Aspecte generale privind evolutia si structura sistemului bancar romanesc

ASPECTE GENERALE PRIVIND EVOLUTIA SI STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

1.1 SISTEMUL BANCAR DIN ROMANIA- EVOLUTIE

Prima institutie de credit romaneasca a fost infiintata in anul 1864, fiind numita Casa de Depuneri si Consemnatiuni, CEC-ul de astazi . Aceasta institutie de credit urma sa-si constituie fonduri din domeniul privat si din domeniul public (taxe, disponibilitati ale institutiilor publice, ale serviciilor autonome si ale administratiilor locale).

Sistemul bancar romanesc a evoluat odata cu dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice.Activitatea bancara in perioada de dupa 1944 si pana in 1990 a cunoscut un puternic recul.

Functiile sistemului bancar in domeniul comercial erau din ce in ce mai reduse, rolul acestuia fiind in primul rand de finantator - intermediar intre puterea hipercentralizata de la Bucuresti si entitatile din diverse ramuri ale economiei si, de asemenea, de organism de control si supervizare a circulatiei monetare in economie.

Concentrarea in domeniul bancar a atins niveluri nebanuite, astfel ca la 31 decembrie 1989 existau in Romania numai patru banci: Banca Nationala Romana care figura ca banca de emisiune si avea in atributii operatiunile comerciale interne din economie - cu predilectie decontari si credite; Banca Agricola ce se ocupa exclusiv de finantarea activitatilor de agricultura si, la un momet dat, si din industriile conexe; Banca de Investitii ce se ocupa de finantarea programelor de investitii ale intreprinderilor de stat; Banca Romana de Comert Externa ce detinea monopolul operatiunilor de comert extern ale Romaniei.

Pentru atragerea resurselor de la populatie s-a mentinut in continuare institutia Casei de Economie si Consemnatiuni, cu functii atrofiate, aceasta institutie ocupandu-se aproape exclusiv de operatiunile cu persoanele fizice si cu forme rudimentare de creditare, in special credite pentru locuinte sau pentru achizitionarea de autoturisme.

Incepand din 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare in vederea sustinerii tranzitiei la economia de piata. Restructurarea si dezvoltarea sistemului bancar romanesc este un proces amplu si complex desfasurat, in pricipal, pe doua laturi:

a)     cea institutionala;

b)     cea functionala.

Astfel, restructurarea institutionala a sistemului bancar a cuprins, pe de-o parte organizarea Banca Nationala Romana. si transformarea acesteia intr-o adevarata banca centrala, iar pe de alta parte dezvoltarea unei retele de banci comerciale.

Acest lucru s-a realizat atat prin modernizarea si dezvoltarea bancilor existente, cat si prin infiintarea de banci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strain.

Potrivit Legii 58/1998, activitatea bancara in Romania este organizata si se desfasoara prin:

-Banca Nationala Romana (cu rol de banca centrala);

-societatile bancare (constituite ca societati comerciale).

Prin noua legislatie bancara, Legea 58/1998 Banca Nationala Romana a fost degrevata de toate activitatile specifice bancilor comerciale, acestea fiind preluate de o banca nou infiintata - Banca Comerciala Romana.

Functiile Bancii Nationale Romane, in prezent, constau in controlul emisiunii monetare si al creditului, supravegherea activitatii bancare, politica valutara si administrarea resurselor monetare internationale. Conform legislatiei, celelalte banci sunt constituite ca societati comerciale a caror activitate are ca obiective principale:

atragerea de fonduri de la public si agenti economici;

acordarea de credite;

efectuarea unei game largi de servicii bancare.

Deoarece un sistem bancar eficient necesita descentralizare si competitie, Banca Nationala Romana a cautat sa stimuleze formarea unui sistem de banci comerciale, de tip universal, care au primit dreptul sa efectueze toata gama de operatiuni bancare si sa opereze pe teritoriul tarii, in conditiile respectarii cadrului de supraveghere bancara, impus de banca centrala.

Bancile nu mai sunt constranse, in prezent, prin lege, sa deruleze doar anumite tipuri de operatiuni din vasta gama de operatiuni bancare. Aceasta nu inseamna, insa, ca bancile nu pot opta pentru anumite operatiuni, specializandu-se in anumite domenii. Ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca, in acest caz, alegerea este a bancii, care, pe baza statutului propriu de functionare, isi stabileste tipurile de operatiuni pe care le va derula in functie de evolutia pietii financiar-bancare si de strategia adoptata.

1.2. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR

Sistemul bancar al economiei de piata reprezinta totalitatea bancilor care functioneaza in economie intr-o anumita perioada.1 Acestea functioneaza intr-un cadru reglementat printr-o legislatie specifica acestui sistem special de activitate, legislatie diferentiata pe cele doua subsisteme bancare: subsistemul Banca Nationala Romana si subsistemul societatilor bancare - banci comerciale. In acest sens pentru reglementarea activitatii Bancii Nationale Romane este in vigoare Legea numarul 101/1998, lege privind Statutul Bancii Nationale Romane, iar pentru cel de-al doilea subsistem a sistemului bancar: Legea bancara numarul 58/1998.

1.2.1 BANCA NATIONALA A ROMANIEI (BNR)

Banca Nationala Romana stabileste si conduce politica monetara si de credit, in cadrul politicii economice si finantare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale. In vederea atingerii obiectivelor de politica monetara, conducerea bancii este independenta din punct de vedere politic.

Conducerea bancii este reprezentata de Consiliul de Administratie, care este alcatuit din noua persoane:

presedintele, reprezentat de guvernatorul Bancii Nationale Romane;

vicepresedintele, este in acelasi timp si prim-guvernator;

sapte membri, din care doi sunt alti, doi viceguvernatori ai Bancii Nationale Romane. Restul de cinci membri nu sunt salariati ai Bancii Nationale Romane.

In ceea ce priveste conducerea operativa a Bancii Nationale Romane, ea este asigurata de catre cei patru membri ai Consiliului de administratie, salariati ai bancii.

Perioada de numire a membrilor Consiliului de Administratie este de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului de catre Parlament, la propunerea Consiliilor permanente ale celor doua camere ale Parlamentului.

Dintre atributiile Consiliului de administratie al Bancii Nationale Romane pot fi mentionate posibilitatile de a hotara in ceea ce priveste:

politica monetara, valutara si de credit a bancii;

autorizarea si supravegherea bancara prudentiala a societatii bancare ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei;

responsabilitatile personalului propriu;

conditiile de delegare a atributiilor catre conducerea executiva, anterior mentionate.

Dintre principalele atributii pe care le are Banca Nationala Romana ca banca centrala pot fi mentionate:

participa in numele statului la tratative externe cu caracter financiar, monetar de credit sau plati;

negociaza si incheie contracte de imprumut pe plan international;

stabileste si deruleaza politica valutara, emite norme proprii in acest segment al operatiunilor bancare;

stabileste si mentine rezervele internationale;

deruleaza operatiuni specifice ale pietii monetare;

desfasoara actiuni de creditare, inclusiv a societatilor bancare;

stabileste si desfasoara conform propriei politici rezervele minime obligatorii;

stabileste si deruleaza politica de plati;

autorizeaza toate societatile bancare ce urmeaza sa desfasoare operatiuni bancare pe teritoriul Romaniei;

efectueaza supravegherea bancara la toate societatile bancare ce desfasoara operatiuni bancare pe teritoriul Romaniei;

este unica institutie de drept de emisiune monetara.

Primele obiective au in vedere urmatoarele directii de actiune:

asigurarea reprezentarii Romaniei in mediul financiar international;

asigurarea surselor externe de finantare;

incadrarea in termenele de rambursare a datoriilor contractate pe plan international;

asigurarea unui cadru optim de derulare a operatiilor valutare pe teritoriul Romaniei;

asigurarea posibilitatii de mentinere a rezervei valutare.

Prin implicarea Bancii Nationale Romane pe piata monetara nu numai ca se asigura cadrul de crestere sau restrangere a lichiditatii, dar si de sustinere a societatilor bancare aflate in lipsa de lichiditate prin intermediul creditelor de refinantare.

Pentru a avea acces la aceste credite bancile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa se incadreze in reglementarile privind constituirea rezervelor obligatorii;

sa se incadreze in indicatorii de solvabilitate;

sa dispuna de garantii corespunzatoare (titluri de stat sau alte active).

Daca refinantarea reprezinta o infuzie de masa monetara in circulatie, depozitele pe care le atrage Banca Nationala Romana de la societatile bancare reprezinta calea de restrangere a masei monetare aflate in circulatie. Aceste depozite se accepta de Banca Nationala Romana overnight.

O alta varianta de restrangere a excesului de lichiditate o reprezinta si certificatele de depozit vandute de catre Banca Nationala Romana in favoarea bancilor comerciale.

Banca Nationala Romana joaca rolul de banca a bancilor, actionand ca bancher al altor banci. Bancile centrale solicita celorlalte banci sa-si pastreze la banca centrala o parte a depozitelor, sub forma de rezerve, ca depozite nepurtatoare de dobanda (sau cu o dobanda mica). Acesta este un aspect al procesului general de control monetar; ridicand sau coborand nivelul cerut al rezervelor, banca centrala poate mari sau micsora capacitatea bancilor de a acorda credite.

Banca centrala, Banca Nationala Romana mai poate detine conturi ale bancilor comerciale, utilizate in decontarea datoriilor interbancare.

Banca centrala, Banca Nationala Romana actioneaza ca trezorier al statului, tinand in evidentele sale contul curent al Trezoreriei Statului. Banca centrala nu este creditarul guvernului, desi il ajuta sa identifice alte surse de imprumut din cadrul economiei. Atunci cand guvernul imprumuta bani din economie, banca centrala actioneaza ca agent si consultant al acestuia. Guvernul imprumuta de pe piata nationala, oferind spre vanzare titluri de valoare.

Banca centrala solicita bancilor, in mod regulat, anumite rapoarte statistice financiare. Acestea, de obicei privesc:

indicatorii principali;

credite foarte mari;

probleme de contabilitate, incluzand cheltuielile cu capitalul;

contul de profit si pierderi;

bilantul.

Analizand aceste rapoarte autoritatile de supraveghere pot determina daca o banca actioneaza cu prudenta si opereaza de asa maniera incat sa-si poata plati depunatorii oricand.

In Romania, imprumuturile acordate de o banca unui singur debitor nu pot depasi 20% din capitalul si rezervele bancii respective.

1.2.2 BANCILE COMERCIALE

In baza prevederilor Legii nr. 58/1998 - Legea bancara, cu amendamentele ulterioare, o banca reprezinta o institutie de credit autorizata sa efectueze, in principal, activitatea de colectare a fondurilor atat de la persoane juridice, cat si de la persoane fizice sub forma depozitelor sau instrumentelor negociabile platibile la cerere sau la scadenta, precum si de acordare a creditelor.

Tarile membre ale Uniunii Europene utilizeaza conceptul de "institutie de credit" pentru a defini activitatea de mai sus. Institutia de credit reprezinta o entitate a carei activitate consta in "atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si acordarea de credite in contul propriu." [1]

In Romania, nu se permite nici unei entitati sa desfasoare activitate bancara, fara autorizarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei.

Banca foloseste un ansamblu de tehnici, procedee si instrumente specifice in vederea derularii propriei activitati. Prin lege, aceste activitati, ce definesc o banca sunt considerate ca fiind cele de atragere si acordare de credite, dar nu numai.

La baza constituirii unei societati bancare sta Legea numarul 31/1990 privind societatile comerciale si Legea numarul 58/1998 - Legea bancara. In plus activitatea de constituire este reglementata si prin Normele Bancii Nationale Romane privind autorizarea bancilor numarul 2/1999. Forma de constituire este aceea a societatilor comerciale pe actiuni, iar functionarea lor este conditionata de existenta unei aprobari in acest sens, aprobare emisa de Banca Nationala Romana.

Constituirea societatilor bancare se poate realiza prin subscrierea integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica.

In desfasurarea propriei activitati, banca indeplineste mai multe functii.

functia de schimb: ea asigura posibilitatea clientilor de a realiza schimbul disponibilitatilor banesti din forma lor actuala in orice alta forma de prezentare;

functie de depozit: se identifica in oferta bancara sub forma depozitelor pe care clientii bancii le pot constitui pe diverse scadente sau alte clauze de conditionare;

functia de transfer: asigura posibilitatea deplasarii disponibilitatilor clientilor intre diverse conturi sau intre diversi titulari de conturi, conform dorintelor acestora;

functia de finantare: asigura posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin intermediul creditelor bancare puse la dispozitia clientilor.

Toate aceste functii se adreseaza in egala masura clientilor bancii persoane juridice sau persoane fizice. In vederea realizarii acestor functii banca dispune de tehnici, instrumente si o legislatie proprie, concretizate in final intr-un set de mecanisme bancare. Este cazul:

mecanismului de atragere a disponibilitatilor banesti existente in economie si de mobilizare in depozite de orice natura;

mecanismul de decontare (operatii de incasari si respectiv de plati) cu defalcarea acestora, ulterior, pe cele doua mari componente:

-operatii cu numerar

-operatii fara numerar (viramente bancare).

mecanismul de asigurarea derularii tranzatiilor valutare bancare;

mecanismul de acreditare a clientilor. Este unul din mecanismele cu cel mai inalt grad de particularizare pentru fiecare societate bancara.

mecanismul/sistemul de informare si consulting bancar, de interogare a clientului privind cererea de produse bancare si pe aceasta baza de redirectionare a ofertei.

Toate aceste mecanisme se subordoneaza atingerii a doua obiective:

profitabilitatea bancara, la un nivel maxim, in conditiile incadrarii in limitele impuse de normele de prudentialitate bancara: lichiditate, solvabilitate, expuneri mari.

Competitivitatea bancara, ea presupune asigurarea unei game cat mai diversificate de produse bancare precum si a unei calitati corespunzatoare a acestora, obiectiv necesar in vederea mentinerii pozitiei pe piata.

Structura retelei de unitati a acelor banci care si-au organizat activitatea in teritoriu, urmarind impartirea administrativ-teritoriala a tarii, consta in:

centrala bancii;

sucursala judetene si sucursala municipiului Bucuresti;

filiale (subordonate organizatoric si functional sucursalelor) in unele orase ale tarii si, in unele cazuri, la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti;

agentii, subordonate filialelor sau, in unele cazuri, chiar sucursalelor.

Sucursalele, filialele si agentiile sunt unitati cu sarcini operative, ele neavand personalitate juridica. In calitatea lor de unitati operative, sucursalele, filialele si agentiile bancilor executa operatiuni bancare specifice societatilor bancare, reglementate prin lege, in limita competentelor stabilite de centrala bancii si functioneaza pe baza aprobarii Consiliului de Administratie al bancii respective. Sucursalele, filialele si agentiile au relatii directe cu clientii din raza lor de activitate (atat pentru persoane fizice, cat si persoane juridice).

Departamentele din centralele societatilor bancare, indiferent de activitatea specifica pe care o deruleaza, au o serie de atributii, similare ce deriva din rolul lor de coordonare a activitatii in domeniile respective, la nivelul unitatilor din subordine.

Cele mai importante dintre aceste atributii sunt:

elaborarea si avizarea normelor metodologice ce reglementeaza obiectul de activitate al directiei/departamentului respectiv, precum si a celorlalte instructiuni, circulare, reglementari emise de banca pe probleme specifice;

indrumarea si controlul unitatilor teritoriale, in legatura cu activitatea desfasurata, cu modul de aplicare a legislatiei bancare, precum si a normelor metodologice si reglementarilor interne emise de banca, pentru diversele domenii de activitate;

efectuarea de studii si analize, in legatura cu activitatile specifice desfasurate de fiecare departament, in vederea luarii deciziilor privind perfectionarea activitatii.

Sucursalele se constituie in nuclee ale activitatii desfasurate de societatile bancare la nivel judetean. Rolul lor consta in coordonarea, indrumarea si controlul activitatii operative desfasurate in unitatile din subordine (filiale, agentii). In conformitate cu statutul fiecarei banci, cu normele elaborate de centrale si de legislatia in vigoare, in cadrul competentelor delegate de Consiliul de Administratie si Comitetul de directie, sucursalele au ca sarcina:

efectuarea operatiunilor de creditare;

finantare;

decontari de casa, in lei si in valuta;

controlul preventiv asupra operatiunilor ce se efectueaza in contul titularilor, precum si a altor operatiuni bancare.

Sucursalele au autonomie operativa si de gestiune, in limita unor competente delegate de centrala si in acest caz activitatea bancara se desfasoara pe departamente/compartimente specializate. La nivelul unei sucursale judetene se regasesc compartimente de: coordonare, trezorerie, creditare, operatiuni valutare, casierie, conturi si viramente, decontari interbancare, informatica, contabilitate, control, juridic.

In functie de volumul de activitate, sucursalele pot avea mai multe servicii si birouri de conturi si viramente. Sucursalele pot organiza activitatea de creditare, pe compartimente distincte, in functie de sectorul din care face parte beneficiarul de credit. Activitatea de contabilitate si trezorerie poate fi organizata in departamente distincte, in lei sau in valuta

1.2.2.1 UNITATILE BANCARE DIN ROMANIA

Din dorinta de a vinde cat mai multe produse si de a fi cat mai aproape de potentialii clienti, bancile de pe piata romaneasca continua sa-si extinda reteaua de unitati de la an la an. Astfel, in 2007, reteaua institutiilor de credit a crescut cu aproximativ 1.100 de unitati, similar anului anterior.

Cu un numar de aproximativ 5.500 de unitati si cu o populatie de 21,53 milioane de locuitori in 2007, Romania prezinta o densitate bancara de 25,5% (masurata ca numar de unitati bancare la 100.000 de locuitori).

Mai exact, in medie, o unitate bancara deserveste un numar de 3.921 de locuitori, arata un studiu al UniCredit Tiriac Bank. 'Densitatea bancara din Romania este inca una destul de redusa comparativ cu cea a statelor din Uniunea Europeana. Probabil va mai trece ceva timp pana vom atinge media europeana', a apreciat Radu Gratian Ghetea, presedinte al Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) si al CEC Bank.

In zona euro, o unitate bancara revine unui numar de 1.750 de locuitori (o densitate de 57,1%), mai putin de jumatate comparativ cu Romania. In ceea ce priveste gradul de concentrare a sucursalelor din sectorul bancar romanesc, acesta este unul foarte ridicat.

CEC Bank, BRD si BCR detin un numar cumulat de peste 2.700 de unitati bancare, ceea ce reprezinta jumatate din total. Cea mai extinsa retea apartine CEC Bank, cu un numar de aproximativ 1.400 de agentii (560 la orase si 840 la sate). Cea de-a doua pozitie in topul sucursalelor bancare este ocupata de BRD, care a devansat BCR in toamna anului 2006.

Astfel, BRD detine in prezent peste 800 de unitati, in timp ce BCR numara in jur de 575 de agentii. Trebuie avut in vedere faptul ca sunt unele banci specializate care isi desfasoara activitatea printr-o singura sau prin cateva sucursale care se adreseaza unui numar restrans de clienti.

1.2.2.2 COMPARATIE CU EUROPA CENTRALA SI DE SUD-EST

Fata de media inregistrata in Europa Centrala si de Sud-Est cu numarul de sucursale la un milion de locuitori (242 sucursale la un milion de locuitori), Romania se situeaza, cu un nivel de 255 de unitati, peste acest nivel. Cea mai mica densitate bancara din zona apartine Letoniei, unde aproape 10.000 de locuitori se ingramadesc la ghiseul unei unitati.

Letonia este urmata de vecinii nostri de la vest, ungurii, care au la dispozitie un numar de 151 de unitati la un milion de locuitori. Densitati mai scazute decat ale Romaniei se intalnesc si in alte state din zona, precum Estonia, Cehia, Bosnia si Slovacia. Cel mai mare numar de sucursale raportat la un milion de locuitori apartine Poloniei, respectiv 353. Aceasta este urmata de Slovenia (346) si de vecina noastra de la sud, Bulgaria (330).

1.2.2.3 TOPUL CELOR MAI MARI BANCI DIN ROMANIA ( IN FUNCTIE DE VALOAREA ACTIVELOR) - anul 2006

Dintre primele 10 banci dupa marimea activelor, patru au inregistrat scaderi ale cotelor de piata fata de nivelurile de la finele lui 2005: Raiffeisen, ING Bank, CEC si ABN Amro.

In schimb, grupul castigatorilor este condus de Banca Transilvania, care si-a majorat activele cu peste 64%, pana la 8,08 miliarde de lei (2,39 miliarde de euro), ceea ce a implicat un mare plus la cota de piata, pana la 4,7%. Asa cum ne-au obisnuit, liderii pietei - BCR si BRD - au continuat sa creasca in contextul in care creditarea persoanelor fizice si a micilor companii a devenit o miza cruciala.

Vedeta anului 2006 a fost fara indoiala Banca Transilvania, unica institutie bancara cu capital privat romanesc, care a inregistrat intr-un an cea mai zgomotoasa crestere urcand de pe locul 8 pana pe pozitia a cincea. De fapt, Banca Transilvania si-a adjudecat aceasta pozitie inca de la jumatatea anului 2006 cand cota sa de piata ajunsese la 4,5%.

Activele BCR au crescut cu 36,77% in 2006 fata de anul anterior, de la 32,96 miliarde lei (8,96 miliarde euro), pana la 45,08 miliarde lei (13,3 miliarde euro).

BCR, care controleaza peste un sfert din piata bancara romaneasca si-a urcat cu 0,47% cota de piata in 2006, de la 25,73%, cat avea in 2005, pana la 26,3%.

BRD-Groupe Societe Generale a crescut activele cu 45,67%, de la 19,22 miliarde lei (5,22 miliarde euro), pana la 28 miliarde lei (8,28 miliarde euro). BRD SocGen a cucerit 1,29% din piata romaneasca in 2006, aratand o strategie de expansiune a retelei bancare.

BRD Soc Gen controla, la finalul anului 2006, o sesime din piata romaneasca, urcandu-si cota de la 15,01%, cat avea in 2005, pana la 16,3%.

Incepand din septembrie, locul patru in sistemul bancar este ocupat de HVB-Tiriac Bank, banca rezultata in urma fuziunii dintre HVB si Banca Tiriac, cu o cota de piata de 5,1% si active de 2,6 mld. euro.

A treia banca din sistem, Raiffeisen Bank, si-a mentinut pozitia chiar daca a inregistrat o ingustare a cotei de 0,62 puncte procentuale, coborand la 8% din activele sistemului bancar. Totusi, activele Raiffeisen Bank au crescut 25,45% in 2006 comparativ cu anul anterior, pana la 13,8 miliarde lei (4 miliarde euro), de la 11 miliarde lei (3 miliarde euro).

In zona superioara a clasamentului cea mai zgomotoasa miscare a fost caderea ING Bank de pe locul 4 pe 7, in conditiile in care activele bancii olandeze au crescut anul trecut cu doar 6,6%, pana la 7,23 miliarde de lei (2,14 miliarde de euro).

Chiar daca primele luni din 2006 au consemnat o revenire spectaculoasa a CEC, in cele din urma banca a pierdut din cota de piata, alunecand pe pozitia a noua cu active care se ridicau la sfarsitul anului la 7,04 miliarde de lei (2,08 miliarde de euro), ceea ce se traduce prin 4,1% din piata.

Bancpost a inregistrat la finele lui 2006 o ingrosare a cotei de piata la 4,5% cu active de 7,7 miliarde de lei (2,27 miliarde de euro). De asemenea, o crestere semnificativa a acumulat Alpha Bank, care a urcat pe locul opt, cu active de 2,11 mld. euro, intensificand prezenta bancilor cu capital elen.

La coada Top 10- cele mai mari banci, observam cum cota de piata a olandezilor de la ABN Amro a continuat sa scada in 2006, ajungand la 3,1% fata de 3,7% in decembrie 2005, cu active de 5,27 miliarde de lei (1,55 miliarde de euro).

Principalele candidate la intrarea in primele 10 sunt Volksbank Romania, o cota de piata de 2,7% si Banca Romaneasca cu o felie din piata de 2,1 procente.

Unul dintre cei mai mari perdanti la nivelul activelor ramane Citibank Romania. Astfel, filiala locala a grupului american s-a caracterizat printr-o ingustare a cotei de piata pana la 1,4%. Citibank avea la inceputul anului 2006 o cota de 1,9%, iar acum trei ani o felie din piata de 3,5%.[3]