator (conditie de livrare FOB)[6].
b Document de transport maritim negociabil (Non negotiable Sea Way Bill)
Acesta mai este denumit in practica si scrisoare de trasura maritima nenegociabila sau conosament maritim nenegociabil. Acesta se poate prezenta ca document de transport numai cand prin AD se prevede expres un astfel de document (art 24a)*.
Scrisoarea de transport maritim reprezinta titlul de transport care constituie dovada existentei unui contract intre incarcator (navlositor) si armator, precum si a primirii marfurilor imbarcate .
Acest document nu reprezinta marfurile, nefiind, deci negociabil. Din acest motiv, nu constituie un conosament maritim, ci un titlu de transport similar scrisorii de trasura internationala (CMR) sau scrisorii de transport aerian.
In cazul utilizarii unui astfel de document, el trebuie sa fie emis potrivit cerintelor Publicatiei 500 (art.24)*, spre a fi acceptat de banci.
b3. Conosamentul maritim "Charter - party"
Daca in AD nu este mentionat expres ca se admite un conosament "charter-party", bancile nu accepta un astfel de document de transport. Deci, daca in AD este mentionat conosament "charter-party", documentul prezentat de exportator trebuie sa poarte o astfel de mentiune, iar cerintele sunt, in principiu, asemanatoare conosamentului (art. 25)*.
Daca ordonatorul va indica un document de transport multimodal, care include si transport pe mare, iar acest transport se va face prin sistem "charter-party", mentiunea trebuie sa existe si in AD.
b4. Documente de transport combinat (Multimodal Transport Document)
In cazul in care transportul complet al marfurilor presupune transferul de la o modalitate sau un mijloc de transport la altul, in scrisoarea de deschidere, ordonatorul va solicita un document de transport combinat.
In utilizarea acestuia, trebuie luat in considerare (art.26)*:
sa indice numele carausului sau operatorului de transport combinat si sa fie semnat de acesta sau de agentii sai;
sa indice ca marfurile au fost expediate, preluate sau incarcate;
sa indice locul de preluare si destinatie din AD care insa pot fi diferite de locurile de preluare si descarcare in care s-au facut operatiunile;
Daca transportul pe mare va fi in sistem "Charter-party", acest aspect trebuie mentionat expres in AD, deoarece bancile nu accepta documente multimodale prin Charter - party si/sau utilizandu-se vase, vapoare cu panze (art. 26 VI)*.
Deoarece, transportul multimodal, implica, in mod necesar o transbordare, chiar daca in AD este interzisa transbordarea, in cazul documentului de transport combinat, aceasta este acceptata de banci cu conditia ca intreg transportul sa fie acoperit de unul si acelasi document de transport (art 26 b)*.
b5. Documente de transport aerian
Transportul marfurilor in trafic aerian se efectueaza pe baza unui contract de transport specific numit dupa caz: scrisoare de transport aerian (Air Waybill - abreviat AWB); nota de expeditie aeriana (Air Consignement Note); fracht aerian etc.
Un astfel de document nu este un document negociabil, drept urmare nu se poate solicita sa fie emis "la ordin" sau "andosat".
Daca prin AD se precizeaza un document de transport aerian, bancile accepta un astfel de document oricum s-ar numi el daca cuprinde anumite elemente absolut necesare (art.27)*:
Indica numele transportatorului si poarta semnatura sa sau a unui agent ce actioneaza in numele sau;
Indica faptul ca marfurile au fost acceptate pentru transport;
Daca prin AD se cere data reala a expedierii marfii, aceasta trebuie mentionata expres in document, adica data in care marfa a fost predata carausului. Data zborului avionului pentru uzul transportatorului, nu este considerata de banci ca data expedierii marfii (ex: termenul de livrare a fost respectat, marfa a fost predata dar ca urmare a timpului nefavorabil zborul a avut loc peste cateva zile);
Indica aeroportul de plecare si de destinatie;
S-au respectat toate conditiile din AD.
In cazul transportului aerian, de regula se emit 3 originale cu destinatii precise:
Original 1 - pentru transportator (ramane la caraus).
Original 2 - pentru destinatar (insoteste marfa).
Original 3 - pentru expeditor.
Deci bancile, chiar daca in AD se stipuleaza set complet, vor accepta originalul 3 pentru expeditor ca document de transport.
De mentionat si faptul ca in cazul transportului aerian conditia specifica de livrare este FCA (franco transportator loc numit).
b6. Document de transport rutier, feroviar, fluvial intern
Daca prin AD se solicita un document de transport rutier sau feroviar sau fluvial intern, bancile accepta un astfel de document oricum ar fi numit (art.28 a)*.
In transportul international sunt utilizate de regula:
pentru transport rutier - Scrisoarea de trasura rutiera (CMR) (Truck Bill of Lading sau Waybill)
pentru transport feroviar - Scrisoarea de trasura feroviara (COTIF) (Railway
Consignment Note sau Rail Waybill).
pentru transport fluvial - Conosament fluvial (Inland Waterway Bill of Lading sau Waybill sau Consignment Note).
Pentru a fi acceptate de banci acestea trebuie sa contina urmatoarele elemente:
Numele si semnatura carausului sau a agentului sau;
Precizarea ca marfurile au fost primite spre livrare/expediere/transport;
Indica locul de incarcare si de destinatie;
Data emiterii este socotita data livrarii precizata pe documentul respectiv.
A. Scrisoarea de trasura rutiera (CMR)
Scrisoarea de trasura rutiera (CMR) constituie proba materiala a incheierii contractului de transport in traficul de transport international si dovada primirii marfii de catre caraus .
Aceasta se intocmeste in 3 exemplare:
Originalul 1 - ramane expeditorului la predarea marfii si constituie dovada expedierii marfii, este documentul prezentat de exportator la banca.
Originalul2 - insoteste transportul si este eliberat destinatarului odata cu marfa.
Originalul 3 - este retinut de caraus.
B. Scrisoarea de trasura feroviara (COTIF)
Este contractul de transport pe calea ferata. El se considera incheiat in momentul in care statia de cale ferata de expeditie a marfii a primit marfa pentru transport, moment confirmat de stampila cu data a statiei respective si aplicata pe scrisoarea de trasura.
Aceasta stampila cu data semnifica data pe care o iau in considerare bancile pentru identificarea corectitudinii locului de expediere precizat in AD precum si a datei livrarii marfii, ca o cerinta a AD.
Scrisoarea de trasura feroviara se intocmeste in 5 exemplare, dupa cum urmeaza:
Originalul - insoteste marfa si se elibereaza destinatarului odata cu marfa;
Foaia de expeditie care se intocmeste intr-un numar egal cu al cailor ferate din diferite tari participante la transport, serveste la decontarea transportului de catre caraus;
Avizul si adeverinta de primire care insoteste marfa constituie document doveditor de primire a marfii de catre destinatar;
Duplicatul scrisorii de trasura care se elibereaza predatorului constituie dovada expedierii marfii si este documentul prezentat la banca de exportator;
Copia scrisorii de trasura, care ramane la statia de expediere a marfii.
C. Certificatul / Polita de asigurare
Este un document care atesta intelegerea prin care asiguratul se angajeaza sa plateasca o anumita suma de bani asiguratorului, numita "prima de asigurare", in schimbul careia acesta isi asuma anumite riscuri si se obliga sa il despagubeasca pe asigurat pentru daunele pentru care s-a convenit asigurarea.
Ca si conosamentul maritim, polita de asigurare este un document negociabil putand fi emisa nominal sau la ordin, iar prin andosare in alb putand deveni un document la purtator.
Un certificat de asigurare de regula, cuprinde urmatoarele elemente:
Numele si semnatura companiei de asigurare.
Numele asiguratului (de ex: beneficiarul AD, pentru conditia de livrare CIF sau ordonatorul pentru conditia FOB).
Descrierea tipurilor de asigurare acoperite prin certificatul respectiv, corespunzator celor cerute prin AD.
Suma asigurata scrisa in cifre si litere si exprimata in aceeasi moneda cu cea din AD.
Descrierea marfurilor asigurate (trebuie sa fie identica cu cea din factura si din AD).
Locul unde se solicita incasarea asigurarii in caz de producere a riscurilor acoperite.
Declaratia sub semnatura a asiguratorului.
Data emiterii. Aceasta trebuie sa fie aceeasi cu/sau anterioara datei de expeditie a marfii si de aici concordanta cu documentul de transport.
In legatura cu documentul de asigurare si mecanismul derularii AD trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
Pentru conditiile de livrare CIF sau CIP optiunea documentului de asigurare cade in sarcina beneficiarului AD iar pentru celelalte conditii de livrare documentul de asigurare cade in sarcina ordonatorului;
Documentul de asigurare trebuie sa fie emis si semnat de companii de asigurare sau de agentii acestora (art. 34 a)*. Notele de asigurare emise de brokeri nu sunt acceptate de banci decat daca este stipulat astfel in conditiile ordonatorului AD (art. 34 c)*.
Data emiterii documentelor de asigurare nu trebuie sa fie posterioara datei emiterii documentului de transport intrucat intre momentul incarcarii sau predarii spre incarcare a marfii pe vas si data asigurarii se poate produce un eveniment care sa pericliteze marfa, fara ca polita sa acopere riscurile din aceasta perioada. Bancile nu accepta documente de asigurare datate dupa data livrarii / preluarii marfii de catre caraus (art.34 e)*.
Valoarea minima asigurata daca nu e specificata altfel in acreditiv trebuie sa fie valoarea CIF sau CIP a marfurilor + 10 %, cand aceste valori pot fi determinate din documente (factura, document de transport etc). Altfel, bancile accepta polite de asigurare cu suma minima de 110% din valoarea facturii sau valoarea acreditivului (oricare din ele care este mai mare, art 34 b ii).
In AD trebuie sa se specifice clar tipul de asigurare cerut si eventual ce riscuri aditionale se mai doresc a fi acoperite. De exemplu: se pot cere "toate riscurile" (all risks) sau "toate riscurile inclusiv riscul de razboi, greve, tulburari si miscari civile".
Nu se recomanda utilizarea unor termeni imprecisi ca "riscuri obisnuite" (usual risks) sau "riscuri normale" (customary risks) (art. 35.a)*.
D. Cambia
Cambia reprezinta un inscris care contine ordinul neconditionat dat de o persoana (tragator) altei persoane (trasul), de a plati o anumita suma, unei a treia persoane (beneficiarul), la un termen (scadenta) si intr-un anumit loc .
In cazul cambiei utilizate in AD emitentul este exportatorul, beneficiarul AD. Elementele componente ale cambiei sunt:
Locul si data emiterii;
Suma de plata scrisa in cifre si litere si indicarea monedei;
Scadenta;
Ordinul de plata neconditionat si denumirea de cambie;
Beneficiarul cambiei;
Referire la AD in cadrul caruia a fost trasa cambia;
Trasul;
Tragatorul;
Andosarea cambiei.
Exportatorul, la emiterea cambiei trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
trebuie sa tina cont de dreptul cambial, respectiv documentul respectiv trebuie sa contina toate elementele esentiale de fond si forma, pentru a fi un document valid, potrivit legislatiei in materie
cambiile legate de utilizarea AD se trag intodeauna asupra bancii emitente sau a bancii trase/acceptante. Daca cambiile se trag asupra ordonatorului, bancile le trateaza ca pe simple documente aditionale (art.9 b.IV)*;
cambia este un ordin de plata neconditionat, orice conditie inserata in textul ei atragand nulitatea inscrisului (ex: plata numai dupa sosirea vaporului);
cambiile trase in cadrul AD asupra bancii indicate sunt:
platite la prezentarea documentelor daca prin AD s-a precizat "plata la vedere" (chiar pe cambia emisa se va mentiona plata la vedere);
acceptate de banca la prezentarea documentelor in cazul AD cu plata prin acceptare, caz in care banca le restituie beneficiarului, iar plata lor se va face la scadenta precizata in AD si preluata in textul cambiei.
E. Certificat de origine
Este un document comercial care atesta originea unei marfi, respectiv faptul ca este produsa sau fabricata in intregime sau intr-o anumita proportie in tara exportatoare.
In baza cerificatului de origine, importatorii in tara lor beneficieaza de un anume tratament vamal, respectiv pentru acel import li se aplica anumite taxe vamale.
Solicitarea unui certificat de origine aduce avantaje in primul rand importatorului pentru care taxele platite vor fi mai mici dar si exportatorului, intrucat poate negocia un pret mai mare pentru marfa exportata intr-o tara in care marfurile sale se bucura de preferinte vamale.
Certificatele de origine difera, ca formular, de la o tara la alta, dar in toate cazurile ele trebuie sa faca dovada originii marfurilor, sa fie semnate de exportator/producator si de autoritatea care le-a eliberat (in tara noastra - Camera de Comert si Industrie a Romaniei).
Camera de Comert si Industrie a Romaniei elibereaza certificate de origine in doua variante:
certificat de origine cu valoare generala, prin care se atesta ca marfa este de origine romaneasca;
certificate de origine speciale:
in sistem SGP (Sistem Generalizat de Preferinte Vamale);
in sistem EUR1 (Preferinte Vamale acordate Romaniei in relatiile cu tarile Uniunii Europene).
F. Certificate
Prin AD se pot cere diferite tipuri de certificate care sa ateste anumite caracteristici ale marfii.
In AD trebuie sa se precizeze ce date si informatii sa contina aceste certificate si de cine sa fie semnate.
Daca in AD nu se precizeaza aceste lucruri atunci bancile le accepta asa cum sunt prezentate cu conditia sa concorde cu celelalte documente.
Aceste documente pot fi emise de producator / exportator sau o terta institutie specializata (la noi Romcontrol S.A.).
Astfel de certificate pot fi:
Certificate de greutate (specificatia de greutate).
Certifica din punct de vedere cantitativ marfa expediata. Poate fi intocmit direct de exportator, de un organism privat sau un tert convenit intre parti. E de preferat sa fie intocmit de un organism specializat sau o societate de control.
Specificatia de ambalaj
Se mai numeste si lista coletelor si este un document mai complet care prezinta si caracteristicile coletelor (numar, greutate, marca). Aceste documente sunt utile in situatiile cand loturile de marfa sunt eterogene, in ceea ce priveste dimensiunile sau greutatea coletelor.
Documentul permite, mai bine decat factura sa se verifice daca prevederile din comanda au fost respectate.
Certificatul (buletinul) de analiza sau de expertiza
Se elibereaza, de obicei, de catre un laborator sau experti desemnati in mod expres.
Certificat de acceptare
Este un document care atesta marfurile, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ, intocmit de un reprezentant al cumparatorului pe langa exportator sau un organism specializat in asemenea expertize.
Cerificat de calitate
Este eliberat de un organism oficial sau un expert atestat, societate comerciala recunoscuta si atesta calitatea corespunzatoare a marfurilor.
Cerificat de inspectie
Este un document intocmit de un organism specializat care prezinta constatarile facute, in cadrul instructiunilor primite cu privire la loturile de marfa din fabrica, depozit sau la imbarcare.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
