Aparitia, definirea si functiile bancilor

Aparitia, definirea si functiile bancilor

Istoricii economici, in marea lor majoritate, acorda o larga recunoastere primei banci infiintate, in anul 1171, de Dogele Michele al XI-lea, sub numele de Banco di Venetia, care avea ca obiect de activitate, administrarea banului public pentru cetate. A urmat banca de Barcelona (1341) si Banca di San Giorgio (1470) din Genova. In jurul anului 1584 apare, tot la Venetia, Banco di Rialto, reprezentand prima banca ce avea autorizatia sa primeasca depozite si sa acorde imprumuturi particularilor. Apar apoi bancile nordice, Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Roterdam (1635) etc.

Aparitia bancilor moderne este strans legata de dezvoltarea comertului cu cetatile indepartate si acumularea capitalului monetar in special pe aceasta baza, expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei. Fiind legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin efecte comerciale, bancile au primit denumirea de comerciale.

In aparitia bancilor, literatura de specialitate acorda un loc important zarafului, pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare.

Detinatorii de moneda aveau in aceasta un sprijin important in desfasurarea schimburilor si in dezvoltarea economica, dar detinerea si utilizarea banilor presupunea si anumite riscuri, printre acestea numarandu-se:

● transportul banilor la locurile de utilizare, care presupune costuri determinate de cheltuielile ocazionate de plata transportului si a sigurantei acestuia;

● detinerea in sine de moneda, care nu aducea nici un profit.

Aceste inconveniente au orientat pe detinatorii de capital sub forma de monede sa incredinteze acest depozit unui intermediar, zaraful, in scopul pastrarii si remunerarii sub forma de dobanda, care decurge din folosirea depozitului de catre intermediar ca sursa de creditare. In mod traditional acesti intermediari au fost bancile.

Potrivit Legii bancare 58/5.03.1998, banca este definita ca fiind "persoana juridica autorizata sa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si pe cont propriu".

In esenta, o banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile; crediteaza persoane fizice si juridice; organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, in scopul obtinerii de profit. Din definitie, rezulta caracterul complex al rolului pe care banca il are in economie, atat din punct de vedere al serviciilor pe care le efectueaza, cat si din punct de vedere al relatiilor in spatiul geografic.

In epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor, fie prin propriile economii, fie recurgand la credite care le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie. Se creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o retea larga de intermediari, care la inceput in exclusivitate, si apoi, cu preponderenta, in structura sistemului bancar in formare au fost bancile comerciale sau de depozit.

Locul si rolul bancilor in economie, structura lor, sunt determinate si de creatia monetara, factor care este specific functionalitatii bancilor in economie. Bancile s-au afirmat ca institutii monetare, ca intermediari monetari, a caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insesi care majoreaza masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare si a caror trasatura esentiala este transformarea activelor nemonetare in moneda.

Principalele functii ale bancilor decurg din insusi obiectul lor de activitate:

● Functia de depozit consta in:

- efectuarea de operatiuni de depozit la vedere si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri, constand in atragerea resurselor banesti de la populatie si de la persoane juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor;

- efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie pentru obiecte de valoare aflate in proprietatea persoanelor fizice si juridice.

● Functia de investitii se materializeaza in:

- acordarea de credite in lei si in valuta persoanelor fizice si juridice din tara si strainatate;

- participarea in calitate de actionar la infiintarea unor institutii bancare sau nebancare in tara sau in strainatate;

- achizitioneaza active financiare in nume propriu.

● Functia comerciala consta in:

- realizarea de incasari si plati, in lei si in valuta, generate de activitatii de export, import, prestari de servicii si turism intern si international, operatiuni cu caracter financiar, necomercial si alte operatiuni legate de incasari si plati intre persoane fizice si juridice din tara si strainatate;

- efectueaza operatiuni de scontare si rescontare a efectelor de comert;

cumpara si vinde, in tara si in strainatate, valuta, efecte de comert exprimate in

lei si in valuta, aur si metale pretioase, monede;

- efectueaza operatii de schimb valutar si operatii de arbitraj pe pietele monetare internationale pe cont propriu sau in numele clientilor;

- participa la tranzactii externe financiare de plati si de credit, incheie cu banci si institutii financiare straine angajamente si conventii de plati;

- emite efecte de comert: bilete la ordin, cambii sau trate, cecuri in favoarea unor beneficiari din tara si strainatate;

- presteaza servicii bancare, expertiza tehnica, economica si financiara a diferitelor proiecte, acorda consultanta si asistenta in probleme de gestiune financiara;

- organizeaza lansarea de obligatiuni, asigura mobilizarea imprumuturilor prin emisiunea de obligatiuni, garanteaza emisiunea si plaseaza obligatiunile pe piata secundara.

Bancile indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.

Principala functie activa consta in acordarea de credite solicitantilor care indeplinesc conditiile de bonitate financiara, intelegand prin aceasta bonitate capacitatea economica a unei persoane fizice sau juridice de a restitui la scadenta sumele contractate impreuna cu dobanzile aferente acestora. Imprumuturile se acorda fie pe seama capitalurilor proprii ale bancilor, fie pe seama soldului activelor rezultat din diferenta dintre depunerile clientilor si restituirile medii solicitate de acestia intr-un orizont de timp.

Principala functie pasiva a bancilor se refera la primirea spre pastrare a economiilor populatiei si agentilor economici nonfinanciari, prin constituirea depozitelor.