Avantajele si dezavantajele impozitelor directe

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE IMPOZITELOR DIRECTE

In cazul impozitelor directe trebuie clarificate cel putin doua chestiuni :

- problema juridica a stabilirii contribuabililor

- problema politica a importantei fiscalitatii directe.

Vom aborda mai intai aspectele juridice ale stabilirii contribuabililor.

Impozitele directe sunt impozite nominative, iar platitorii lor trebuie identificati si nominalizati in rolul fiscal.

Se pune insa problema care ar trebui sa fie acesti platitori:

- persoanele fizice sau cele juridice?

- persoanele private sau cele publice?

Trebuie mai intai sa se stabileasca daca impozite vor plati doar persoanele fizice sau sub incidenta lor ar trebui sa intre si persoanele juridice. Timp indelungat, impozitele directe au fost stabilite in sarcina persoanelor fizice. Cu timpul, un impozit special asupra beneficiilor societatilor a insotit impozitul pe veniturile persoanelor fizice.

Cea de-a doua problema este aceea a tratamentului fiscal aplicat persoanelor private si a celor publice. Ideea de la care s-a plecat a fost aceea ca impozitul, prin definitie, trebuie sa asigure preluarea unei parti a resurselor de la persoanele private pentru acoperirea cheltuielilor publice, realizandu-se astfel un transfer de bogatie din sectorul privat spre cel public. In acest context nu se justifica impunerea persoanelor publice, fiind considerat absurd faptul ca statul sa-si plateasca lui insusi impozite. In consecinta, timp indelungat, persoanele publice au fost scutite de impozite. Si totusi, in tarile cu economie de comanda, impozitele nu au disparut odata cu inghitirea sectorului privat de catre cel public, numai ca natura varsamintelor catre stat era altfel prezentata. Ele, desi aveau trasaturi clare de impozite, unele purtand chiar aceasta denumire, erau considerate venituri nefiscale, fiind infatisate drept forme de mobilizare la buget a venitului net al societatii, care, de drept se cuvine statului. Astfel de venituri apar si astazi in tipologia veniturilor bugetare, ele provenind din sectorul public, obtinandu-se din exploatarea sau valorificarea unor bunuri ale statului.

De asemenea, in tarile cu economie liberala, cu timpul, unele persoane publice sau intreprinderi de drept privat cu capital de stat, care desfasoara activitati economice si uneori concureaza intreprinderile private similare, ar fi nefiresc sa beneficieze de imunitate fiscala, deoarece aceasta ar deveni pentru ele un privilegiu necuvenit, iar pentru economie o sursa a unor distorsiuni. De aceea, este normal sa fie supuse cele doua categorii de unitati aceluiasi tratament fiscal, nediscriminator, fara a se tine seama de statutul lor public sau privat. Tratatul de la Roma, in virtutea regulii liberei concurente, a stabilit ca activitatile lucrative ale persoanelor publice sa fie impozitate, in timp ce cele non-profit sa ramana exonerate.

Vom trece acum la cea de-a doua chestiune fundamentala a fiscalitatii directe si anume: problema politica a importantei impozitului direct.

Impozitul direct prezinta avantaje si inconveniente care ii sunt recunoscute de multa vreme. Insa avantajele sale sunt in scadere astazi, in timp ce neajunsurile devin tot mai sensibile, de aceea el este tot mai criticat.

Avantajele impozitelor directe

Patru avantaje erau in mod traditional recunoscute :

1. Stabilitatea randamentului fiscal, caracteristica vechilor impozite de repartitie, insensibile evolutiilor conjuncturale, dar intrata in desuetitudine in zilele noastre in conditiile impozitului de cotitate la care marimea depinde de volumul materiei impozabile, sensibil si el la schimbarile conjuncturale. Aceasta stabilitate este afectata si de trecerea de la impunerea proportionala, specifica vechilor sisteme fiscale, la impunerea progresiva a veniturilor.

Desigur ca impozitele directe asupra averii sunt, din acest punct de vedere, mult mai stabile decat cele asupra veniturilor. De aceea, luate in ansamblul lor, impozitele directe sunt si astazi mai putin sensibile la evolutiile conjuncturale decat cele indirecte, deci sunt mai stabile in privinta randamentului lor.

2. Elasticitatea legala reprezinta cel de-al doilea avantaj recunoscut in mod traditional fiscalitatii directe. Este vorba aici despre sensibilitatea randamentului sau la variatia cotei sale legale.

Ceea ce caracterizeaza impozitul direct asupra averii este faptul ca, in general, cresterea cotei sale nu duce la diminuarea materiei impozabile. Materia impozabila, in virtutea stabilitatii sale se mentine, cresterea cotei ducand doar la cresterea corespunzatoare a impozitului. Aceasta face ca marimea impozitului sa depinda de vointa legiuitorului, si, intr-un fel, de nevoile de resurse ale statului. De altfel, impozitele asupra capitalului se suporta, de obicei, din veniturile realizate de pe urma valorificarii acestuia, rareori el atacand substanta averii si ducand, pe aceasta cale, la diminuarea acesteia.

Nu acelasi lucru se intampla in cazul impozitelor directe asupra veniturilor, cresterea cotelor si a impozitului datorat ducand la diminuarea corespunzatoare a venitului impozabil.

Tocmai de aceea, elasticitatea legala a impozitelor directe isi are limitele sale. Cum astazi, in majoritatea tarilor, cotele de impozitare au atins un nivel ridicat, cresterea acestora nu se poate face fara riscul de a provoca reactii adverse din partea contribuabililor.

3. Costul redus al perceperii reprezinta cel de-al treilea avantaj traditional al impozitelor directe.

Identificarea materiei impozabile si evaluarea acesteia, relativa ei stabilitate, nu reclama, in general, un personal numeros, cu o pregatire superioara si o renumerare mare. Cu timpul insa, pe masura ce numarul contribuabililor a crescut, iar materia impozabila a devenit tot mai complexa, metodele de evaluare si urmarire a materiei impozabile s-au complicat iar aparatul fiscal a devenit tot mai costisitor.

Este nevoie astazi de specialisti cu pregatire complexa si de o dotare costisitoare cu echipamente electronice de calcul, ceea ce duce la cresterea considerabila a cheltuielilor de asezare, percepere si control asupra impozitelor, cu un impact direct asupra randamentului acestora.

In acelasi timp, declaratiile fiscale pretinse contribuabililor au devenit tot mai complicate, acestia fiind nevoiti sa se adreseze unor oficii specializate care le ofera serviciile in schimbul unor tarife ridicate. Nu este astfel de mirare faptul ca solicitarile de deducere din venitul impozabil a acestor cheltuieli au devenit in unele tari tot mai insistente.

4. Cel de-al patrulea avantaj traditional al fiscalitatii directe este justetea impunerii. Odata cu personalizarea impozitelor, luandu-se in considerare capacitatea contributiva a fiecarui platitor, impozitele directe personale devin cu mult mai echitabile. Acest avantaj, care a constituit meritul fundamental al fiscalitatii directe, este atenuat in prezent. Motivul principal este acela ca fiscalitatea directa este deseori insotita de frauda fiscala. Aceasta depinde de constiinta civica a fiecaruia. In conditiile in care fiscul se straduieste sa identifice si sa evalueze exact materia impozabila, dorind sa inhate cat mai mult din aceasta, constiinta fiscala devine mai elastica, iar contribuabilii incearca sa ocoleasca impozitele, atunci cand acestea sunt apasatoare.

Se constata deci, ca avantajele traditionale ale impozitelor directe se mentin si in prezent, dar sunt cu mult mai atenuate decat in trecut.

Dezavantajele impozitelor directe

Dezavantajele impozitelor directe au devenit tot mai evidente. Se invoca, in mod traditional, patru inconveniente esentiale ale fiscalitatii directe :

1. Incetineala cu care impozitele directe ajung la dispozitia fiscului este primul inconvenient al acestora. Ea se datoreaza decalajului in timp care exista intre momentul in care se dobandeste materia impozabila si momentul in care trebuie declarata obtinerea ei si trebuie varsat impozitul aferent. De regula, venitul realizat in anul in curs este inscris in declaratia fiscala intocmita la inceputul anului viitor. Urmeaza o perioada de control si calcul al impozitului, de avizare a contribuabilului in privinta debitului fiscal datorat, astfel ca impozitul se varsa la buget cu o mare intarziere fata de momentul in care se obtine venitul. Dezavantajul incasarii intarziate a acestor impozite sporeste atunci cand inflatia este prezenta, deoarece impozitele se incaseaza in bani depreciati. De aceea, exista preocuparea pentru indexarea lor cu indicele inflatiei. Acest neajuns a fost atenuat si prin introducerea varsamintelor provizorii in timpul anului, regularizarea urmand sa se faca la inceputul anului viitor, cand se cunosc veniturile realizate efectiv in anul incheiat.

In cazul veniturilor incasate periodic din activitati dependente incasarea se face, de regula, lunar, dupa dictonul "plateste pe masura ce castigi", astfel ca perfectionarea tehnicilor de varsare a atenuat mult acest inconvenient al fiscalitatii directe. El este mult mai redus acolo unde utilizarea tehnicilor informatice de asezare si percepere a impozitelor a accelerat mult incasarea impozitelor la buget.

2. Ostensibilitatea prelevarii reprezinta cel de-al doilea inconvenient al impozitelor directe. Ele lovesc contribuabilul in mod fatis si fara menajamente, iar acesta nu are nici posibilitatea sa transmita povara sa fiscala asupra altora. De aceea, impozitele directe provoaca reactii cu atat mai dure din partea contribuabililor, cu cat ele sunt mai apasatoare. Calea obisnuita este aceea a evaziunii fiscale.

3. Inechitatea impunerii este al treilea neajuns al fiscalitatii directe, deoarece ea loveste in mod inegal diferitele clase sau paturi sociale. In Franta, de exemplu, se considera ca impozitele directe lovesc prea greu salariatii sau beneficiarii veniturilor din valori mobiliare ale caror venituri sunt cunoscute cu exactitate, iar impozitele sunt retinute la sursa. In cazul agricultorilor, fiscalitatea directa este mai lejera, datorita dificultatii evaluarii exacte a veniturilor acestora. Acelasi lucru este valabil si pentru profesiile liberale care invoca secretul profesional pentru a scapa de investigatiile fiscale.

4. Cel de-al patrulea neajuns al impozitelor directe este de data mai recenta. El a aparut in conditiile cresterii complexitatii sistemelor fiscale, ceea ce reclama personal cu inalta calificare, cu solide cunostinte juridice, economice si mai ales contabile, o dotare adecvata cu tehnica performanta de calcul si o suficienta instruire a contribuabililor pentru ca acestia sa-si intocmeasca corect declaratiile lor fiscale.

Cunoscand avantajele si neajunsurile impozitelor directe se poate preciza locul acestora in cadrul sistemului fiscal din fiecare tara. Locul fiscalitatii directe depinde in suficienta masura de conjunctura politica (ea permitand un tratament diferentiat pentru diferitele clase sau paturi sociale, ceea ce poate afecta echitatea sistemului fiscal), de conjunctura financiara (marindu-se impozitele directe sporeste sansa echilibrarii bugetului).

Facand abstractie de aceste considerente de ordin conjunctural, se poate spune ca:

- avantajele impozitelor directe nu sunt suficiente pentru ca ele sa fie singurele impozite folosite, cu atat mai mult cu cat frauda fiscala care le insoteste este greu de eradicat;

- prezenta impozitelor directe, care lovesc mai ales pe cei mai bogati, pe celibatari si familiile fara copii este de natura sa compenseze oarecum lipsa de echitate a impozitelor indirecte, care apasa mai ales asupra celor saraci si asupra familiilor numeroase.