ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Realizarea consecventa a obiectivului major al unei intreprinderi, adica maximizarea valorii sale patrimoniale, poate avea loc numai in conditiile unei activitati profitabile si de mentinere a unui echilibru financiar.

Echilibrul financiar, intr-o forma simplificata, este definit de egalitatea dintre sursele de finantare si mijloacele economice necesare desfasurarii activitatii de exploatare si comercializare pe termen scurt si lung. Echilibrul financiar este format din mai multe echilibre partiale, si anume:

Echilibrul functional care vizeaza corelatia dintre fondul de rulment si nevoia (necesarul) de fond de rulment. Un fond de rulment peste necesar, asigura un excedent de trezorerie cu consecinte favorabile asupra echilibrului financiar al societatii comerciale.

Echilibrul raportului creante - obligatii poate fi asigurat printr-o viteza de rotatie superioara a creantelor in comparatie cu cu cea a obligatiilor, creind in acest fel un surplus temporar de lichiditati.

Echilibrul lichiditatii financiare constituie o componenta a echilibrului financiar, generand in permanenta fluxuri monetare pentru achitarea obligatiilor scadente ale societatii comerciale.

Echilibrul solvabilitatii financiare inseamna diminuarea in permanenta a gradului de indatorare a societatii comerciale si finantarea afacerii din surse proprii.

Echilibrul venituri-cheltuieli exprima eficienta intregii activitati prin profitul obtinut si asigura mentinerea agentilor economici in afaceri.

Echilibrul monetar se asigura printr-un excedent permanent de disponibilitati banesti care permite derularea normala a afacerii.

Din cele prezentate, observam ca nu este suficienta egalitatea pentru a caracteriza starea de echilibru. In unele situatii (si este cazul majoritatii situatiilor prezentate), starea de echilibru trebuie marcata printr-o inegalitate, ca de exemplu: Venituri >Cheltuieli, iar diferenta o reprezinta profitul ca rezultat al unei afaceri. Inegalitatea Fond de rulment net >Nevoia de fond de rulment atesta o stare de echilibru intrucat o valoare mai mare a fondului de rulment net fata de nevoia de fond de rulment asigura existenta disponibilitatilor care mentin capacitatea de plata a firmei.

Analiza lichiditatii si solvabilitatii financiare

Lichiditatea si solvabilitatea financiara exprima capacitatea unei societati comerciale de a face fata platilor scadente. Daca lichiditatea financiara reflecta capacitatea firmei de a face fata datoriilor pe termen scurt, solvabilitatea financiara vizeaza coordonatele medii si lungi ale platii unei firme.

In legatura cu LICHIDITATEA FINANCIARA exista mai multe opinii in literatura de specialitate:

lichiditatea financiara este o componenta a diagnosticului financiar

lichiditatea financiara este forma a capacitatii de plata

lichiditatea financiara este o stare partiala a a echilibrului pe termen scurt a unei societati comerciale, de obicei durata exercitiului financiar

lichiditatea financiara arata capacitatea firmei de a-si acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante.

Starea de lichiditate financiara depinde de urmatorii factori:

de raportul dintre viteza de rotatie a creantelor si viteza de rotatie a obligatiilor pe termen scurt. Cu cat timpul intre doua incasari succesive se diminueaza, iar timpul intre doua plati succesive se mareste, cu atat se consolideaza starea de lichiditate

o trezorerie neta pozitiva consolideaza starea de lichiditate financiara

o amortizare accelerata a activelor corporale disponibilizeaza resurse financiare necesare platii obligatiilor scadente

cresterea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli poate reprezenta o sursa reala de lichiditati

starea de profitabilitate reala (faptica) este componenta de baza a lichiditatii financiare

Conform reglementarilor in vigoare (OMF nr. 94/29.01.2001), exista urmatorii indicatori ai lichiditatii:

Lichiditatea generala (curenta) (LG)

Lichiditatea intermediara (imediata, test acid) (LI)

Lichiditatea efectiva (LE)

1. Lichiditatea generala (LG) reflecta capacitatea activelor circulante de a se transforma in disponibilitati banesti care sa acopere datoriile scadente ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

- in forma absoluta

- in forma relativa

unde : =AC + CAV , AC = STOCURI + CREANTE + TREZORERIA

CAV - CHELTUIELI IN AVANS

= DTS + Vav,

DTS = SUME DATORATE INSTITUTIILOR DE CREDIT (CREDITE BANCARE PE TERMEN SCURT)+ DATORII COMERCIALE+EFECTE DE COMERT DE PLATIT+ AVANSURI INCASATE IN CONTUL COMENZILOR+ DATORII FISCALE+ ALTE DATORII

Vav - VENITURI INREGISTRATE IN AVANS (Ct. 472)

Optimul pentru R_LG se situeaza in jurul valorii de 200% (cf. OMFP 1752/2005).

De cele mai multe ori se considera ca lichiditatea generala reflecta o situatie buna daca are valori cuprinse intre [120% - 200%], limita minima a sa fiind de 100%. Apropierea de aceasta valoare arata ca situatia firmelor este delicata deoarece exista o corespondenta deplina intre activele curente si resursele corespunzatoare si orice intarziere in incasarea creantelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligatiilor curente.

In cazul unei rate a lichiditatii curente sub 100%, situatia devine riscanta deoarece firmele sunt in situatia de a inregistra plati restante cu influenta nefavorabila asupra fluxurilor lor monetare. In acest caz remedierea situatiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fara a afecta continuitatea productiei, sau prin reducerea termenului de incasare a creantelor.

Daca rata lichiditatii generale are valori mai mari de de 120%, aceasta inseamna ca situatia lor este buna, deoarece cel putin pe termen scurt, datorita activelor circulante mai mari decat obligatiile curente, acestea au capacitatea de a-si achita datoriile exigibile. In acest caz, aparitia unor evenimente neprevazute in miscarea activelor circulante sau in deteriorarea valorii acestora este acoperita din diferenta dintre activele curente si datoriile curente.

De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca o rata a lichiditatii generale mai mare de 200% nu inseamna intotdeauna o activitate eficienta deoarece marimea acestei rate e influentata de marimea stocurilor care de multe ori se caracterizeaza printr-un nivel redus al lichiditatii (stocuri cu miscare lenta sau fara miscare, stocuri degradate sau greu vandabile etc.).

2. Lichiditatea intermediara (imediata, test acid) (LI) evidentiaza capacitatea activelor circulante, altele decat stocurile (S) de a participa la finantarea datoriilor pe termen scurt ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

- in forma absoluta

- in forma relativa

Intervalul de siguranta pentru R_LI este [50%-100%].

Depasirea nivelului optim poate reflecta o gestionare ineficienta fie a creantelor (dificultati in ceea ce priveste incasarea lor), fie a resurselor monetare (lipsa unei politici eficiente de plasamente).

3. Lichiditatea efectiva (LE) masoara gradul in care trezoreria acopera platile scadente ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

- in forma absoluta

- in forma relativa

Valoarea optima a acestei rate este cuprinsa intre [40% - 60%]. In prezent aceasta rata poate evolua si sub acest nivel, cu mentiunea faptului ca riscul pe care si-l asuma creditorii firmei este mai mare decat riscul pe care si-l asuma proprietarii.

O alta rata care caracterizeaza capacitatea firmei de a onora prompt datoriile tinind cont numai de disponibilitatile existene este:

Valoarea optima a acestei rate de lichiditate este cuprinsa in intervalul [20% - 30%].

O valoare mai ridicata a acestei rate nu constituie o garantie ca intreprinderea poate sa-si plateasca adtoriile pe termen scurt daca celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate.

Un nivel scazut al acestei rate poate asigura mentinerea echilibrului financiar daca firma detine stocuri, creante sau investitii pe termen scurt usor transformabile in lichiditati, in concordanta cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.

Analiza ratei lichiditatii efective ( mai ales a doua rata) trebuie efectuata cu rezerve deoarece:

disponibilititile se modifica semnificativ, in perioade scurte de timp, ca urmare a raportului dintre incasari si plati;

incasarile substantiale, dintr-o anumita perioada nu reprezinta neaparat un indiciu de echilibru financiar, ci pot fi cauzate de incasari lente in perioada imediat precedenta;

nivelul relativ scazut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultatilor intampinate in recuperarea creantelor, dar si ca o politica de gestiune stricta a disponibilitatilor.

In activitatea practica nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate orientative si in consecinta modiificate corespunzator daca se iau in considerare si alti factori precum:

conditiile concrete de desfasurare a activitatii de exploatare a fiecarei societati cand detinerea de active de natura stocurilor, creantelor si a plasamentelor usor mobilizabile permite transformarea lor rapida in lichiditati;

abilitatea de negociere cu clientii si furniorii pentru obtinerea unor durate de incasare a creantelor mai mici decat durata de palta a datoriilor pe termen scurt;

folosirea eficienta a resurselor materiale prin obtinerea unor viteze de rotatie a acestora (ca nr. de rotatii) mai mare decat nivelul mediu al ramurii;

Indicatorii de lichiditate caracterizeaza calitatea activitatii activitatii economico-financiare care sacde atunci cand mijloacele banesti sunt avansate in elemente de active circulante cu o rotatie incetinita sau intrerupta (marfuri greu vandabile, clienti neincasati al timp, materii prime degradate).

Gradul de lichiditate a elementelor de active circulante are o influenta directa asupra echilibrului financiar. Cu cat nivelul lichiditatii este mai mic sau inregistreaza o tendinta de scadere, influenta se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va inregistra valori crescatoare. In ultima instanta, deprecierea gradului de lichiditate va influenta structura utilizarilor temporare si implicit echilibrul firmei pe termen scurt.

SOLVABILITATEA FINANCIARA reprezinta capacitatea unei societati comerciale de a rambursa la scadenta ratele si dobanzile aferente creditelor angajate fasa de banci pe termen mediu si lung. Solvabilitatea financiara este specifica ami multor circuite financiare derulate pe parcursul mai multor exercitii financiare.

Indicatorul prin care se poate reflecta starea de solavabilitate financiara este Solvabilitatea financiara generala (SG). Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

- in forma absoluta

- in forma relativa

unde: - reprezinta activul bilantier recalculat (adica activul bilantier ramas dupa ce s-a facut fata datoriilor pe termen scurt)

= Activul imobilizat (AI) + Activul circulant (AC) + Cheltuieli in avans (CAV) - Datorii pe termen scurt (DTS) - Venituri inregistrate in avans (Vav)

Adica: = AI + AC+ CAV - (DTS + VAV) = AI + (AC + CAV) - (DTS + Vav) =AI +-= AI + LG

LG - reprezinta lichiditatea financiara in forma absoluta

RC - reprezinta ratele curente si dobanda aferenta creditelor bancare pe termen mediu si lung

Intervalul de siguranta pentru R_SG este R_SG >180%.

Din acest indicator general se desprind alti doi indicatori, si anume: Solvabilitatea pe termen mediu (SM) si Solvabilitatea pe termen lung (SL).

Solvabilitatea financiara pe termen mediu (SM)

- in forma absoluta

- in forma relativa

unde: RCM - reprezinta ratele curente si dobanda aferente creditelor bancare pe termen mediu (scadenta intre   1-5 ani)

Solvabilitatea financiara pe termen lung (SL)

- in forma absoluta

- in forma relativa

unde: - reprezinta activul bilantier ramas dupa ce s-a facut fata platilor pe termen scurt () si termen mediu (RCM)

= AI + LG - RCM

RCL - reprezinta ratele curente si dobanda aferente creditelor bancare pe termen lung (scadenta intre 5-25 ani)

3. ANALIZA RISCULUI

Analiza rentabilitatii constituie, fara indoiala, un aspect esential al diagnosticului financiar, dar concluziile sunt adesea incomplete daca nu se ia in considerare celalalt aspect al analizei financiare - riscul.

Intr-o acceptiune sintetica, riscul - inerent oricarei activitati - reprezinta variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.

Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilitatii nu trebuie sa duca la cooncluzia ca cele doua aspecte sunt independente. Rentabilitatea nu poate fi apreciata decat in functie de risc, si invers. Diferiti agenti economici nu-si asuma un risc decat in functie de rentabilitatea pe care ei o asteapta.

De altfel, in teoria economica este tot mai frecvent acreditata ideea ca echilibrul financiar este respectat daca rentabilitatea unui agent economic compenseaza riscul asumat,, risc dependent in mod egal de factori economici si de politica financiara a firmei.

In concordanta cu formele pe care le imbraca riscul, problematica analizei poate fi structurata astfel:

analiza riscului economic (de exploatare)

analiza riscului financiar

analiza riscului de faliment

In teoria economica, notiunea de risc este substituita cu alte notiuni, cel mai adesea cu cea de "flexibilitate", care inseamna capacitatea firmei de a se adapta si a raspunde eficient la schimbarile de mediu.

Analiza riscului de faliment

Pentru ca o intreprindere sa reziste conditiilor impuse de piata, aceasta va trebui sa fie solvabila, adica sa aiba capacitatea de a face fata obligatiilor scadente la un moment dat.

Deci, intreprinderea este obligata sa lucreze in echilibru, orice dereglare a acestuia conducand inevitabil la dificultati in desfasurarea activitatii, si in ultima instanta la falimentul acesteia.

Criteriile principale care stau la baza identificarii intreprinderilor in dificultate sunt:

insolvabilitatea, adica activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor

supraindatorarea, caz in care gradul de indatorare este atat de mare incat compromite capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor scadente

existenta unor fapte de natura sa compromita continuarea activitatii

Uniunea Europeana a Expertilor Contabili a retinut urmatoarele semne ale unei situatii dificile, reale sau potentiale:

existenta unui fond de rulment negativ si a pierderilor

utilizarea unor credite curente pentru finantarea investitiilor

imposibilitatea rambursarii creditelor la scadenta normala

imposibilitatea reinnoirii creditelor

falimentul unor furnizori si/sau clienti

disparitia sau indisponibilitatea unui manager

persistenta unor greve

Intreprinderile in dificultate financiara se caracterizeaza prin:

scaderea volumului activitatii si a rentabilitatii

utilizarea unor tehnici si instrumente de conducere neperformante

situatie financiara dificila

grad scazut de utilizare a capacitatilor de productie

Din punct de vedere juridic, o intreprindere este in dificultate atunci cand se afla in stare de incetare a platilor, adica atunci cand nu poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile. In acest caz, legea prevede deschiderea procedurii de reorganizare sau lichidare judiciara.

Derularea procedurii juridice, conform legislatiei noastre incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor, de catre creditori sau de catre Camera de Comert si Industrie Teritoriala. Cererea debitorului este insotita, printre alte anexe de: bilantul contabil si copii de pe registrele contabile, contul de profit si pierdere din anul anterior depunerii cererii, situatia creantelor si datoriilor firmei, o declaratie a debitorului in care arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a-si lichida averea.

In economia romaneasca principalele cauze ale falimentului unor intreprinderi sunt:

dotarea tehnica neperformanta

lipsa cererii pe piata a produselor fabricate

aparitia produselor de substitutie realizate cu costuri mai mici sau provenite din import

reducerea activitatii unor sectoare importante (industria carbunelui, transporturi etc.)

productivitatea scazuta si costul ridicat al produselor

politica de protectie sociala existenta

gradul redus de competitivitate al produselor

blocajul financiar existent in economie

management defectuos

falimentarea unor banci

In urma unui studiu efectuat in Franta, referitor la cauzele falimentelor, s-au identificat urmatoarele 10 cauze principale (cu proportia pe care o detin in totalul cauzelor):

Analiza riscului de faliment prin metode statistice

Evaluarea riscului intrarii si mentinerii in afaceri a firmei pe o piata concurentiala presupune utilizarea unor metode statistice, intre care pe termen scurt mentionam metoda scorurilor sau "credit-scoring". Scopul acestei metode este este de a stabili pentru fiecare firma un indicator numit "scor", care sa permita estimarea starii de falsiment a firmei.

Intre modelele cele mai cunoscute amintim: Modelul Altman, Modelul Conan-Holder, Modelul Centralei Bilanturilor Bancii Frantei.

Modelul "Z" este un model statistico-matematic de prognoza a starii de faliment a firmelor, fiind dezvoltat in SUA, in anul 1968, de profesorul Altman. Modelul "Z" cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative stari financiare partiale ale unei companii. Cu ajutorul acestui model, profesorul Altman a reusit sa prevada circa 75% din falimentele unor firme, cu aproximativ doi ani inainte de producerea acestora.

Coeficientii variabilelor selectate au fost stabiliti in urma analizei starii economico-financiare a unui numar de 66 de firme, dintre care unele au dat faliment, iar 33 au avut dificultati financiare.

Modelul "Z" Altman se prezinta astfel:

Z = 1,2X₁ + 1,4X₂ + 3,3X₃ + 0,6X₄ + 1,0X₅

- flexibilitatea firmei

FONDUL DE RULMENT NET (FRN) este echivalentul grupei E (Active circulante, respectiv datorii curente nete) din bilant.

E = B + C - D - I, iar FRN = - , deci E = FRN

- rata autofinantarii activelor totale

PRI = REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (RNE) - DIVIDENDE DE PLATA (Contul 457)

RNE = REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (RBE) - IMPOZITUL PE PROFIT(IP)

IP = RBE x cota impozitului pe profit

- rata rentabilitatii economice

RBE = VENITURI TOTALE (V_T) - CHELTUIELI TOTALE (C_T)

- capacitatea de indatorare a firmei

- randamentul activelor

In functie de scorul obtinut, firmele se ierarhizeaza pe trei nivele, si anume:

nivelul I: firme solvabile Z > 3

nivelul II: firme cu dificultati financiare temporare, care pot fi remediate daca se aplica strategia adecvata situatiei 1,8 < Z < 3

nivelul III: firme falimentare Z < 1,8

Modelul Altman poate fi folosit cu rezultate bune pentru firmele cotate la Bursa de valori.

Modelul J. Conan si M. Holder se aplica intreprinderilor industriale mici si mijlocii si se bazeaza pe analiza "lichiditate-exigibilitate". Modelul a fost construit in anul 1978 in urma observarii unui numar de 31 de rate, pe un esantion de 190 de intreprinderi mici si mijlocii, din care jumatate au dat faliment in perioada 1970-1975.

Modelul Conan-Holder se bazeaza tot pe o functie "Z" scor, cu urmatoarea structura:

Z = 16X₁ + 22X₂ - 87X₃ - 10X₄ + 24X₅

- rata lichiditatii intermediare

- rata stabilitatii financiare

CPM = CAPITAL PROPRIU (CPR) +PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI (PV) + DATORII PE TERMEN MEDIU SI LUNG (DTML) + SUBVENTII PENTRU INVESTITII(ct. 131)

CPM = J + H + G + I (ct 131) sau

CPM = ACTIVE IMOBILIZATE (A) + FONDUL DE RULMENT NET (E)

- gradul de finantare a vanzarilor din surse externe

- gradul de remunerare a personalului

VALOAREA ADAUGATA (VA) = MARJA COMERCIALA (MC) + MARJA INDUSTRIALA(MI)

MARJA COMERCIALA (MC) = VENITURI DIN VANZAREA MARFURILOR (V_VM) - CHELTUIELI PRIVIND MARFUTILE (C_a)

MARJA INDUSTRIALA (MI) = PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) - (CHELTUIELI MATERIALE TOTALE (CM) + CHELTUIELI PRIVIND PRESTATIILE EXTERNE (L_t)) PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) = PRODUCTIA VANDUTA (Q_V) + VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) + PRODUCTIA IMOBILIZATA (Q_I)

Daca VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) apare in Contul de Profit si Pierdere cu Sold creditor, atunci ea se aduna, iar daca apare cu Sold debitor, se scade.

Daca avem in vedere randurile din CPP unde apar aceste elemente care contribuie la calculul VALORII ADAUGATE, atunci putem scrie astfel:

MC = V_VM (rd. 03) - C_a (rd. 14)

MI = Q_ex - (CM (rd. 11 + rd. 12 + rd. 13) + L_t (rd.25))

Q_ex = Q_V (rd. 02) + ΔQ_S (rd. 06 Sold creditor (+) sau rd. 07 Sold debitor (-)) + Q_i (rd. 08)

- ponderea rezultatului exploatarii in valoarea adaugata

R_Expl = VENITURI DIN EXPLOATARE (V_Expl) - CHELTUIELI DIN EXPLOATARE (C_Expl)

Gruparea firmelor in functie de scorul "Z" Conan-Holder se face astfel:

nivelul I: firme solvabile (Z > 9)

nivelul II: firme cu dificultati financiare temporare, care pot fi remediate daca se aplica strategia adecvata situatiei (4 < Z < 9)

nivelul III: firme falimentare (Z < 4)

Intre dezavantajele aplicarii acestui model mentionam urmatoarele:

indicatorii utilizati vizeaza numai o parte din remunerarea capitalului

stabilitatea financiara poate creste si pe seama unui grad de indatorare mai mare a firmei

lichiditatea intermediara se poate realiza prin cresterea creditului comercial acordat clientilor

Modelul Centralei Bilanturilor Bancii Frantei . In Franta se utilizeaza functia scor Z stabilita de Centrala Bilanturilor a Bancii Frantei, compusa din opt variabile si anume:

Z = -1,255X₁ + 2,003X₂ - 0,824X₃ + 5,221X₄ - 0,689X₅ - 1,164X₆ + 0,706X₇ + 1,408X₈ -85,544

- rata de prelevare a cheltuielilor financiare

- rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilitatii financiare

- rata capacitatii de rambursare a datoriilor din resurse proprii

- rata rentabilitatii vanzarilor

- viteza de rotatie a obligatiilor fata de furnizori

- soldul mediu al datoriilor comerciale, calculat intre doua momente succesive (initial si final) ale perioadei

- abaterea relativa a valorii adaugate

- viteza de rotatie a creantelor (durata in zile)

- soldul mediu al creantelor, calculat intre doua momente succesive initial si final ale perioadei

- rata investitiilor fizice din resurse proprii

unde AI - reprezinta valoarea activelor imobilizate

In functie de valoarea scorului Z, firmele se grupeaza in trei categorii si anume:

nivelul I: firme cu o situatie financiara corespunzatoare (Z > 0,125 )

nivelul II: firme cu o situatie financiara incerta (- 0,25 < Z < 0,125)

nivelul III: firme aflate in dificultate financiara (Z < - 0,25)

Intre dezavantajele aplicarii acestui model mentionam urmatoarele:

minimizarea importantei capacitatii de autofinantare a datoriilor

dinamizarea accentuata a afacerilor, care mareste riscul de lichiditate financiara

luarea in considerare ca variabila negativa a valorii adaugate

existenta unei valori reziduale foarte mari (- 85,544)

Modelul Taffler este reprezentat de o functie liniara complexa de forma:

Z = c₀ + c₁X₁ + c₂X₂ + c₃X₃ + c₄X₄

unde:

X₁ - reprezinta rata rentabilitatii activelor curente si se calculeaza ca un raport intre rezultatul brut al exercitiului si activele curente (53%)

X₂ - reprezinta rata lichiditatii generale si se calculeaza ca un raport intre activele curente si datoriile curente (13%)

X₃ - reprezinta rata dependentei financiare curente si se calculeaza ca un raport intre datoriile curente si activele totale (18%)

X₄ - reprezinta intervalul de timp in care compania isi poate finanta activitatea de productie cu ajutorul activelor proprii fara sa incaseze facturile emise (16%)

c₀, c₁, c₂, c₃, c₄ reprezinta coeficientii de ponderare care se determina prin analiza regresionala, iar valorile procentuale din paranteze reprezinta contributia indicatorilor la reprezentativitatea modelului. Punctul de inflexiune dintre success si insucces este 0,2. astfel, firmele care inregistreaza un scor peste 0,2 au o situatie financiara corespunzatoare, in timp ce firmele cu un scor mai mic decat 0,2 vor inregistra un esec in viitorul apropiat.

Taffler a adaptat tehnica scorului Z pentru dezvoltarea scorului PAS (performance analysis score). Cu ajutorul PAS sunt evaluate performantele companiei prin raportarea la alte companii din industrie si generalizarea rezultatelor in intreaga economie. Scorul PAS grupeaza toate scorurile Z ale companiilor in termeni procentuali, masurand performata relativa pe o scara cuprinsa intre 0 si 100. Un scor PAS al variabilei X inseamna faptul ca 100 - X% din companii au inregistrat un scor mai mare decat scorurile Z. Astfel, un scor PAS de 80 inseamna ca numai 20% din companiile analizate au inregistrat un scor superior scorurilor Z. Scorul PAS evidentiaza in marimi procentuale trendul performantei unei companii de-a lungul timpului.

Modelul Robertson. Profesorul Robertson a identificat patru elemente care produc modificari ale sanatatii financiare ale firmei si anume: stabilitatea pe piata, scaderea profitului, scaderea capitalului de lucru, cresterea imprumuturilor. Functia scor a prof. Robertson are urmatoarea forma:

Z = 3,0X₁ + 3,0X₂ + 0,6X₃ + 0,3X₄ + 0,6X₅

In care:

X₁ = (Cifra de afaceri neta - Active totale) / Cifra de afaceri neta

X₂ = Rezultatul brut al exercitiului / Active totale

X₃ = (Active curente - Datorii totale) / Datorii totale

X₄ = (Capitaluri proprii - Imprumuturi) / Datorii totale

X₅ = (Active lichide - Descoperirea de cont) / Imprumuturi

Functia Z vizeaza modificarile care intervin in situatia financiara a firmei de la o perioada la alta. Daca scorul Z se depreciaza cu 40% sau mai mult de 40%, intr-un an, in mod automat analiza trebuie sa identifice cauzele reducerii scorului Z. Daca reducerea scorului Z este de 40% sau peste 40% in doi ani consecutivi, atunci compania nu poate supravietui din cauza instabilitatii sale financiare.

O varianta a metodei scorurilor practicata in special de banci este "comparatia normativa" a bonitatii agentilor economici care apeleaza la credite, tratata in continuare.

Analiza riscului de faliment prin metode bancare

O modalitate de prevenire a ricului in afaceri este evaluarea bonitatii agentilor economici. In acest sens, bancile clasifica creditele si plasamentele in functie de serviciul datoriei si initierea de prevederi judiciare in urmatoarele categorii:

Creditele standard sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei in maniera convenita prin contractul de credit, la acordarea imprumutului, la acordarea imprumutului, clientului, clientul fiind solvabil. Pentru aceste categorii de credite banca nu-si poate constitui provizioane.

Creditele in observatie sunt acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare foarte bune si care, in anumite intervale scurte de timp au dificultati in rambursarea ratelor bancare curente (rata scadenta + dobanda). Provizioanele specifice pot fi constituite de banci in limita a 5% din valoarea acestor credite si pot fi incluse in cheltuieli.

Creditele substandard sunt credite ce pot prezenta deficiente si riscuri care pot periclita lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatii de plata a beneficiarului de credit. Nivelul provizioanelor in acest caz de 20%.

Creditele tip indoielnic sunt acele imprumuturi in cazul carora rambursarea sau lichidarea conditiilor, valorilor si garantiilor existente, este incerta. Nivelul provizionului este in acest caz de 50% din valoarea creditelor acordate.

Creditele pierdere sunt considerate acele imprumuturi care nu pot fi restituite bancii. Nivelul provizionului specific in acest caz este de 100%.

Incadrarea agentilor economici intr-o categorie se face pe baza analizei performantelor economico-financiare ale acestora, in functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile (financiare) si la criteriile necuantificabile (nefinanciare).

Metoda Bancii Comerciale Romane. BCR incadreaza agentii economici care apeleaza la credite intr-o categorie de bonitate, in functie de punctajul obtinut la criterii cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile. Rezultatul obtinut prin adunarea punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil, determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata in functie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinand astfel performanta finala a celui care a solicitat creditul.

A. Clasificarea preliminara se va stabili in functie de punctajul (scorul) obtinut la analiza criteriilor care urmeaza, astfel:

Legenda:

L_c - lichiditatea curenta

A_c - active circulante

S_n - stocuri nefavorabile

C_i - clienti incerti

D < 1 an - datorii cu scadenta mai mica de un an

S - solvabilitate

A - active total

D - datorii totale

C_p - diferente de conversie pasiv

G_i - gradul de indatorare generala

CPN_S - capitaluri proprii nete in sens strict

R_ac - viteza de rotatie a activelor circulante

C_d - cheltuieli cu dobanzile

CA_r - cifra de afaceri realizata (pe luna, trimestru, emestru, an, in fct. De perioada analizata)

A_t - aprovizionari in tara in raport cu totalul aprovizionat

A_i - aprovizionari din import in raport cu totalul aprovizionarilor

D_t - desfaceri in tara in raport cu totalul desfacerilor

D_e - desfaceri la export in raport cu totalul desfacerilor

La determinarea punctajului in cazul clientilor care garanteaza creditul cu mai multe tipuri de garantii se va utiliza media ponderata.

B. Analiza nefinanciara se efectueaza in functie de urmatoarele criterii: calitatea conducerii, calitatea organizarii, sectorul de activitate al firmei, pozitia firmei in ramura, strategia de dezvoltare si perspectiva firmei.

Nr. crt.	Criterii	Comentarii	Rezultatul analizei
	Calitatea conducerii	Se va explica si justifica calitatea profesionala a managerilor, respectiv: -cunostinte tehnice de specialitate -experienta manageriala -prestigiul si reputatia in relatiile cu furnizorii si beneficiarii etc.	foarte buna buna satisfacatoare
	Calitatea organizarii	Se vor trata explicit si detaliat aprecierile inspectorului cu privire la organizarea activitatii unitatii economice (fluxuri tehnologice, capacitatea de adaptare la modificarile structurale, utilizarea bazei materiale si a resurselor umane etc.)	buna medie slaba
	Sectorul in care isi desfasoara activitatea	Analiza se va axa pe comentariul asupra conceptului de "piata profitabila" in care isi desfasoara activitatea agentul economic	perspectiva buna a dezvoltarii sectorului perspectiva slaba a dezvoltarii sectorului sector de activitate neviabil
	Pozitia unitatii in ramura si subramura de activitate	Din analiza va rezulta gradul in care unitatea este cunoscuta in sectorul sau de activitate avand un cuvant de spus si in ceea ce priveste nivelul preturilor, concurenta etc.	capacitatea mare de influenta a pietei capacitatea medie de influenta a pietei capacitatea redusa de influenta a pietei
	Strategia de dezvoltare	Se va analiza: existenta unei strategii pe urmatorii 3-5 ani. Daca aceasta este realista, realizabila sau cu risc de esec modalitatea de realizare a strategiei propuse alternative si implicatii in cazul nerealizarii strategiei propuse existenta sau nu a planurilor de restructurare si redresare financiara	foarte buna neconvingatoare inexistenta
	Perspectiva unitatii (programul de actiune privind reducerea riscului de creditare)	Se vor prezenta programele de restructurare si retehnologizare aplicate, cele in curs de aplicare, precum si cele ce urmeaza a fi aplicate. Se vor detalia etapele parcurse si rezultatele obtinute	activitate viabila activitate cu slabe perspective

C. Performanta economico-financiara finala a imprumuturilor in urma coordonarii criteriilor cuantificabile, de punctaj cu criteriile de analiza necuantificabile se va evidentia pe cele cinci categorii de bonitate: A, B, C, D, E.

Categoria "A" - performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. In acelasi timp se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;

Categoria "B" - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

Categoria "C" - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

Categoria "D" - performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate, la intervale scurte de timp;

Categoria "E" - performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Metoda Bancii Romane de Dezvoltare. Banca Romana de Dezvoltare Groupe Societe Generale S.A. are in vedere incadrarea agentilor economici in una din cele cinci categorii de bonitate pe baza indicatorilor de performanta financiara prezentati in tabelul urmator:

Metoda Bancpost. BancPost S.A. are in vedere un sistem de evaluare a performantelor financiare si nefinanciare ale societatii comerciale. In functie de punctajul obtinut, agentul economic este incadrat intr-o categorie de bonitate, astfel:

Categoria A 69-60 puncte

Categoria B 59-51 puncte

Categoria C 50-42 puncte

Categoria D 41-33 puncte

Categoria E sub 33 puncte

Modelele de calcul ale performantei financiare sunt urmatoarele:

Metoda Bancii "Ion Tiriac". Banca "Ion Tiriac" S.A. evalueaza starea economico-financiara a agentilor economici pe baza unui punctaj global structurat pe doua niveluri si anume:

punctajul indicatorilor economico-financiari

punctajul altor criterii

Nivelul si punctajul altor criterii se stabileste in functie de tipul garantiilor, sursele de rambursare, calitatea conducerii, domeniul principal de activitate, ponderea rulajelor prin BCTI in total rulaje prin banci si volumul investitiilor realizate de client in ultimul an de analiza si se mai aplica urmatoarele niveluri de punctaj:

Alte criterii de performanta ale BCIT

Tipul garantiei

(a)   - garantie bancara, titlu de credit analizat de o banca de prim rang, garantii emise de fonduri de garantare agreate de banca, polite de asigurare a riscului de credit emise de societatile de asigurare agreate, cesiunea incasarilor aferente exporturilor efectuate pe baza de acreditiv cu documente remise la plata fara rezerve;

(b)  - gaj cu deposedare pe obiecte de mare valoare, evaluate de firme specializate;

(c)   - gaj cu deposedare asupra unor titluri de valoare tranzactionate pe o piata organizata sau ipoteca asupra cladirilor si/sau terenurilor, precum si gaj pe fondul de comert;

(d)  - gaj cu deposedare asupra unor titluri de valoare netranzactionate pe o piata organizata;

(e)   - gaj fara deposedare

Sursa de rambursare

Credite in devize convertibile

(a)   - exporturi garantate

(b)  - exporturi negarantate

(c)   - exporturi + licitatie

(d)  - licitatie

Credite in lei

(a)   - acreditive deschise

(b)  - contracte ferme cu partenerii traditionali de minimum 12 luni

(c)   - contracte ferme cu parteneri noi

(d)  - comenzi + facturi

Calitatea conducerii, care are in vedere serviciul datoriei, calitatea managementului, experienta in domeniu, asigurarea fortei de munca calificata, cunoasterea pietei si a riscurilor potentiale si altele:

(a)   - foarte buna;

(b)  - buna;

(c)   - slaba;

(d)  - necorespunzatoare.

Domeniul principal de activitate

(a)   - export (productie, servicii);

(b)  - productie (cu valorificare la intern);

(c)   - constructii, servicii (prestare la intern);

(d)  - alte domenii.

Rulaje prin BCIT/Total rulaje prin banci

(a)  

(b) 

(c)  

(d) 

(e)  

(f)  

In cazul in care nu se furnizeaza datele necesare calcularii acestui indicator, acesta va avea valoarea zero.

Volumul investitiilor realizate in ultimul an

(a)   ≥ 10 miliarde de lei

(b)  = 5 - 9,9 miliarde de lei

(c)   = 3 - 4,9 miliarde de lei

(d)  = 1 - 2,9 miliarde de lei

(e)   ≤ 1 miliard de lei

Incadrarea societatilor comerciale se face in categorii de risc in urma punctajului obtinut din incadrarea in cele cinci clase