Analiza riscului de creditare - metodologia Bancii Comerciale Romane

Analiza riscului de creditare - metodologia Bancii Comerciale Romane

Principala operatiune efectuata de catre bancile comerciale este acordarea de credite, care se situeaza, ca pondere pe primul loc in cadrul plasamentelor totale.

Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a managementului bancar este de a controla si analiza calitatea portofoliului de credite, deoarece slaba calitate a creditelor constituie una dintre principalele cauze ale falimentului bancar.

Procesul de analiza a calitatii portofoliului de credite constituie o actiune care se repeta, parcurgand mai multe momente, dintre care se detaseaza doua:

● momentul ce precede acordarea creditului si care include, in principal, analiza financiara a clientului, respectiv analiza interna, la care se aduc in completare si aspecte nefinanciare;

● etapa acordarii si post-acordarii creditului, care presupune o atenta supraveghere a clientului beneficiar de imprumut, a modului in care se ramburseaza ratele de credit si dobanzile.

Este cunoscut ca normele bancare romanesti stabilesc unele restrictii sau conditii in acordarea creditului de care, ca orice banca comerciala, si Banca Comerciala Romana tine seama si isi face prin aceasta prisma propriile verificari de incadrare in aceste prevederi. Vom exemplifica:

● imprumuturile acordate de o societate bancara unui singur debitor nu pot depasi, cumulate 20% din capitalul si rezervele bancii.

● regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20% din veniturile brute realizate in anul precedent, pentru acoperirea cheltuielilor curente, in conditiile in care mijloacele acestora nu sunt suficiente in decursul unui an;

● suma totala a imprumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii.

Imprumutul mare este definit ca fiind egal cu suma tuturor imprumuturilor acordate unui singur debitor, inclusiv garantii si alte angajamente asumate in numele acestuia, in lei si valuta, ce depasesc 10% din fondurile proprii ale societatii bancare: nu se include imprumuturile garantate de stat sau de alte societati bancare. Regula se aplica si oricaror acordari de noi credite, indiferent de suma, care, cumulat cu angajamentele provenite din perioadele anterioare, depasesc limita de 10% din fondurile proprii ale bancii;

● toate creditele si scrisorile de garantie si orice alte angajamente in lei si valuta pe termen scurt, mediu si lung, acordate unui agent economic, indiferent de forma de organizare si de natura capitalului social, nu vor putea depasi de cel mult 12 ori capitalurile proprii ale agentului economic respectiv.

Capitalurile proprii ale agentului economic reprezinta capitalul social si primele de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, fondul de dezvoltare, alte fonduri, profitul nerepartizat reportat din anii precedenti, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate;

● clientilor inclusi in programele guvernamentale speciale de restructurare si redresare financiara, banca le va putea acorda credite numai in limita sumelor cuprinse in aceste programe.

Analiza si clasificarea portofoliului se fac avand in vedere si evaluarea performantelor financiare ale imprumutatului, precum si serviciul datoriei acestuia, respectiv a capacitatii sale de a-si onora datoriile la scadenta.

Agentii economici sunt clasificati in 5 categorii (A, B, C, D, E), in vederea determinarii performantelor lor financiare:

Categoria A - performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata, se prefigureaza si mentinerea in perspectiva a performantelor financiare la nivel ridicat.

Categoria B - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel in perspectiva mai indelungata.

Categoria C - performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire.

Categoria D - performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate in intervale scurte de timp.

Categoria E - performantele financiare arata pierderi si exista perspectiva clara ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

Aceasta incadrare a agentilor economici se face pe baza analizei financiare, ce permite atribuirea unui punctaj criteriilor cuantificabile, care, apoi, se coroboreaza cu rezultatele analizei criteriilor necuantificabile. Serviciul datoriei, potrivit normelor Bancii Comerciale Romane, este apreciat astfel:

● bun - in situatiile in care ratele si dobanzile sunt platite la scadenta sau cu o intarziere maxima de 7 zile;

● slab - cand ratele si dobanzile sunt platite cu o intarziere de pana la 30 zile;

● necorespunzator - in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite cu o intarziere de peste 30 zile.

Metodologiile B.C.R. stipuleaza ca serviciul datoriei unui agent economic fata de banca va fi unic si se va stabili in functie de modul de achitare a datoriilor imprumutatului (credite si dobanzi), indiferent daca acestea provin de la creditele in lei sau de la cele in valuta.

De asemenea, serviciul datoriei unui agent economic este determinat de vechimea cea mai mare a creditelor si/sau dobanziilor neplatite.

In urma analizei performantei financiare si a serviciului datoriei, creditele sunt clasificate astfel:

Standard - acele credite care nu implica deficiente si riscuri, rambursarea lor facandu-se la timpul si termenele prevazute, respectiv credite acordate unor clienti solvabili, pentru afaceri bune;

In observatie - acele credite acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care, in anumite perioade de timp, intampina greutati in rambursarea ratelor scadente si dobanzilor aferente. Pentru acesti clienti, banca estimeaza o scadere a profiturilor lor in viitor, ca urmare a unor posibile probleme de natura aprovizionarii tehnico-materiale, a reducerii cererii de produse pe piata, a altor probleme de natura tehnica, organizatorica, de personal;

Substandard - sunt creditele care prezinta deficiente si riscuri care pericliteaza rambursarea datoriei, ele neputand fi recuperate integral in cazul in care deficientele creditului nu sunt corectate pe parcurs;

Indoielnice - sunt imprumuturile care nu pot fi rambursate, iar garantiile lor sunt incerte;

Pierdere - sunt creditele care nu pot fi restituite bancii, ceea ce face ca inregistrarea lor in continuare ca active bancare sa nu fie garantata.

Serviciul datoriei, in combinatie cu performantele financiare, permite incadrarea creditului in cele 5 grupe de calitate (tabelul nr.1).

O forma de asigurare impotriva riscului este provizionarea. Sistemul de provizionare in cadrul B.C.R., reglementat de normele in vigoare, este destinat protejarii capitalului bancii, protejarii depozitelor persoanelor fizice si juridice, acoperirii eventualelor credite cu incertitudini in recuperare.

In vederea determinarii provizioanelor specifice de risc, expunerea bruta a debitorului, respectiv soldul creditelor pe termen scurt, mediu si lung, in lei si valuta (in echivalent lei), curente si restante si dobanzile aferente acestora inregistrate la 30 iunie sau 31 decembrie, poate fi micsorata doar cu valoarea unor angajamente cum ar fi: garantii de la Guvernul Romaniei sau de la B.N.R., garantii de la banci inregistrate in unele sari din categoria A nominalizate de B.N.R. in cadrul limitelor de risc acceptate, depozite gajate plasate la B.C.R., garantii de la alte banci din Romania in cadrul limitelor de risc acceptate, colaterale non-cash acceptate de banca.

Expunerea neta se determina diminuand volumul creditelor angajate si dobanzilor aferente cu valoarea reala a garantiilor, stabilita in functie de posibilitatea de valorificare a acestora pe piata, chiar daca, in unele cazuri, aceasta este diferita de valoarea din evidenta contabila.

Daca valoarea reala (de piata ) a garantiilor constituite este acoperitoare pentru expunerea bruta, expunerea neta va fi zero si, in acest caz, nu vor fi constituite provizioane.

In vederea administrarii riscului general de credite, rezultat din activitatea de creditare, banca are obligatia sa constituie rezerva generala pentru riscul de credit, in limita de 2% din soldul creditelor acordate existent la sfarsitul anului, in conformitate cu Normele nr.10/1995 ale B.N.R.

Banca constituie provizioane specifice de risc, in conformitate cu Normele B.N.R nr.3/1994 pentru urmatoarele categorii de credite si dobanzile aferente acestora:

● credite "pierderi" - in limita a 100% din soldul acestora;

● credite "indoielnice" - in limita a 50% din soldul acestora;

● credite "substandard" - in limita a 20% din soldul acestora;

● credite "in observatie" - in limita a 5% din soldul acestora.

Pentru creditele "standard" nu se constituie provizioane.

La 31 decembrie 1998, Banca Comerciala Romana dispunea in bilant de urmatoarele rezerve si provizioane de risc (tabelul nr.2)

In cele ce urmeaza va fi prezentata analiza privind calitatea portofoliului de credite angajate de clientii Bancii Comerciale Romane si determinarea provizioanelor specifice de risc la data de 31 decembrie 1998.

Banca urmareste permanent si controleaza intregul portofoliu de credite in vederea adoptarii masurilor care se impun pentru limitarea riscului. Astfel, semestrial, se analizeaza calitatea creditelor si, pe baza rezultatelor obtinute, se constituie provizioane, atat pentru credite, cat si pentru dobanzile aferente, in conformitate cu normele in vigoare.

Stuctura portofoliului de imprumuturi acordate, existente in sold la 31 decembrie 1998, precum si a dobanzilor neincasate aferente acestora se prezinta in tabelul nr.3.

Din datele prezentate in tabel, rezulta ca ponderea creditelor de calitate buna (standard si in observatie) a fost de 41,3% din totalul portofoliului, cele de calitate medie (substandard) 21,3%, iar creditele cu risc major (indoielnice si pierdere) 37,4%.

Din dobanzile aferente creditelor existente in sold la 31 decembrie 1998, 16,9% corespundeau creditelor de buna calitate (standard si in observatie), 8,0% creditelor substandard, cu o calitate medie, 5,9% creditelor indoielnice, iar 69,2% celor considerate pierdere.

Tabelul nr.3
Structura portofoliului de credite la 31 decembrie 1998
	31 decembrie 1998
	Total credite si dobanzi aferente (%)	Credite	Dobanzi
TOTAL PORTOFOLIU, din care
1. Standard
2. In observatie
3. Substandard
4. Indoielnic
5. Pierdere
Sursa: B.C.R. (Analiza calitatii portofoliului de credite la 31 decembrie 1998)

Pe forme de propietate, structura portofoliului de imprumuturi existente in sold la 31 decembrie 1998 si a dobanzilor aferente acestora, din punct de vedere al calitatii, se prezinta in tabelul nr. 4.

Creditele acordate agentilor economici din sectorul privat se remarca printr-o calitate superioara celei a plasamentelor din sectorul de stat, numai o cincime din volumul total al acestora fiind incadrate drept pierderi (proportie dubla in cazul sectorului de stat).

In functie de calitatea creditelor existente in sold, la 31 decembrie, si volumul dobanzilor neincasate aferente acestora, au fost constituite provizioane specifice de risc.

Structura si nivelul de provizionare se prezinta in tabelul nr. 5

Expunerea bruta a fost recalculata, pe seama creantelor bancii scoase in afara bilantului (investite cu titlu executoriu), potrivit reglementarilor B.N.R. si, respectiv, prevederilor legale.

La 31 decembrie 1998, ponderea provizioanelor specifice de risc in functie de calitatea creditelor a fost la creditele "in observatie" de 1,4%, la cele "standard" 6,0%, la creditele "indoielnice" 22,9%.

Analiza riscului de creditare, pe baza calitatii portofoliului, se face de catre toate societatile bancare din Romania, clasificarea clientilor tinand cont de evaluarea performantelor financiare ale acestora si capacitatea de a-si onora datoria la scadenta (Normele 3/1994 ale B.N.R.).

In urma acestei analize, se determina creditele neperformante care genereaza pentru banci cele mai mari cheltuieli de gestiune a riscului. Nivelul maxim al costurilor este atins in cazul creditelor trecute la pierdere, la care nu se mai poate recupera nimic si care sunt acoperite din provizioanele constituite.

Putem afirma ca urmarirea operativa a calitatii creditelor din portofoliu ar trebui realizata prin sisteme de evaluare pe baza de punctaj, prin tehnici informatice de gestiune a datelor, precum si pe baza unor sisteme expert in vederea gestionarii riscului de creditare individual si global, pe toate pietele creditului. Toate aceste tehnici permit, la nivel national, minimizarea influentei principalei cauze a falimentelor bancare: proasta gestiune a resurselor incredintate.

Pentru protejarea fata de pierderile din credite, bancile folosesc atat provizionarea (preponderenta), cat si cedarea riscurilor prin asigurare. Astfel, banca poate incheia asigurari, cu institutii specializate, in vederea acoperirii riscurilor de pierderi la portofoliul de credite.

In analiza creditelor cu probleme, de mare importanta sunt garantiile, respectiv tipul si marimea lor. Acestea sunt solicitate de banci pentru acoperirea creditelor acordate (in lei si valuta) si a altor angajamente (deschideri de acreditive, scrisori de garantie bancara, avalizari).

Garantiile sunt folosite in caz de insolvabilitate a debitorului, pentru a acoperi, prin valorificare, debitul neacoperit de beneficiarul facilitatilor oferite de banca.

Pana in anul 1998, in Romania, executarea garantiilor nu avea un caracter obligatoriu. Bancile trebuiau sa initieze actiuni in justitie pentru obtinerea titlului executoriu, si abia dupa aceasta procedura se putea trece la vanzarea bunurilor constituite drept garantie materiala a creditului.

Prin Legea bancara nr.58/1998 a fost reglementata executarea garantiilor, in cazurile limita, cand numai prin valorificarea acestora se mai pot acoperi pierderile suferite de banci.