ANALIZA RISCULUI INDIVIDUAL DE CREDITARE LA RAIFFEISEN Raiffeisen Bank

ANALIZA RISCULUI INDIVIDUAL DE CREDITARE LA

RAIFFEISEN BANK ROMANIA

1. Prezentarea de ansamblu a bancii

Raiffeisen este unul dintre cele mai mari grupuri bancare din Austria. RZB-Austria a fost fondata in anul 1927 pentru a coordona activitatile si politicile financiare ale intregului grup bancar Raiffeisen si este responsabila cu tranzactiile si operatiunile efectuate in numele grupului la nivel national si international.

Raiffeisen Bank face parte din Grupul RZB, coordonat de Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB-Austria) din Viena. RZB este institutia centrala a Grupului Bancar Raiffeisen din Austria, cel mai puternic grup bancar din aceasta tara, detinand o cota de piata de aproximativ 25%. RZB a fost infiintata in 1927 si in prezent este cea de-a treia banca din Austria, oferind o gama completa de servicii bancare si de investment banking. RZB este considerata un pionier in Europa Centrala si de Est. RZB opereaza o retea de 15 banci in aceasta regiune prin intermediul companiei Raiffeisen International Bank - Holding AG (Raiffeisen International) si ofera servicii bancare pentru companii mari, intreprinderi mici si mijlocii, precum si persoane fizice. Pe langa Romania, pe a carei piata a inceput operatiunile in 1998, aceasta retea cuprinde urmatoarele tari: Ungaria (1987), Slovacia (1991), Polonia (1991), Republica Ceha (1993), Bulgaria (1994), Croatia (1995), Rusia (1997), Ucraina (1998), Bosnia si Hertegovina (2000), Serbia si Muntenegru (2001), Slovenia (2002), Serbia si Muntenegru/Kosovo (2002), Belarus (2003) si Albania (2004).

In iulie 2001 RZB-Austria si Fondul Romano-American de Investitii (FRAI) au preluat de la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) peste 98,84% din actiunile celei de-a treia banci romanesti, Banca Agricola. Din acest pachet, RZB-Austria detinea 93,36%. Valoarea totala a tranzactiei se ridica la 52 milioane USD, din care 37 milioane USD reprezinta investitii de capital, iar 15 milioane USD, pretul platit pentru achizitionarea actiunilor.

Pentru aceasta privatizare Raiffeisen a primit numeroase premii: Investitorul anului 2001 - acordat de cotidianul Nine O'clock; Partea leului - premiu acordat de cotidianul Ziarul Financiar, precum si o nominalizare la premiul Oscar acordat de saptamanalul Capital. Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor din data de 18 mai 2002 a hotarat in unanimitate aprobarea fuziunii prin absorbtie a Raiffeisen - Banca Agricola S.A. si Raiffeisenbank (Romania) S.A., cele doua entitati bancare detinute de RZB-Austria. Banca se numeste Raiffeisen Bank S.A. incepand cu 1 iulie 200 RZB Austria detine 94,14% din Raiffeisen Bank. Banca are aproximativ 3.500 angajati si o retea nationala de sucursale, agentii si reprezentante, care ajunge la un numar de 210 de locatii.

Raiffeisen este o banca universala si face parte dintr-un grup ce ofera servicii financiare integrate: bancare, investitii, analiza si consultanta financiara, leasing, asigurari.

Raiffeisen Bank are sediul central in Viena, Austria si poseda un capital de aproximativ 7.000 miliarde de lei (Raiffeisen Bank in Romania), fapt care o plaseaza pe un loc fruntas intre bancile independente din zona. Banca participa pe piata de capital.

Raiffeisen Bank Romania a devenit la scurt timp dupa crearea sa un lider local al serviciilor financiare sustinuta de soliditatea unitatilor subsidiare bancare pe care le poseda, pozitia ei fiind intarita de asemenea de soliditatea institutiilor ei componente ca Raiffeisen Leasing S.R.L., Raiffeisen Banca pentru Locuinte S.A., Raiffeisen Capital & Investment S.A., Raiffeisen Financial Adviser S.A.. In cei sapte de ani de la infiintarea ei, corporatia a realizat o crestere rapida a capitalului, un profit care a crescut constant si castiguri considerabile pentru cei care detin actiuni.

Raiffeisen Bank a excelat in identificarea unor solutii adecvate pentru o adaptare cat mai buna in oferirea de servicii pentru clienti si in asigurarea cresterii continue a Bancii. In consecinta, aproximativ 200 de mari corporatii globale, institutii regionale si potentiali clienti-nisa au ales Raiffeisen Bank pentru capabilitatile sale extinse de corporate banking si investment banking, cat si pentru puterea sa superioara de intelegere a nevoilor clientilor.

Banca ofera solutii personalizate pentru numeroase companii, bazandu-se pe experienta indelungata si pe specializarea acumulata in multe sectoare de activitate. Expertii bancii in industrii generale abordeaza sub-sectoare care includ hypermarket-uri, distributie, confectii, constructii de masini, tehnologie si constructii, transporturi. Raiffeisen Bank a fost una dintre primele banci care au dedicat resurse specializate pentru acoperirea industriei de produse petroliere, energetice si a gazelor; Banca ramane unul dintre principalii furnizori de servicii bancare pentru aceste domenii, in vreme ce alte banci multinationale au pierdut din cota de piata. Expertii bancii sunt pregatiti sa raspunda solicitarilor individualizate de finantare si consultanta din aceste industrii.

Raiffeisen Bank a consolidat cooperarea cu institutii financiare internationale, prin atragerea de finantari dedicate (ex. BERD-finantarea segmentului IMM), administrarea Conturilor Speciale dedicate unor proiecte finantate din imprumuturi externe contractate/garantate de statul roman (BIRD, BEI, etc.). Noi instrumente, solutii inovative de finantare/ garantare vor fi implementate si in anii urmatori.

Principalele oportunitati pentru sectorul public vor consta in afaceri generate in legatura cu fonduri ale Uniunii Europene legate de infrastructura, IT & C, educatie, agricultura, etc. Banca va continua sa atraga fonduri guvernamentale pentru infrastructura, utilitati, educatie si protectia mediului, precum si fonduri din parteneriate cu sectorul privat dedicate proiectelor gestionate de administratia publica centrala. Administratiile publice locale au reprezentat un sector tinta, Banca oferind asistenta si o gama completa de produse precum credite la termen, forfetare bilete la ordin emise de administratii locale, administrare conturi speciale (fonduri de finantare externe/programe comunitare derulate de APL, etc.), electronic banking.

Serviciile bancare pentru clienti corporatisti au devenit un punct de referinta traditional pentru Raiffeisen Bank, beneficiind de extinsa retea locala si regionala, acestea raspunzand diverselor solicitari ale corporatiilor romanesti si multinationale. Banca ofera o gama variata de produse financiare si de servicii de consultanta, care sa corespunda numarului crescand de solicitari de capital de lucru, finantari de achizitii, plasamente private, management de risc, leasing, acreditive stand-by, finantari de proiecte, finantari structurate, produse de trezorerie si alte servicii globale.

Prin intermediul unei retele de distributie cu acoperire nationala (peste 180 de sucursale si agentii), clientii Raiffeisen Bank au acces la:

conturi curente (cu posibilitatea de iesire in descoperit, acces prin card sau prin telefon - Raiffeisen Direct, SmartTEL, myBanking), conturi de economii;

depozite la termen, cu sau fara capitalizare;

plati directe furnizori utilitati, debitari automate de cont;

carduri de debit si de credit;

credite pentru nevoi personale;

credite de consum;

credite auto;

credite imobiliare.

Portofoliul de produse si servicii Raiffeisen Bank este completat cu succes de produsele si serviciile de card. Aceste produse si servicii au adus Bancii o cota de piata de 12% din totalul numarului de carduri emise pe piata si 29% din totalul EPOS-urilor instalate la comercianti. In anul 2007, valoarea tranzactiilor prin carduri cumulata cu valoarea tranzactiilor de acceptare card Raiffeisen Bank a atins 24.067 de miliarde ROL. Raiffeisen Bank, prin portofoliul sau de produse card, acopera atat segmentul de persoane fizice, cat si pe cel de persoane juridice (carduri tip business).

Raiffeisen Bank ofera servicii de eliberare de numerar prin card cu utilizarea ghiseelor bancare si a retelei proprii de ATM-uri, precum si servicii de procesare a tranzactiilor de acceptare a platii prin card la comercianti, in baza unor contracte incheiate cu acestia. Raiffeisen Bank a lansat primul sau card de credit, un produs bancar strategic care reprezinta o unealta importanta de achizitie de clienti noi si care va beneficia de o atentie si de o sustinere deosebite.

Produsele de creditare, fie ele credite de consum, auto sau pentru nevoi personale, constituie o prioritate pentru Divizia Retail a Raiffeisen Bank. Acest lucru se datoreaza unei analize atente a evolutiilor pietei, respectiv identificarii nevoilor clientilor persoane fizice prin intermediul unor studii de piata specializate. Prin utilizarea acestor metode moderne de studiere a pietei, s-a reusit sa se identifice zonele cu potential de crestere.

Divizia Retail, prin departamentele sale specializate, a extins disponibilitatea in teritoriu a produselor credit de consum si credit auto prin dezvoltarea si consolidarea parteneriatelor cu retele de distributie de bunuri de larg consum, respectiv distribuitori de autoturisme. Din aceasta perspectiva, dar si pe fondul cresterii deosebite a pietei de retail, parteneriatul strategic privind distribuirea creditelor de consum incheiat cu Domo si Flamingo a reprezentat o alianta profitabila care a generat o crestere majora a numarului de clienti atat pentru Banca, cat si pentru cei doi retaileri.

Raiffeisen Bank este unul din participantii importanti pe piata de schimb valutar. Activitatea de arbitraj cuprinde atat tranzactii in contul clientilor, cat si in cont propriu. O initiativa importanta a fost numirea unor delegati ai Trezoreriei in sucursalele din regiunile cu potential ridicat de afaceri. Aceasta a determinat cresterea activitatii cu clientii pe toata gama de produse de trezorerie.

Principiile analizei riscului de creditare

Analiza riscului de creditare este realizata in scopul evaluarii bonitatii clientului , a posibilitatilor acestuia de a rambursa creditul la scadenta. Astfel, analiza clientului are la baza unele principii care iau in considerare toate aspectele financiare sau nefinanciare care au o influenta asupra activitatii clientului, profitului, precum si asupra capacitatii de rambursare a creditului. In literatura de specialitate[1] aceste principii sunt intalnite sub denumirea de "Cei sase "C" ai creditului": Caracterul, Capacitatea, Cash-ul (Numerarul), Colateralul, Conditiile si Controlul. Pentru a acorda creditul, banca trebuie sa urmareasca indeplinirea acestor principii.

Cei sase "C" ai creditului

Cei sase "C" ai creditului

3. Etapele analizei creditului

Analiza creditului reprezinta procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul de creditare trebuie evaluat in comparatie cu beneficiile pe care banca se asteapta sa le obtina din acordarea creditelor. Aceste beneficii se pot grupa in doua categorii: beneficii directe si beneficii indirecte.

Beneficiile directe sunt reprezentate de dobanzile si comisioanele incasate de catre banca, care sunt aferente creditului acordat, la care se poate adauga soldul creditor al contului clientului, sold reprezentand garantia creditului.

Beneficiile indirecte sunt incerte si mai dificil de cuantificat si constau in initierea sau mentinerea unei relatii cu clientul care poate conduce la o crestere a depozitelor sau la o crestere a cererii pentru alte servicii bancare.

In literatura de specialitate se considera ca analiza creditului se realizeaza secvential in baza urmatoarelor etape:

I.     Analiza manageriala si economico-financiara a debitorului;

II.  Analiza solicitarii de credit;

III. Adoptarea deciziei de creditare;

IV. Analiza periodica a portofoliului de credite.

Procesul de analiza a creditului are doua dimensiuni : o dimensiune cantitativa si o alta calitativa.

Dimensiunea calitativa a analizei creditului consta in analiza istoricului datelor financiare ale clientului si proiectarea viitoarelor rezultate financiare pentru a evalua capacitatea clientului de a rambursa la timp creditul si capacitatea sa de a supravietui in cazul aparitiei unor fenomene economice adverse.

Dimensiunea calitativa a analizei creditului este, in general, mai greu de estimat. Etapele in evaluarea calitativa se refera la obtinerea de informatii in legatura cu responsabilitatea financiara a clientului, determinarea scopului real pentru care acesta doreste creditul, identificarea riscurilor cu care se poate confrunta debitorul tinand cont de estimarea conditiilor economice din viitor si a eforturilor reale pe care clientul le va face in vederea rambursarii creditului si a dobanzilor aferente.

Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt:

capacitatea de plata;

caracterul debitorului;

capitalul ( averea ) debitorului;

garantiile;

conditiile de mediu.

Dintre aceste elemente, capacitatea de plata este cea mai importanta.

Se apreciaza ca principalele slabiciuni in gestiunea riscului de creditare sunt de ordin intern :

selectia defectuoasa a dosarelor de creditare;

supravegherea neadecvata a evolutiei calitatii clientilor.

I. In momentul in care o societate comerciala se adreseaza Bancii Romexterra cu o solicitare de credit, banca procedeaza la realizarea unei analize detaliate privind firma respectiva. Intreprinderea este solicitata sa depuna o documentatie complexa care cuprinde:

cererea de credit semnata de persoane autorizate;

statutul societatii;

hotararea judecatoreasca de infiintare;

contractul de societate;

certificatul de inmatriculare la Registrul Comertului;

ultimul bilant contabil vizat de Administratia Financiara;

contul de profit si pierdere;

balantele de verificare pe ultimele 4 luni;

lista bunurilor materiale si a valorilor ce se pot constitui in garantii pentru creditul acordat.

Firma trebuie sa vina cu o activitate economica care sa nu prezinte riscuri majore in perioada de utilizare a creditului. In acest scop, intregul univers intern si extern al intreprinderii este supus unei analize si interpretari riguroase pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbari tehnologice in evolutia cererii, precum si influenta inflatiei, a recesiunii etc.

Dupa analiza economico-financiara a agentului economic, banca realizeaza o analiza nonfinanciara. Aceasta o completeaza pe cea economico-financiara confirmand rezultatele obtinute in urma analizei financiare, fiind necesara pentru obtinerea unei imagini cat mai fidele despre un client. Analiza nonfinanciara se deruleaza intr-un cadru mai putin formal, prin vizite la sediul clientului si discutii cu conducerea si eventual cu actionarii si salariatii firmei.

Cunoasterea in ansamblu a factorilor nonfinanciari si interpretarea lor corecta, alaturi de analiza financiara si aspecte legate de garantiile asiguratorii este foarte importanta in luarea unei decizii de creditare adecvate de catre banca.

Este important ca banca sa cunoasca si sa culeaga informatii din sectorul in cadrul caruia agentul economic activeaza pentru a putea evalua riscul de ramura studiind urmatoarele aspecte:

- gradul de industrializare;

- locul ocupat de agentul economic in cadrul ramurii respective;

- profitabilitatea si competitivitatea ramurii respective;

- nivelul costurilor fixe;

- modificarile capitalului.

Trebuie identificate elementele ce definesc reputatia, calificarea, experienta in conducere.

Strategia dezvoltarii societatii trebuie cunoscuta si analizata pentru a putea aprecia riscurile viitoare.

Agentul economic este obligat sa conduca contabilitatea proprie si sa respecte prevederile legale in vigoare. In acest sens se urmareste:

- capacitatea agentului economic de prognozare si fundamentare a veniturilor si cheltuielilor;

- posibilitatea determinarii nivelului costului pe produs;

- posibilitatea stabilirii cheltuielilor fixe in costul produsului;

Pentru acceptarea cererii de creditare rolul hotarator il au performantele economice si financiare realizate de firma solicitatoare de credit in perioada precedenta si cele estimate pentru perioada de angajare a creditului. Aceste performante sunt evaluate in cadrul analizei economico-financiare.

Analiza economico-financiara se bazeaza pe informatiile financiare furnizate de client (bilant, cont de profit si pierdere, balanta de verificare).

Dupa ce solicitantul de credit a fost primit printre clientii bancii, i se acorda o recunoastere oficiala a performantelor sale.

II. In acel moment, dupa incheierea etapei I, urmeaza etapa II (analiza solicitarii de credit) care va stabili daca cerintele de finantare ale firmei in corelatie cu destinatia ce se va da creditului, corespund exigentelor bancii.

Aceasta etapa se imparte in trei sub-etape:

Identificarea scopului si a nivelului creditului solicitat;

Identificarea surselor de rambursare a creditului;

3. Identificarea garantiilor creditului.

Dupa parcurgerea primelor doua etape, banca trebuie sa ia o decizie privind acordarea creditului.

III. In aceasta etapa intervin factori care tin de posibilitatile de creditare ale bancii si de politica de creditare. Aceasta etapa se descompune in trei sub-etape:

1. Corelarea cu resursele bancii:

Pentru a acorda creditul, banca trebuie sa dispuna de resurse disponibile pentru acest scop. Banca detine resurse proprii provenind din operatiuni pasive, dar poate atrage resurse si de pe piata. Resursele alocate de banca in scopul acordarii creditului trebuie corelate cu acesta din punct de vedere al scadentei si al costului. Totodata, banca urmareste ca nivelul si destinatia creditului sa se incadreze in politica de creditare a bancii si in reglementarile prudentiale.

Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare:

Avand la dispozitie analiza atat a clientului, cat si a solicitarii de credit, Comitetul de credite este de acord ca cererea de credit inaintata de firma analizata sa fie admisa la creditare. Dupa adoptarea ei, decizia de creditare este comunicata solicitantului. Acesta, impreuna cu banca, va proceda la incheierea contractului de credit.

3. Analiza realizarii deciziei de creditare:

Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, banca analizeaza evolutia starii economice si financiare a debitorului previzionand nivelul riscului de nerambursare a creditului angajat. Aceasta analiza este efectuata de Serviciul datoriei care poate constata la agentul economic analizat daca acesta are sau nu rate restante la creditele acordate sau plati restante catre furnizori. In perspectiva, in functie de situatia concreta a agentului economic si de strategia acestuia, se pot urmari :

T  evolutia volumului activitatii ( cifra de afaceri, productia );

T  evolutia rezultatelor financiare;

T  imbunatatirea pozitiei firmei pe piata interna si externa.

IV. Analiza periodica a portofoliului de credite

Aceasta etapa se refera mai mult la gestiunea globala a riscului de credit.

4. Determinarea bonitatii solicitantului de credit

In activitatea de creditare, pentru adoptarea unor decizii temeinic fundamentate, analiza performantelor economico-financiare obtinute de agentii economici se face pe baza analizei bonitatii acestora. Bonitatea se determina pe baza unor indicatori financiari ce indica capacitatea unitatilor de a-si achita obligatiile care urmeaza sa si le asume prin semnarea contractului de credit. Indicatorii se determina pe baza principalelor situatii financiar-contabile intocmite de agentii economici. Calcularea acestor indicatori se face:

la acordarea creditului;

semestrial, pentru calculul provizioanelor;

la solicitarea conducerii bancii.

Principalii indicatori financiari ( cantitativi ), calculati de catre inspectorii bancii sunt:

1. Lichiditatea - exprima capacitatea agentului economic de a-si acoperi obligatiile de plata pe termen scurt prin transformarea rapida a mijloacelor sale circulante in disponibilitati. Cu cat lichiditatea este mai mare, cu atat este mai mare si gradul de acoperire al obligatiilor de plata ale agentului economic. Se determina cu ajutorul relatiei:

Solvabilitatea - arata gradul in care capitalul social varsat al clientului asigura acoperirea datoriilor. O solvabilitate buna este atunci cand indicatorul are valoarea peste 40%, limita minima fiind de 20%.

3. Rentabilitatea - este indicatorul care evidentiaza capacitatea agentului economic de a-si acoperi cheltuielile efectuate din veniturile realizate si de a obtine un anumit profit. La un nivel redus al acestui indicator, banca manifesta o mare prudenta la acordarea creditului.

4. Gradul de indatorare - arata cat din volumul total al activelor clientului este acoperit din credite bancare si datorii catre terti. Situatia optima este cand indicatorul are o valoare de pana la 50%.

5. Acoperirea dobanzii - arata ponderea cheltuielilor cu dobanda in cifra de afaceri realizata de client. Indicatorul este mai bun cu cat este mai redus.

Punctajul indicatorilor se realizeaza astfel:

Factorii calitativi completeaza evaluarea performantelor financiare a imprumutatului, cu ajutorul acestora apreciindu-se activitatea agentului economic si in lumina perspectivei activitatii.

Factorii calitativi analizati, cu punctajul aferent, pot fi prezentati schematic dupa cum urmeaza:

Numarul maxim de puncte acumulate pe baza indicatorilor nefinanciari este de 35.

Numarul maxim de puncte care poate fi obtinut de un debitor prin cumularea punctajului de la indicatorii financiari ( 50 puncte ) cu cel de la indicatorii nefinanciari ( 35 puncte ) este de 85.

In urma evaluarii performantelor financiare, firmele sunt incluse in una din categoriile de performanta notate de la A la E. Corespondenta dintre punctajul obtinut si categoria de performanta este aratata in tabelul de mai jos:

Categoria A - performantele financiare ale clientului sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat.

Categoria B - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu se pot mentine la acelasi nivel intr-o perspectiva mai indelungata.

Categoria C - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar cu o evidenta tendinta de inrautatire.

Categoria D - performantele financiare sunt scazute si au o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp.

Categoria E - performantele financiare arata pierderi si exista perspectiva clara ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.