Analiza resurselor si plasamentelor bancare

Analiza resurselor si plasamentelor bancare

A.    Structura resurselor bancare si analiza lor in dinamica

Executandu-si rolul de intermediar intre agentii care dispun de capitaluri si cei care au nevoie de capitaluri suplimentare bancile efectueaza operatiuni specifice, cu comportament diametral opus:

operatiuni active;

operatiuni pasive.

Operatiunile pasive au fost generate de necesitate atragerii de capitaluri temporar diponibile in vederea formarii resurselor de creditare si se refera la procurarea si mobilizarea resurselor financiare. In acest grup de operatiuni se cuprind: depozitele bancare, rescontul (si operatiunile similare) si capitalul propriu.

Cea mai consistenta parte a resurselor bancare o formeaza depozitele bancare, care reprezinta totodata si una dintre principalele functii ale bancilor in general si a celor de depozit in special.

Exista mai multe forme ale depunerii, care se deosebesc intre ele prin avantajele pe care le ofera, fiecare forma fiind determinanta pentru modul in care banca valorifica aceste resurse de creditare.

1. Depozitele la vedere se caracterizeaza prin elasticitate, deponentii putandu-le retrage oricand total sau partial. Acestia pot dispune in orice moment utilizarea lor pentru plati, existand riscul scaderii spontane ale acestora, cu puternice implicatii asupra bancii.

Depozitele la vedere au mai multe forme de existenta:

conturile curente;

conturile de depozit.

Conturile curente sunt o forma speciala a depunerilor la vedere; ele nu au termen de restituire si reprezinta partea cea mai insemnata a depunerilor bancare.

Depunerile in conturi curente se realizeaza prin atragerea capitalurilor banesti si rezervelor din casa, temporar disponibile. In aceste conturi se inregistreaza intrari prin: cecuri, viramente, ordine de plata ale altor persoane in favoarea titularului de cont si iesiri operate de banca la ordinele titularului de cont catre creditorii sai.

Depunerile in conturi curente nu sunt remunerate sau beneficiaza de o dobanda redusa.

Conturile de depozit sunt cele ce asigura fructificarea economiilor pe un termen mai indelungat, ceea ce determina bancile sa impuna restrictii cu privire la incasari si efectuarea de plati ca si pentru retrageri.

2 Depozitele la termen sunt conditionate de restituirea lor numai dupa expirarea unui termen fixat prin conventie intre deponent si banca. Aceasta ofera avantaje deoarece sumele respective pot fi intrebuintate in procesul de creditare pe termene corelate cu natura si durata acestor resurse. Pentru bancile comerciale, forma principala de atragere o reprezinta conturile de depozit si de investitii.

In conditiile in care economiile populatiei reprezinta o importanta forta financiara ce rivalizeaza cu acumularile intreprinderii, bancile comerciale deschid clientilor si conturi de economii simple.

Rescontul reprezinta o modalitate de procurare a resurselor noi prin cedarea portofoliului de efecte comerciale, provenit din scontare, unei alte banci, bancilor de scont sau bancii de emisiune. Bancile atrag mijloace banesti pe aceasta cale cand resursele existente nu satisfac cererile de credite, sau in scopul unei mai bune valorificari.

Prin efectuarea rescontarii in aceeasi zi cu scontarea, banca obtine un profit rezultat dintre diferenta dintre dobanda la care se sconteaza (mai mare) si taxa scontului- dobanda practicata la banca de emisiune.

Doar bancile agreate sunt admise la rescontare si, de aceea, operatiile de rescont au la baza intotdeauna o convertire prealabila intre banca scontatoare si banca de emisiune.

Prin conventie, se fixeaza cuatumul creditului, respectiv suma portofoliului pe care banca comerciala il poate prezenta la rescont si conditiile rescontului.

Operatiile de lombardare constau in imprumuturi pe garantii de efecte publice, operatiuni prin care banca de depozit obtine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt prin valorificarea hartiilor de valoare.

Lombardarea si rescontul sunt operatii prin care se realizeaza recreditarea.

In procesul recreditarii, bancile imbina sistemul angajarii de resurse la preturi fixe cu sistemul angajarilor la preturi libere pe piata monetara - OPEN MARKET.

Capitalul propriu si fondurile de rezerva (constituite pe baza profitului brut), au o pondere relativ redusa in formarea resurselor de creditare ale bancilor deoarece cele mai multe banci isi formeaza capitalul propriu prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

Fiind confruntate cu lipsa de lichiditate, bancile apeleaza la alte unitati de profil. Aceasta a dus la formarea unor relatii financiare specifice, care alaturi de reglementarile pe baza carora se desfasoara, formeaza piata interbancara.

Experienta SUA a fost prelutata si pe alte piete nationale in ceea ce priveste atragerea deponentilor individuali, a economiilor familiilor, prin generalizarea conturilor NOW (Negociable Orders of Withdrowd ) in 1981 si in 1983 a conturilor SUPER NOW. Caracteristic acestora e dobanda ridicata acordata pentru soldul disponibilitatilor, in timp ce acesta poate fi utilizat si pentru plati curente.

Ca o varianta a conturilor NOW au aparut conturile ATS (Automatic Transfer System) ce presupun mentionarea in cont a unui depozit minim neremunerat, destinat platilor curente, in timp ce sumele incasate ce depasesc acest plafon sunt virate automat la regimul dobanzii din economii.

Pentru mobilizarea detinerilor de fonduri ale firmelor, bancile folosesc certificate de depozit si fondurile comune de creante (bancile pot instraina, in conditii de piata, anumite creante, recuperand resurselor investite pe care le poate orienta catre alte operatii de credit.

Valorificarea bonurilor de tezaur aflate in posesia bancilor prin conventiile de rascumparare presupune vanzarea bonurilor de tezaur aflate in portofoliu, cuplata cu conventia de rascumparare la un pret ce include si dobanzile cumulate corespunzatoare termenului operatiei (amplu folosite in Japonia, SUA, Germania si Spania).

Desfasurarea oricarei activitati economice (productiva sau comerciala), necesita existenta resurselor financiare, capacitatea de creditare a bancilor fiind puternic influentata de resursele disponibile. O buna gestionare a resurselor contribuie la indeplinirea functiilor bancii si obtinerea de profit.

B. Structura plasamentelor bancare si analiza lor in dinamica

Alaturi de operatiile pasive, prin care bancile atrag sumele temporar disponibile, un rol important il au si operatiile active ale bancilor, operatii de angajare a resurselor. Acestea cuprind:

● operatii de creditare a firmelor;

● operatii de creditare a persoanelor particulare;

● operatii de plasament.

Operatiunile de creditare a firmelor

Au ca linie strategica de baza, sprijinirea prin credite a reformelor economice, prin stimularea sistemului de aprovizionare, acordarea de credite pentru activitatea curenta de productie si pentru realizarea unor obiective de investitii.

Creditarea necesitatilor de capital fix

Cel mai adesea nevoile principale de capital fix ale intreprinderilor se satisfac prin recurgerea la piata de capital, emisiuni pentru creditarea echipamentelor, operatiune practicata intr-o mai mare masura de catre bancile de creditare pe termen mijlociu si lung, de bancile de ramura.

Deoarece creditele pentru investitii sunt in general credite pe termen mediu si lung, bancile sunt interesate in special de viitorul intreprinderii, de posibilitatea acesteia de a obtine profit, de structura financiara a intreprinderii, fiind deci necesara o analiza financiara prin compararea unui numar de bilanturi si de conturi de rezultate.

Credite pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor

Aceste nevoi sunt satisfacute pe doua cai:

● prin creditarea creantelor comerciale;

● prin acordarea de credite de trezorerie.

Creditele de exploatare sunt cele ce finanteaza activele circulante ale bilantului.

Creditarea creantelor comerciale inseamna pentru banci a prelua, contra moneda, creantele comerciale pe care intreprinderile furnizoare le au asupra clientilor lor.

Una din formele clasice ale mobilizarii creantelor o reprezinta scontul. Scontarea consta in cesiunea cambiei catre un alt beneficiar in schimbul valorii actuale a cambiei. Este foarte utila, pentru ca industriasul sau comerciantul mareste viteza de circulatie a activelor in circulatie, obtinand o anticipare a incasarii creantelor.

Beneficiarul cambiei este indreptatit sa primeasca valoarea actuala a cambiei (Va).

Prin scontare, creditul comercial se transforma in credit bancar.

Pensiunea este operatiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarului, cu conditia rascumpararii lor de catre acesta, la termenele cuvenite. Efectele ce fac obiectul pensiunii raman de regula la beneficiar, iar banca cumparatoare primeste angajamentul de rascumparare emis de beneficiar si borderoul efectelor respective.

Imprumutul pe gaj de efecte comerciale se acorda atunci cand solvabilitatea beneficiarului de cambii este apreciata pozitiv de catre banca, dar acesta are indoieli in legatura cu capacitatea de plata a celorlalti semnatari. Imprumutul acordat acopera partial valoarea nominala a cambiilor depuse in gaj.

Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni - lombardarea.

Operatiune practicata indeosebi in Anglia, SUA, Germania, bonurile de tezaur, titlurile de imprumut reprezentand o parte importanta a patrimoniului intreprinderilor si persoanelor.

Creditele de trezorerie sunt credite obtinute de intreprinderi, cand activul circulant din bilant nu este finantat integral de la clienti si de la diversi debitori, si cand aceasta insuficienta nu este acoperita de fondul de rulment.

Aceste credite sunt pe termen scurt, pana la un an si au doua forme:

● avansul in cont curent;

● creditele specializate.

Avansul in cont curent se practica pe scara larga in Anglia si SUA, avand ponderi importante si in alte tari. Se acorda prin plata cecurilor emise de titularii de cont si in cazul in care acestia nu au disponibilitati, in cadrul unei limite convenite - OVERDRAFT.

Creditele specializate sunt destinate necesitatiilor legate de desfasurarea productiei. Din aceasta categorie fac parte:

- creditele sezoniere (de campanie);

- creditele pentru stocuri - garantate prin warant, pentru acoperirea marfurilor susceptibile a fi gajate, aflate in docuri sau in curs de transport.

Warantul ete utilizat pentru obtinerea si garantarea creditului si poate fi utilizat si ca efect de comert. El atesta existenta marfurilor intr-un depozit si permite transmiterea proprietatii prin mentiuni facute pe o parte a documentului respectiv, prin recipisa Warant.

- creditele de prefinantare - credite de acoperire a cheltuielilor pentru productiile de loturi destinate exportului sau pietii publice (livrari pentru institutii publice adjudecate prin licitatie).

Operatiuni de creditare a persoanelor particulare

Creditele acordate de banci pentru particulari au o structura corespunzatoare cererilor efective ale acestora. Pot fi:

● credite destinate cheltuielilor pentru procurarea de locuinte. Au forme diverse si implica interventia unor institutii de credit ipotecar, ce-si procura resursele prin emisiuni de obligatiuni (SUA), sau subscrieri de efecte in favoarea ofertantilor de capitaluri de catre utilizatorii lor (banci sau institutii ce acorda credit ipotecar);

● creditele pentru bunuri de folosinta indelungata se acorda cu simple facilitati de bancile comerciale. Caracteristic acestora este existenta unor garantii duble prin gajarea bunurilor de referinta si regularitatea venituriilor debitorului;

● creditarea cheltuielilor curente se caracterizeaza prin imprumuturi personale cu termene de la 3 luni la 2 ani si imprumuturi pe baza cartilor de credit.

Operatiuni de plasament

O cale de plasare a resurselor bancii o reprezinta achizitia de valori mobiliare. In unele tari, legile de organizare bancara prevad ca modalitate obligatorie de asigurare a lichiditatii, detinerea de active usor lichidabile (bonuri de tezaur, titluri de imprumut de stat, etc.), diminuandu-se in acest mod posibilitatile de creditare a economiei.

Extinderea sau limitarea posibilitatiilor bancilor de a efectua operatii de plasament, prin oferte avantajoase facute de banca de emisiune pe piata libera, constituie o latura a politicii monetare si de credit, frecvent utilizata in prezent.