Argumentari teoretice privind sistemul bancar si siguranta financiar-bancara

Argumentari teoretice privind sistemul bancar si siguranta financiar-bancara

Un sistem bancar stabil, eficient si viabil care asigura mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei nationale, orientindu-le spre desfasurarea activitatilor financiare eficiente, constituie o premisa importanta pentru dezvoltarea economica. Sistemul bancar este unul dintre cei mai importanti piloni ai economiei unei tari, reprezintind veriga de legatura dintre ramurile economiei, a caror activitate influenteaza situatia economica, sociala si politica a unui stat.

Importanta stabilitatii sistemului bancar este mult mai vizibila in conditiile instabilitatii financiare, iar imperfectiunile sistemului financiar, vulnerabilitatea bancilor la schimbarile mediului economic si crizele bancare constituie factorii principali ce trezesc un interes major fata de studierea si realizarea in practica a stabilitatii bancare.

Increderea deponentilor este pilonul de baza pe care se bazeaza activitatea bancara a oricarei tari. Perceperea de publicul a slabiciunilor chiar si a unei singure banci din sistem, poate determina reactii disproportionale, panica, retragerea depunerilor - evenimente care pot afecta stabilitatea intregului sistem bancar, intrucit este greu de stiut exact care anume dintre banci are probleme proprii si care - problemele "aduse' de bancile slabe din sistem. Datorita acestui fapt, modalitatile de asigurare a stabilitatii sistemului bancar se afla in centrul atentiei publicului larg, organelor de conducere ale statului, organismelor internationale si a investitorilor.

Care este specificul activitatii bancare si al sistemului bancar si ce subintelegem prin stabilitatea acestui sistem?

Chiar daca rolul de asigurare a stabilitatii financiare nu este expres prevazut de legislatie sau de actele normative ale statului, banca centrala este perceputa de public ca fiind institutia care isi indreapta eforturile spre sporirea sigurantei sistemului bancar si mentinerea stabilitatii financiare. Banca centrala are doua atributii ce tin de obiectivul de stabilitate financiara: prevenirea instabilitatilor si managementul consecintelor acestora. Pentru realizarea acestor obiective sunt formulate reglementari financiare prudente, este asigurata supravegherea efectiva a institutiilor financiare si managementul sistemului de plati. Totodata pentru a micsora consecintele instabilitatilor financiare, bancile centrale aplica diverse instrumente: politica ratelor dobanzilor, cerintele fata de rezervele obligatorii, facilitatea de creditor de ultima instanta.

Dupa cum s-a mentionat in definitiile analizate, una dintre functiile importante ale bancilor centrale este cea de creditor de ultima instanta (sau de ultim rang), care presupune responsabilitatea bancii centrale de a asigura creditarea bancilor comerciale in perioade de instabilitate. Astfel, cresterea numarului bancilor centrale si asumarea de catre acestea a rolului de imprumutator de ultim rang evidentiaza implicarea activa a bancilor centrale in asigurarea stabilitatii sistemului bancar. Tabelul I.1.1 reflecta cronologia dezvoltarii bancilor centrale pe plan international, inclusiv asumarea de catre bancile centrale a responsabilitatii de imprumutator de ultim rang.

Dezvoltarea bancilor centrale ale tarilor UE si statelor adiacente*

Tabelul I.1.1

Banca centrala si bancile comerciale formeaza un ansamblu integru - sistemul bancar. Analiza sistemelor bancare contemporane evidentiaza ca acestea sunt structurate in doua nivele, la nivelul I fiind situata banca centrala, iar bancile, denumite de asemenea banci de sistem, se afla la nivelul II.

Economistii romani N. Dardac si T. Barbu examineaza sistemele bancare din punctul de vedere al organizarii activitatii bancare si al gradului de specializare, stabilind distinctia dintre doua tipuri de sisteme bancare:

sisteme bancare ale Europei continentale, care sunt putin specializate si functioneaza dupa modelul bancii universale;

modelul american, aplicat si in Japonia, bazat pe principiul unei specializari stricte a institutiilor bancare .

Autorul roman A. Berea, la examinarea termenului de "sistem bancar' de asemenea mentioneaza importanta stabilitatii acestuia, argumentind faptul ca gradul in care un sistem bancar sprijina dezvoltarea economica a unei tari depinde in mare masura de starea "de sanatate' a acestuia; "slabiciunile' sectorului bancar pot compromite functia fundamentala de intermediar financiar, pot afecta eficacitatea politicii monetare stabilite de banca centrala si pot genera importante costuri legate de salvarea bancilor[2].

Drept concluzie este de mentionat ca, in conditiile actuale bancile reprezinta nu doar un numar ocazional de institutii, ci un sistem integru cu o multitudine de elemente aflate in relatii de interconexiune, care formeaza un tot intreg. Printre elementele de baza ale sistemului bancar putem distinge banca centrala, care este responsabila pentru promovarea politicii monetare, reglementarea si supravegherea sistemului bancar in scopul atingerii stabilitatii acestuia si bancile comerciale, autorizate de banca centrala pentru a exercita functiile de intermediere in sistemul bancar.

In comparatie cu alti participanti ai sistemului financiar, si anume cu companiile de asigurari, fondurile pe investitii, institutiile implicate in activitatea cu valori mobiliare (care de asemenea reprezinta o importanta majora pentru societate), bancile exercita functia de intermediar, fapt ce si explica importanta si necesitatea asigurarii stabilitatii functionarii acestora. Traditional, specificul bancilor a fost caracterizat prin expresia baneasca a obligatiunilor si activitatilor lor, precum si prin participarea in sistemul de plati din economie.

Bancile se afla intr-o strinsa interconexiune (prin piata interbancara si sistemul de plati), astfel, problemele unei banci se pot rasfringe si asupra altor institutii financiare, avind ca efect instabilitatea sistemului financiar in ansamblu, fapt care poate majora costurile crizelor financiare. Falimentul unei institutii bancare nu se trateaza de deponenti ca fiind un fenomen caracteristic economiei de piata, ci conditioneaza neincredre in intregul sistem bancar cu consecintele negative corespunzatoare.

Mai mult ca atat, nu doar bancile sunt vulnerabile, instabilitatea sistemului bancar poate avea drept consecinta instabilitatea altor industrii, reiesind din faptul ca bancile activeaza din contul mijloacelor atrase de la consumatori si producatori. Astfel, bancile joaca un rol important in circuitul capitalului intr-o economie, de aceea acestora le revine o incredere publica speciala tinand cont de faptul ca acestora le sunt incredintate mijloacele populatiei.

Dupa cum s-a mentionat, bancile presteaza servicii financiare oportune economiei, intermediaza fluxurile mijloacelor banesti. Asadar, asigurarea stabilitatii sistemului bancar si siguranta fiecarei banci in parte constituie obiectivul de baza al oricarui stat si al bancii centrale. Prin intermediul bancilor este efectuata finantarea economiei nationale, vinzarea-cumpararea titlurilor de valoare, tranzactiile de intermediere si gestionare a economiilor populatiei etc. Din aceste activitati rezulta importanta si specificul functionarii institutiilor bancare vizavi de alte institutii ale sistemului financiar. Realizarea functiilor de baza ale sistemului bancar este cu mult mai reusita, daca banca se bucura de increderea clientilor, tine evidenta riguroasa a operatiunilor si asigura confidentialitatea bancara. Din acest context rezulta importanta majora a studierii modalitatilor de stabilizare a sistemului bancar si a examinarii termenului de "siguranta financiara'.

"Siguranta' conform Dictionarului explicativ al limbii romane (DEX) inseamna insusirea de a fi stabil, sigur, solid, trainic[3]. Notiunea de siguranta a sectorului bancar presupune actiunea de consolidare si statornicire a acestuia. Beneficiarii de ultima instanta a stabilitatii sectorului bancar sunt persoanele fizice si juridice ale unei tari, precum si economia ei.

Managerul General al Bancii pentru Decontari Internationale, M. Knight, defineste sistemul financiar stabil, sigur ca fiind unul in care toti agenti economici - gospodariile, companiile de afaceri, institutiile ce presteaza servicii financiare, si guvernul - exercita operatiuni cu activele financiare fara a se supune unor riscuri si instabilitati ce pot submina valorile lor financiare[4].

Din lucrarile savantul F. Mishkin reiese ca, siguranta financiara consta in mentinerea unui sistem financiar capabil sa asigure o baza durabila, fara dezechilibre majore in alocarea eficienta a oportunitatilor de economii si investitii[5] (aceasta idee fiind sustinuta si in lucrarile altor autori - T. Padoa Schioppa, A. Heldane, G. Hoggart si V. Saporta).

O alta modalitate de definire a sigurantei financiare este propusa de economistii U. Das, M. Quintyn si K. Chenard care caracterizeaza sistemul financiar stabil, sigur prin lipsa crizelor bancare si siguranta preturilor la active[6]. Totodata, potrivit economistului O. Issing falimentul unei banci nu denota neaparat insiguranta financiara, ci uneori din contra, poate contribui la eficientizarea intermedierii financiare, mentinerea si sporirea nivelului de siguranta .

Economistul A. Crockett mentioneaza ca, pentru a asigura siguranta financiara este necesar ca:

institutiile de baza ale unui sistem financiar sa fie stabile, sigure, sa se bucure de credibilitate, sa-si poata onora fara asistenta altor organisme obligatiunile contractuale,

pietele de baza sa fie stabile, sigure si participantii acestora sa-si poata desfasura tranzactiile in conditii de confidentialitate, la preturi stabile, sigure ce nu variaza substantial pe termen scurt.

Pentru atingerea sigurantei sectorului financiar, savantul C. Meyer propune estimarea a trei "C': Cauze (Causes), Consecinte (Consequences), Cure (Cure) ale instabilitatii financiare. Totodata, C.Mayer este de parere ca este cu mult mai usor de prevenit instabilitatea decat de a "trata' consecintele si astfel, guvernele si bancile centrale urmeaza sa actioneze in modul corespunzator, in primul rand, pentru a evita aparitia crizelor financiare.

Activitatea bancara este supusa unor riscuri ce pot afecta siguranta sectorului financiar si nu exista masuri, remedii, standarde pentru preintimpinarea acestora. Activitatea bancara evolueaza continuu, fapt ce conditioneaza aparitia noilor situatii de risc, care si determina necesitatea unui control corespunzator. Referindu-ne la premisele sigurantei sistemului bancar, mentionam ca, mediul macroeconomic stabil si sigur reprezinta o premisa importanta pentru siguranta financiara si cresterea economica durabila continua. Instabilitatile macroeconomice pot cauza aparitia unei eventuale crize si inrautatirea calitatii activelor. Bancilor centrale le revine un rol important in asigurarea sigurantei si cresterii economice pe termen lung, fapt ce presupune promovarea stabilitatii preturilor, preintimpinarea potentialelor instabilati atat de origine interna cat si externa, depistarea si "tratarea' acestora.