Aspecte financiare ale ratei dobanzii. Curbele de randament

Aspecte financiare ale ratei dobanzii. Curbele de randament

In aprecierea nivelului dobanzii un rol deosebit se acorda atat sub aspect teoretic cat si practic curbelor de randament. Curba de randament este o curba continua care descrie relatia functio­nala intre randamentul la data scadentei si numarul de ani ce intervin inain­tea scadentei, pentru titlurile cu venit fix, la un moment dat. Sunt cuprinse si reprezentate de asemeni, creante considerate egale din alte puncte de vedere: risc de rambursare, lichiditate, pret de achizitie etc. in SUA fac obiectul unei astfel de reprezentari bonurile de tezaur. Desi se rezuma numai la anumite creante (care, de fapt, au o greutate specifica mare) curbele de randament sunt semnificative pentru intreaga piata a creditului.

Potrivit conjuncturii de moment, curbele de randament pot avea trei modalitati de expresie: curba plata, subliniaza ca randamentele titlurilor pe termen scurt, mijlociu si lung sunt practic aceleasi si deci raporturile dintre cerere si oferta sunt echilibrate pe ansamblul pietei; curba orientata in sus releva ca titlurile pe termen lung au un ran­dament ridicat si sugereaza ca cererea de fonduri pe termen scurt este foarte puternica (in raport de oferta) fata de cererea de fonduri pe termen lung; curba orientata in jos, exprima ca titlurile pe termen scurt au un randament foarte ridicat, ceea ce inseamna ca cererea de fonduri pe termen lung este foarte puternica (in raport de oferta) fata de cererea de fonduri pe termen scurt.

1. Rata dobanzii si rata profitului

Rezultatul unei investitii financiare este masurat prin rata profitului determinata ca raport intre suma platilor catre investitori (sub forma de dobanzi, dividende, la care se adauga modificarea valorii acestora in perioada detinerii, ca diferenta dintre pretul de vanzare (PV) si pretul de achizitie (PA) a titlurilor si pretul de achizitie (PA) la numitor, formula fiind urmatoarea: rp = [PA x rd + (PV - PA)] / PA

Altfel spus, rata profitului = randamentul curent al investitiei + rata modificarii pretului acestuia.

La o rata a profitului data, cresterea ratei dobanzii (rd) implica scaderea pretului de vanzare (PV) al titlului, in viitor.

2. Riscul de rata a dobanzii

Investitiile financiare si imprumuturile pe termen lung sunt supuse, prin preturile si profiturile acestora, unor riscuri de modificare a ratelor dobanzii mult mai mari decat investitiile pe termen scurt.

Daca: scadenta investitiei = cu perioada de detinere a titlului, titlul nu are risc deoarece pretul titlului la sfarsitul perioadei de detinere este deja fixat la valoarea nominala, profiturile finale fiind echivalente cu randamentele la maturitate cunoscute in momentul achizitionarii titlului.

3.Factorii determinanti ai ratei dobanzii

Fluctuatiile ratei nominale a dobanzii sunt determinate de evolutia cererii si ofertei de capital (bani) pe termen lung si pe termen scurt, de pretul imprumuturilor si de preferinta pentru lichiditate.

Curbele ofertei si cererii de fonduri (capital) evidentiaza relatia existenta intre pretul imprumuturilor (rata dobanzii) si volumul acestora, in conditii de echilibru: oferta de imprumuturi = cererea de imprumuturi,  cele doua curbe intersectandu-se intr-un punct semnificativ, care evidentiaza pretul (rata dobanzii) de echilibru.

Cresterea pretului dincolo de acest punct genereaza exces de oferta de imprumuturi, pe cand diminuarea pretului genereaza exces de cerere.

Modificarea cererii de titluri pe piata este determinata de: a. venitul (averea) investitorilor, b. rata comparativa a profitului, c. riscul comparativ, d. gradul de lichiditate al titlurilor.

Modificarea ofertei de titluri pe piata este determinata de: a. profitabilitatea asteptata a investitiei, b. rata anticipata a inflatiei, c. politica guvernamentala.