Analiza dinamicii resurselor si plasamentelor bancare in cazul Bancii Comerciale Romane

Analiza dinamicii resurselor si plasamentelor bancare in cazul Bancii Comerciale Romane

A. Atragerea si gestionarea resurselor

Bancile isi desfasoara activitatea in cadrul unui sistem de relatii de concurenta si interdependenta si au legaturi reciproce de determinare cu agentii economici (in sensul lor larg: stat, intreprinderi, populatie), cu mediul economic in care actioneaza. Ele au un rol de baza in aplicarea politicilor monetare ale bancii centrale, supunandu-se reglementarilor acesteia, dar, in acelasi timp, nivelul si orientarea politicilor proprii de dezvoltare sunt determinate de calitatea si volumul activitatilor economice din zona in care isi desfasoara rolul de intermediar financiar.

Pe de alta parte, conform propriilor interese si strategii, bancile pot stimula dezvoltarea anumitor activitati si sunt promotoarele unor comportamente noi de consum si de economisire la nivelul societatii, aceasta in concordanta cu functiile lor specifice de protejare a resurselor financiare excedentare incredintate, de intermediere intre cei care dispun de asemenea resurse si cei care au nevoie de ele si pe cea de transfer al platilor in economie.

Din aceasta perspectiva - a optimizarii activitatii prin realizarea unui echilibru corespunzator intre plasamente si resurse - reiese importanta ce trebuie acordata acestui domeniu al managementului bancar: gestionarea pasivelor.

Dupa cum se cunoaste, sumele de care dispun bancile pentru a efectua plasamente se constituie din trei surse principale:

● resursele proprii, formate din capitalul social si fondurile proprii constituite conform reglementarilor in vigoare si strategiei proprii;

● economiile populatiei si ale agentilor economici, precum si resursele atrase de la alte institutii financiare;

● imprumuturile de la alte banci si institutii financiare din tara si strainatate, precum si de la banca centrala (in completare si numai pe teren scurt).

In contextul accentuarii concurentei din mediul bancar romanesc si pe fondul mutatiilor care au loc in economia reala (ce vor constitui o adevarata "piatra de incercare"), Banca Comerciala Romana si-a propus realizarea unui raport optim intre plasamente si resurse, iar in cadrul acestora intre resursele proprii si cele atrase, astfel incat depozitele sa devina sursa de baza aentru dezvoltarea bancii.

In acest sens, banca si-a conceput politicile proprii in domeniul atragerii si gestionarii resurselor, pornind de la obiectivele strategice stabilite, de reducere a dependentei de finantarea institutionalizata de la bancile corespondent sau de deponentii mari si de adoptare a acelor masuri care sa duca la cresterea capacitatii de finantare a creditului din depozitele atrase de la clienti.

De asemenea, in cadrul sistemului sau de planificare si prognoza, un loc important il ocupa planurile operationale, ce sustin si fundamenteaza planurile financiare si bugetul de venituri si cheltuieli; in cadrul acestora, planul de atragere a resurselor si proiectia fondurilor proprii ale bancii constituie elemente primordiale.

Pentru a putea desprinde cateva caracteristici si a atrage cateva concluzii referitoare la problematica resurselor constituite de Banca Comerciala Romana, am considerat sugestiva analiza perioadei ultimilor 6 ani adica 1992-1997.

Referitor la evolutia resurselor bancii, se observa tendinta ascendenta a acestora, odata cu dezvoltarea activitatii de ansamblu a bancii, cu diversificarea gamei de produse si servicii oferite:

Dupa cum se observa, resursele B.C.R. au sporit de la an la an in ritmuri sustinute (164,0% in 1994, 143,8% in 1995, 184,9% in 1996 si 199,2% in 1997, superioare indicelui preturilor de consum, cu exceptia anului 1997), ceea ce inseamna o crestere in termeni reali a acestora. Aceste cifre, atat pe ansamblu cat si in structura, reflecta o data in plus largirea ariei de activitate a bancii, care, dupa cum se cunoaste, s-a desprins din Banca Nationala la sfarsitul anului 1990, preluand operatiunile comerciale ale acesteia si neavand, din acest motiv, o experienta indelungata in domeniu. Pe de alta parte, ele reflecta faptul ca B.C.R. si-a propus in permanenta sa-si imbunatateasca structura resurselor sale, astfel incat sa fie capabila sa raspunda in orice moment semnalelor pietei -ea insasi in consolidare- si sa faca fata "provocarilor" transmise de aceasta ca urmare a transformarilor pe care le sufera economia romaneasca in ansamblu.

In 1998, desi in termeni nominali bilantul bancii a crescut cu 52,8 % fata de anul anterior, in termeni de ajustare la inflatie cresterea se reduce la 11,3 %; aceasta dinamica este superioara celei a anului 1997 cand bilantul ajustat la inflatie a reprezentat 85,8 % fata de 1996.

Este de mentionat ca este pentru al doilea an consecutiv in care banca nu apeleaza la imprumuturi de la banci - BNR si banci comerciale, iar depozitele de la banci au inregistrat o crestere de aproximativ 100 de miliarde de lei, ceea ce nu a influentat masura in care aceste resurse se gasesc in total pasiv.

Pozitia predominanta in total bilant o detin depozitele clientilor, a caror pondere a continuat sa creasca si in 1998, de la 71,3 % in 1997 la 72,2 % in 1998. Depozitele de la clienti sunt constituite in proportie de 70,7 % la termen si 29,3 % la vedere.

Analizand evolutia elementelor componente, se pot face cateva comentarii.

1. Capitalurile proprii au inregistrat, in general, dinamici superioare mediei resurselor, ca urmare a preocuparii continue a bancii de a-si consolida atat capitalul social, cat si fondurile proprii ca suport al dezvoltarii sale si in scopul acoperirii riscurilor specifice. Astfel, in perioada 1992-1997 au avut loc doua majorari ale capitalului social -constituirea capitalului in valuta in anul 1993 si majorarea capitalului in lei in 1996 ca urmare a alocarii unor sume din profitul realizat drept surse proprii de constituire a fondului de dezvoltare si a includerii unor sume inregistrate ca diferente de curs valutar.

De asemenea, din profitul inregistrat de banca s+au constituit fondurile proprii: fondul de rezerva si rezerva generala pentru riscul de credit (determinate pe baza profitului brut), fondul de dezvoltare, fondul imobilizarilor corporale, alte rezerve si alte fonduri.

Consolidarea permanenta a acestora, ca rezultat al bunei activitati desfasurate de banca, a facut ca ponderea lor in totalul capitalurilor proprii sa creasca continuu, cu exceptia anilor mentionati. Toate aceste schimbari sunt reflectate in situatia urmatoare:

Pentru asigurarea cresterii in termeni reali a capitalurilor proprii (deziderat realizat in general pana in prezent), banca se va baza in special pe dezvoltarea activitatii, reducerea cheltuielilor si cresterea calitatii plasamentelor sale.

Legat de capitalurile proprii, mai trebuie mentionat un aspect -faptul ca ele au un aport redus, in formarea resurselor de creditare ale bancilor. Astfel, la B.C.R., chiar daca ponderea lor in total resurse a crescut (de la 9,4% in 1993 la 11,0% in anul 1997), ea ramane modesta in comparatie cu resursele atrase. De altfel, trebuie cautat acel raport optim intre resursele proprii si cele atrase care sa asigure un indice corespunzator de solvabilitate: daca resursele atrase sunt prea mari in raport cu capitalul, se poate diminua capacitatea acestuia din urma de a face fata eventualelor perturbari ce pot aparea.

In 1998 capitalul social a continuat sa creasca intr-un ritm sustinut - 132,3 % in conditiile ajustarii la inflatie, superior dinamicii de ansamblu a bilantului; de asemenea profitul nedistribuit a inregistrat o majorare cu 13 % iar pe total fondurile proprii au crescut cu 21,9 %.

2. Resursele din disponibilitatile titularilor de cont, in lei si valuta, reprezinta cea mai importanta resursa a B.C.R.: 62,5% din totalul resurselor in 1992, 60,1% in 1994, 66,6% in 1996 si 74,8% in 1997. In cadrul lor, resursele constituite la termen inregistreza, in general, dinamici superioare mediei, atat la cele in lei cat si la cele in valuta, astfel incat ponderea totalului resurselor atrase la termen (lei + valuta) creste continuu -de la 3,3% in 1992 la 32,4% in 1994 si 52,6% la sfarsitul anului 1997. Acesta mutatie este rezultatul politicii B.C.R. de deplasare a raportului dintre depozitele la vedere si cele la termen spre cele din urma, in scopul cresterii stabilitatii resurselor sale (chiar daca, pe total, si disponibilitatile la vedere inregistreaza un sold mediu permanent, deci o anumita stabilitate) si al imbunatatirii indicatorilor de lichiditate.

Atunci cand se analizeaza resursele atrase sub forma disponibilitatilor si depozitelor, de o deosebita importanta este prezentarea acestora pe segmente de piata.

Din acest punct de vedere, structura lor se prezinta astfel:

Principala caracteristica o constituie dinamica accentuata si, ca atare, ponderea crescanda a depozitelor persoanelor fizice: in anul 1997, pentru prima data, depozitele populatiei le devanseaza pe cele ale agentilor economici, ca rezultat al cresterii interesului B.C.R. in atragerea categoriei de clienti reprezentata de populatie. In perioada scursa dupa 1989, populatia a devenit un factor tot mai activ pe piata monetara, dezvoltandu-si comportamentul de economisire, relatia cu bancile in complexitatea ei reprezentand, din acest punct de vedere, unul din clientii-tinta pe care banca si-a propus sa-i atraga si sa-i mentina in sfera sa de activitate. In acest sens, B.C.R. si-a diversificat gama produselor si serviciilor oferite (de exemplu: s-au creat depozite cu maturitati foarte diverse, in lei si in valuta, cu facilitati suplimentare -capitalizarea, reinnoirea automata - au fost create produse specifice - certificatele de depozit, cardurile etc.), dar, in acelasi timp, a cautat sa degaje profesionalism si incredere, sa ofere imaginea unei banci stabile, mai ales in contextul creat de greutatile mari intampinate de cateva banci comerciale romanesti.

Revenind la depozitele B.C.R., trebuie remarcat faptul ca depozitele persoanelor fizice si juridice reprezinta baza, in continua expansiune, a depozitelor atrase. De altfel, in toti acesti ani banca a urmarit reducerea dependentei de piata interbancara si a dorit sa faca din depozite principala forma de alimentare a resurselor bancii.

In acest sens, unul din produsele specifice B.C.R., care se adreseaza in primul rand populatiei dar si agentilor economici, este certificatul de depozit in lei - titlu de credit emis de banca prin care se mobilizeaza o parte din disponibilitatile banesti ale acestora.

Si in ceea ce priveste agentii economici banca doreste o diversificare a clientelei sale, in sensul accentuarii atragerii agentilor economici cu capital privat, a caror activitate este de presupus ca se va dezvolta puternic in urmatorii ani, ca urmare si prin sustinerea politicilor macroeconomice.

In cadrul celei de a treia componente a resurselor din disponibilitatile titularilor de cont sunt cuprinse disponibilitatile si depozitele bancilor si institutiilor financiare din tara si strainatate, in lei si valuta.

Evolutia acestora a fost putin contradictorie, in sensul ca, desi in termeni nominali s-a inregistrat mai intai o scadere, iar apoi o crestere a acestor sume, din punct de vedere relativ, al proportiei in care contribuie la formarea resurselor atrase de la titularii de conturi, a avut loc o diminuare continua a acestei proportii in perioada 1994-1996 (de la 24,9% la 14,5%). In anul 1997, ponderea este de 7,6%, diminuarea depozitelor agentilor economici fiind compensata de majorarea depozitelor populatiei. Aceste sume includ si resursele atrase de la CEC sub forma unor depozite cu termene variate, la care nivelul dobanzii este in functie de volumul si maturitatea depozitelor respective. De asemenea, au fost cuprinse aici si depozitele publice, care reprezinta resurse ale unor institutii publice constituie in depozite la B.C.R. in baza unor acte normative. O pondere insemnata in cadrul acestora o au disponibilitatile si depozitele F.P.S.

O ultima remarca este legata de evolutia disponibilitatilor si depozitelor in valuta: acestea au capatat o greutate tot mai mare in totalul resurselor - de la 8,5% in 1992 la 20,1% in 1997 (desigur, nu trebuie neglijata influenta devalorizarii monedei nationale).

In 1998 pentru depozitele in lei dobanzile au variat intre 10 % si 55 % pe an, rata medie ponderata fiind de 38 % pe an. Fluctuatiile astfel inregistrate s-au datorat in primul rand necesitatii adaptarii ofertei bancii la miscarile de piata si in al doilea rand evolutiei ratei inflatiei.

La depozitele in valuta s-au bonificat dobanzi intre 2 % si 6 % pe an,rata medie ponderata fiind de 4 %.

Din punct de vedere al structurii clientilor banca se sprijina intr-o masura mai mare pe depozitele persoanelor fizice, a caror pondere a depasit 50 % din total depozite ale clientilor.

3. Imprumuturile de la banci reprezinta o sursa de completare a celorlalte doua, la care se recurge in ultima instanta. In special imprumuturile de la banca centrala se efectueaza in cazul unor dificultati financiare temporare, stiut fiind faptul ca pretul acestor resurse este mai mare.

In ceea ce priveste B.C.R., tendinta inregistrata in perioada 1992-1996 a fost de mentinere a ponderii acestor resurse in total la un nivel relativ constant (10,3%-11,9%), cu exceptia anului 1993. In anul 1997 ponderea acestor imprumuturi a scazut la 7,6%. In structura, insa, s-au produs cateva mutatii importante.

Prima se refera la creditele de refinantare de la Banca Nationala, ca o concretizare a efortului B.C.R. de a diminua permanent nivelul lor relativ sau chiar soldul lor:

Creditele de refinantare acordate de B.N.R. sunt: creditul structural (taxa scontului), creditul de licitatie, creditul special, creditul lombard, la care se adauga creditul cu dobanda preferentiala ("inghetat" din 1993, aflat in curs de lichidare), cu derogare de la regulament (conform Legii nr.20/1996, H.G. nr.527/1996) si creditul nedirectionat.

Ne vom limita la a sublinia faptul ca atat anul 1996, dar mai ales in 1997, au existat perioade intregi in care banca nu a apelat la creditul de licitatie si deloc la cel lombard, ponderea detinand-o creditele structurale acordate in baza ordonantelor si hotararilor Guvernului.

Cea de a doua schimbare importanta de structura se refera la aparitia si dezvoltarea imprumuturilor primite in valuta de la banci din strainatate. Sunt incluse aici liniile de finantare in valuta, pe termen scurt, mediu si lung, al caror sold este in crestere de la o perioada la alta. Acestea provin in special de la banci cu renume pe piata bancara internationala: American Express New York, Creditanstalt, Raiffeissen. De asemenea, este vorba de emisiunea de euroobligatiuni - prima din Romania - care a avut loc in cursul anului 1997, sub coordonarea bancii Merrill Lynch si care s-a bucurat de un succes deosebit, ca rezultat al unei perceptii corecte si imbucuratoare pe plan extern a evolutiei Bancii Comerciale Romane. Investitorii sunt si in acest caz institutii importante din Europa (Marea Britanie, Germania, Austria, Olanda, Elvetia, Franta etc.) si S.U.A.

In 1998 depozitele de la alte banci sunt in marea lor majoritate - 98,8 % - depozite la termen, iar sumele datorate bancilor si institutiilor financiare din strainatate repezinta 86,1 % din totalul depozitelor de la banci. Dobanzile platite institutiilor financiare din strainatate pentru depozitele constituite au variat intre 3 % si 6 %, rata medie ponderata fiind de 4 % pe an.

In 1998 consolidarea componentelor fondurilor proprii s-a realizat in principal pe seama profitului, dar si pe baza altor surse reglementate prin legislatie, cum sunt cele rezultate din diferentele favorabile de curs valutar si prin includerea in capitalul social a sumei de 300 333 milioane lei reprezentand dividende aferente anului 1997, rambursate bancii de catre actionari.

Pe aceasta baza s-a putut realiza o protectie efectiva a bancii fata de riscurile induse de plasamentele efectuate si de mediul in care isi desfasoara activitatea.

La sfarsitul anului 1998, raportul de solvabilitate calculat potrivit reglementarilor Bancii Nationale este de 18,92 %, in crestere fata de anul anterior, nivel considerat corespunzator.

Gestionarea pe termen scurt a activelor si pasivelor sta in atentia Comitetului pentru gestionarea activelor, pasivelor si riscului bancar, condus de un vicepresedinte, care permanent in vedere optimizarea profitabilitatii acestora.

Pe de alta parte, aceasta activitate este realizata in cadrul Directiei de trezorerie, care monitorizeaza pozitiile de lichiditate a bancii, in lei si valuta, si care analizeaza orientarile din cadrul pietei monetare. Monitorizarea pietelor financiare in scopul stabilirii nivelului optim al lichiditatii se realizeaza prin participarea la piata interbancara interna si la activitatea de arbitrajare internationala.

In acest sens, B.C.R. calculeaza diferiti indicatori de lichiditate, in functie de depozitele la vedere, de total depozite, total depozite + imprumuturi si de total active, precum si expunerea in functie de depozitele la vedere si total depozite. Ei exprima capacitatea bancii de a-si onora obligatiile in momentul in care acestea au ajuns la scadenta si au inregistrat o tendinta pozitiva.

In plus, prin introducerea raportului zilnic de lichiditate poate fi urmarita in mod operativ situatia activelor si pasivelor, inclusiv credite si provizioane, in scopul anticiparii si solutionarii eventualei lipse de lichiditati.

A.    Analiza plasamentelor Bancii Comerciale Romane

Bancile apreciaza intrega activitate prin prisma contributiei acestora la maximizarea profitului, odata cu supravegherea atenta a diferitelor riscuri la care sunt expuse. In aceste conditii, managementul activelor si pasivelor trebuie sa actioneze permanent, astfel incat sa-si adapteze bilanturile bancare la nivelul riscurilor considerate acceptabile de catre banca.

Luarea in calcul a riscurilor determina bancile sa faca anumite optiuni in ceea ce priveste marimea si structura financiara. Pentru a realiza aceste optiuni in cele mai bune conditii, bancile trebuie sa-si adapteze permanent deciziile pentru o cat mai buna gestionare a bilantului propriu.

Dinamica plasamentelor Bancii Comerciale Romane in perioada 1995 - 1997

In cadrul managementului activelor proprii, B.C.R. are in vedere 3 obiective principale:

● asigurarea unei calitati crescute a activelor proprii;

● stapanirea riscurilor, in special in domeniul plasamentelor;

● evolutia favorabila a activelor bilantiere din punct de vedere al participarii acestora la obtinerea de profituri corespunzatoare.

In acest sens, urmarind evolutia bancii din punct de vedere al activelor, putem constata urmatoarele aspecte mai semnificative:

● cresterea fata de anul precedent in ritm satisfacator a activelor proprii, aceasta fiind de 84,9% la sfarsitul anului 1996 si de 99,2% la sfarsitul anului 1997;

● acordarea unei atentii sporite activitatilor de comert exterior concretizata printr-o prestatie buna din partea bancii in asigurarea decontarilor pentru un numar tot mai mare de clienti;

● sprijinirea societatilor comerciale cu capital privat prin acordarea de credite, acestea reprezentand la sfarsitul anului 1997 cca. 31,2% din total credite, fata de 25,0% la sfarsitul anului 1996;

● cresterea exigentei in procesul de creditare printr-o abordare mai selectiva si prudentiala a cererii de creditare, respectiv incurajarea societatilor comerciale cu activitate economica buna, cu desfacere a productiei asigurata, respingand solicitarile unitatilor cu pierdere sau fara desfacere asigurata si fara perspective de redresare.

Operatiunile active ale Bancii Comerciale Romane sunt acele operatiuni prin care banca isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit.

Pentru a analiza fenomenele intervenite in evolutia plasamentelor, cu implicatie directa asupra creditelor, ca urmare a majorarii nivelului dobanzilor oferite de banci, in tabelul nr.1 se prezinta dinamica si structura elementelor de activ:

Se constata ca activele bilantiere ale B.C.R. existente la sfarsitul anului 1997 sunt mai mari cu 99,2% fata de cele inregistrate in 1996, nivel care este inferior ratei inflatiei (151,4%), inregistrandu-se astfel o scadere in termeni reali a bilantului cu 20,8%.

Aceasta scadere in termeni reali a activului bilantier este determinata in special de o evolutie mai lenta a plasamentelor prin credite, ca urmare a unei cereri mai reduse si a unei politici prudentiale de creditare.

Activele imobilizate cuprind imobilizari corporale, imobilizari financiare si imobilizari necorporale. Ele inglobeaza in principal valoarea mijloacelor fixe si a investitiilor in derulare, tendinta lor fiind de crestere de la an la an, ajungand de la 229,8 miliarde lei in 1995 la 794,2 miliarde lei in 1997.

Imobilizarile financiare se regasesc in titluri de participare ale bancii sub forma de capital la societati nebancare, valoarea lor la sfarsitul anului 1997 fiind de 7.231 milioane lei.

Dobanzile si comisioanele de incasat cuprind dobanzi de incasat la plasamentele acordate in lei, precum si cele acordate la plasamentele in valuta. Si la aceasta pozitie se observa o crestere permanenta, in valoare absoluta, ajungand in anul 1997 la 1.030,3 miliarde lei, ceea ce in termeni reali inseamna o scadere de 6,3%.

Majorarea dobanzilor de incasat in mod deosebit in anul 1997 este determinata atat de cresterea nivelului mediu al dobanzilor active practicate, cat si de imposibilitatea incasarii lor datorata incapacitatii de plata a agentilor economici.

Titlurile de plasament reprezinta certificate de trezorerie, in lei si valuta, emise de Ministerul Finantelor incepand cu anul 1994. Vanzarea titlurilor de stat se face prin licitatie de catre Banca Nationala, ca agent al Ministerului Finantelor, iar intermediarii pietei primare depun oferte de cumparare in cont propriu si in contul clientilor.

Majorarea volumului plasamentelor in titluri de stat arata preocuparea Bancii Comerciale Romane de a diversifica structura activelor prin plasamente cu risc minim, aducatoare de venituri sigure in conditii de profitabilitate ridicata, respectiv gradul inalt de adaptabilitate la conjunctura pietei financiare. Titlurile de plasament au crescut in anul 1997 fata de decembrie 1996 cu 2.281,1 miliarde lei, respectiv 314,0% in termeni nominali si 124,9% in termeni reali, in conditiile unui indice mediu al preturilor de consum de 251,4%.

Titlurile de plasament sunt singurele elemente din activ care s-au situat, in termeni nominali, peste nivelul inflatiei la sfarsitul anului 1997.

Disponibilitatile, depozitele si acreditivele in lei si valuta au inregistrat un ritm ascendent, ajungand la o valoare de 5.540,8 miliarde lei la 31.12.1997.

In structura disponibilitatilor si a depozitelor in lei, principalul post il constituie depozitele interbancare in lei, care au crescut fata de 31.12.1996 cu 2.477 miliarde lei la 31.12.1997.

Creditele bancare reprezinta elementul cel mai important din activul bilantului oricarei banci, atat ca pondere cat si din punct de vedere al valorificarii resurselor, deoarece dobanzile incasate la aceste credite constituie, in general, principala sursa de venituri.

Politica de creditare a Bancii Comerciale Romane se circumscrie obiectivelor strategice generale ale tarii, de tranzitie spre economia de piata, in mod deosebit restructurarii si privatizarii economiei romanesti.

Pentru a releva pozitia principala pe care B.C.R. o ocupa in cadrul bancilor comerciale din Romania, in tabelul de mai jos se prezinta ponderea creditelor acordate clientilor in totalul bancilor comerciale.

Ponderea B.C.R. in total banci comerciale a crescut de la 19,5% in anul 1996 la 21,1% in 1997, fiind o reflectare a preocuparilor bancii de a-si plasa resursele, dar nu in orice conditii.

Ca urmare a aplicarii unei politici bancare prudente, desi volumul creditelor Bancii Comerciale Romane acordate clientilor in ultimii ani a crescut in valoare absoluta, ponderea lor in total bilant a scazut de la 56,1% la 31.12.1996 la 38,3% la 31.12.1997.

Aceste ponderi explica tocmai atentia cu care banca combina cererea de finantare, pe care in general o incurajeaza, cu respectarea regulilor bancare de prudenta si asigurare impotriva riscului de nerambursare.

Creditele reprezinta pozitia care influenteaza cel mai mult nivelul de ansamblu al bilantului, ele ajungand in anul 1997 la 144,6% fata de 31.12.1996 in termeni nominali, iar in termeni reali la 57,5%.

Fara a se urmari o analiza detaliata a creditelor, este necesar a se arata structura creditelor pe categorii, pentru a releva unele situatii generale si conjuncturale de acordare a creditelor.

Astfel, este cunoscut ca activitatea anului 1997 a fost marcata atat de inceputul restructurarii sectorului real, dar mai ales de masurile luate in domeniul monetar si valutar cu privire la liberalizarea preturilor si tarifelor, eliminarea aproape in totalitate a subventiilor, liberalizarea pietei valutare, politica flexibila a ratei dobanzilor, precum si reducerea imprumuturilor de refinantare acordate de Banca Nationala.

Soldul creditelor evidentiate in bilantul contabil la 31.12.1997 a fost de 6.678,4 miliarde lei, mai putin provizioanele specifice de risc, respectiv 884,3 miliarde lei.

Pe categorii de credite, situatia se prezinta astfel:

Se observa o dinamica mai accentuata la creditele in valuta +116,7% fata de creditele in lei, care au crescut doar cu 26, 8%

Trebuie mentionat ca, din cresterea totala a creditelor in valuta, cca. 15% reprezinta cresterea efectiva a creditelor, diferenta de aproximativ 85% se datoreaza deprecierii cursului monedei nationale fata de dolarul american (de la 4.035 lei/USD la 31.12. 1996 la 8.015 lei/USD la 31.12.1997).

Daca in primele luni ale anului 1997 s-a inregistrat o cerere scazuta de credite din partea clientilor, in a doua parte a anului s-a observat o relansare a cererii de credite datorita in special reducerii inflatiei si a dobanzilor practicate, care au ajuns la finele anului la cca. 50% pe an.

Dupa prezentarea succinta a principalelor pozitii in activul bilantului bancii se poate trage o concluzie edificatoare in ceea ce priveste dinamicile celor 3 principale elemente de activ (creditul, titlurile de plasament si dobanzile, comisioanele si taxele) fata de anul 1996, si anume cresterea mai accentuata atitlurilor de plasament fata de o dinamica mai lenta a creditului (tabelul nr.1).

Din analiza activitatii de creditare rezulta cuprinderea in sfera creditarii a tuturor ramurilor economiei nationale, banca contribuind la relansarea activitatii de productie in multe sectoare economice, dar mai ales in industrie, a carei creditare este asigurata in proportie de 2/3 prin unitatile teritoriale ale Bancii Comerciale Romane.

Este semnificativa in acest sens situatia ponderii creditelor pe principalele ramuri de activitate la 31.12.1997 tn total credite acordate: constructii de masini 14,5%, textile-pielarie 14,1%, agricultura si industrie alimentara 13,3%, metalurgie 11,6%, chimie si petrochimie 11,5%.

In ceea ce priveste dispersia pe forme de proprietate a creditelor, la sfarsitul anului 1997 se observa o tendinta de crestere mai accentuata a creditelor acordate clientilor din sectorul privat.

Structura plasamentelor Bancii Comerciale Romane in 1998

In anul 1998 principalele componente ale activului bilantier, reprezentand o pondere de 81 % sunt constituite din plasamentele bancii.

In structura plasamentelor, pe primul loc se situeaza creditele si avansurile acordate clientilor insumand 9 262 miliarde lei, in crestere reala cu 8,6 % fata de anul 1997, in conditiile unei rate a inflatiei a cumulat, de la inceputul anului 1998, a fost de 40,6 %.

Analizand dupa scadenta, majoritatea creditelor existente in sold la sfarsitul anului, 86 % o reprezinta creditele pe termen scurt - sub 1 an.

Din total, creditele in lei existente in sold la 31 decembrie 1998 insumau 6 824 miliarde lei, respectiv 73,7 %, in timp ce in devize detineau o pondere de 26,3 %.

Plasamentele bancii sub forma de credite se regasesc in toate ramurile economiei, cu preponderenta in industrie.

Ponderi importante pe sectoare de activitate o detin creditele din comert, agricultura si industrie alimentara, metalurgie, textile, mijloace de transport, chimie si petrochimie.

Comparativ cu anul 1997, se remarca o crestere mai semnificativa a creditelor in comert - 74,1 %, metalurgie -25,5 % si agricultura - 10,0 %, in timp ce in ramurile textile, mijloace de transport, chimie si petrochimie s-au inregistrat scaderi.

Din analiza creditelor pe forme de proprietate rezulta o dinamica mai mare a celor destinate sectorului privat - 245 % fata de sectorul de stat - 115 %, ceea ce confirma orientarea plasamentelor bancii, corespunzator strategiei proprii, spre sectorul privat al economiei care are o contributie importanta in creearea produsului intern brut.

O alta componenta importanta a plasamentelor bancii, in anul 1998, o reprezinta certificatele de trezorerie care, pe langa siguranta oferita, au avut si o dobanda superioara celei de pe piata monetara.

Certificatele de trezorerie au crescut cu 47,5 % fata de anul 1997, un ritm mai accelerat de crestere avand cele in devize - 99,0 %. Acestea sunt emise de Ministerul Finantelor cu o dobanda variind intre 40 % si 120 %. Certificatele de trezorerie in devize, exprimate in dolari SUA, au o dobanda care variaza intre 8 % si 10% si sunt scadente in luna martie si aprilie 2000. Depozitele constituite la alte banci sunt in marea lor majoritate depozite pana la 3 luni, insumand 3 484 miliarde lei, inclusiv provizioane, iar depozitele la vedere sau la termen, peste 3 luni, reprezinta sume mai mici. Plasamentele la bancile straine includ plasamentele la banci din Europa occidentala - 2 021 miliarde lei, la banci din Asia - Pacific (55 miliarde lei) si la banci din America de Nord in suma de 7 miliarde lei.

Dobanzile plasamentelor la banci straine au variat intre 1 % si 10 % (3 % si 6 % in 1997), iar la bancile romanesti intre 43 % si 125 % ( 80 % si 135 % in anul 1997 ).

Sumele de primit de la Banca Nationala a Romaniei se regasesc in majoritate in conturi curente - 3 188 miliarde lei si numai 0,1 miliarde lei in depozitele constituite.

Conturile curente la Banca Nationala au ca scop satisfacerea rezervei minime obligatorii impuse de Banca centrala si nu sunt disponibile finantarii operatiunilor curente ale bancii.

Dobanda variaza intre 10 % si 15 % pentru rezervele in lei, respectiv intre 2 % si 4 % pentru rezerve in devize.

Participatiile banesti au crescut in 1998, ajungand la 122 miliarde de lei fata de 39 miliarde de lei cat fusesera in 1997, in principal prin infiintarea Bancii Comerciale Chisinau, la care banca are un aport de capital de 100 %.

Banca Comerciala Chisinau a fost infiintata in octombrie 1998, avand licenta acordata de Banca Nationala a Moldovei pentru desfasurarea activitatii bancare in Moldova.

Banca Comerciala Romana sustine in continuare aceasta dinamica favorabila sectorului privat, mai ales in contextul procesului de privatizare a intreprinderilor cu capital de stat.

Stuctura si calitatea portofoliului de credite al bancii constituie o reflectare a politicilor de credit ale acesteia, prin care se stabilesc atat principiile de creditare cat si nivelurile maxim admise ale riscurilor ce decurg din activitatea de creditare. Pe baza rezultatelor obtinute din analiza calitatii creditelor se intreprind masurile necesare de constituire a provizioanelor specifice, potrivit reglementarilor in vigoare.

Evaluarea calitatii portofoliului de credite se face semestrial, pe baza Normelor nr.3/1994 ale Bancii Nationale a Romaniei, precum si a reglementarilor proprii de lucru ale Bancii Comerciale Romane.

Pentru fiecare categorie de credit aprobat se constituie provizioane specifice care sunt destinate acoperirii eventualelor credite care ar putea prezenta incertitudine in recuperarea lor. Tehnicile utilizate de manageri pentru a controla cat mai bine riscul de credit trebuie incluse in instructiunile interne ale bancii si stabilite prin strategia si politica de credit.

Analiza preliminara a creditului, precum si controlul ulterior al acestuia trebuie sa aiba in vedere si aparitia altor riscuri complementare, cum ar fi: riscul de lichiditate, riscul de solvabilitate, riscul valutar.