Aspecte generale - bugetul local

Aspecte generale - bugetul local

Comunitatile locale sunt colectivitati umane delimitate teritorial, politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiara a acestora este absolut necesara, deoarece autonomia administrativa nu ar fi viabila fara autonomia financiara, care ii asigura suportul material al functionarii.

Un alt argument privind autonomia financiara a comunitatilor locale este faptul ca aceste comunitati isi cunosc indeaproape propriile posibilitati privind resursele banesti de provenienta publica si, mai ales, necesitatile ce trebuie acoperite, oportunitatile si prioritatile privind serviciile publice si investitiile pe plan local.

In statele cu traditie democratica administratia locala se bazeaza pe principiile descentralizarii si autonomiei locale. Aceasta este statuata printr-un cadru legislativ si mecanisme financiare adecvate privind finantele publice locale. Prin aceste reglementari se urmareste: delimitarea patrimoniului public aflat in proprietatea primariilor de cel aflat in proprietatea statului, crearea instrumentelor administrative necesare autoritatilor locale pentru indeplinirea atributiilor care le revin acestora, asigurarea conditiilor pentru asumarea responsabilitatii privind dezvoltarea locala.

Problema consolidarii autonomiei locale este o preocupare universala, statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea pricipiului descentralizarii serviciilor publice, prin transmiterea, pe baza legala legala, a mai multor competente organelor puterii si administratiei locale.

Autonomia locala in statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale, intocmita de catre Consiliul Europei pe baza unui proiect propus de Conferinta Europeana a Autonomiei Locale, deschisa semnatarilor conventiei incheiate intre statele membre, din octombrie 1985.

Protejarea si intarirea autonomiei locale in Europa prin intermediul unui document care sa explice principiile adoptate de toate statele democratice europene constituie un obiectiv al organelor locale de guvernare, recunoscindu-se

de la inceput ca un asemenea text ar trebui sa vizeze asigurarea adeziunii celor care asunt implicati in apararea si sustinerea autonomiei locale. Carta obliga semnatarii sa aplice regulile de baza ce garanteaza independenta politica, administrativa si financiara a autoritatilor locale.

Conform Cartei, gradul de autonomie locala de care se bucura autoritatile locale poate fi privit ca o piatra de incercare pentru o democratie reala. Intre procesul de descentralizare si cel de consolidare a democratiei exista o relatie directa. Autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice reprezinta garantia stabilitatii unei democratii functionale.

Principiile generale enumerate de Carta Europeana a Autonomiei Locale sunt:

colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resurse proprii adecvate de care sa poata dispune liber in vederea exercitarii atributiilor lor;

resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile stabilite pentru ele prin Constitutie sau legi organice;

o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din impozite si taxe locale, in proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale, in limitele legii;

sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitatile locale trebuie sa fie suficient de dinamice si diversificate, astfel incit sa le permita sa urmareasca pe cit posibil evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor proprii;

protectia colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a unor masuri echivalente care sa corecteze efectele repartitiei inegale a potentialelor surse de finantare, cit si sarcina financiara care le revine acestora;

colectivitatile locale trebuie sa fie consultate intr-o maniera adecvata asupra modalitatilor in care vor fi alocate resursele redistribuite;

subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate, in masura in care este posibil, finantarii unor proiecte expres specificate. Acordarea subventiilor nu trebuie sa aduca atingere libertatii fundamentale a autoritatilor locale de a-si stabili politici proprii in sfera lor de competenta;

in scopul finantarii propriilor obiective de investitii colectivitatile locale trebuie sa aibe acces, conform legii, la piata nationala de capital.

Avind in vedere deosebirile teritoriale si demografice ale fiecarei tari se constata in prezent o mare diversitate de sisteme de autonomie locala, determinate de mai multi factori:

satutul colectivitatilor locale;

numarul nivelurilor de administratie publica locala;

repartizarea componentelor;

regimul finantelor publice.

In Europa exista trei modele care au influentat organizarea administrativa: modelul francez, modelul german si modelul britanic.

Modelul francez are ca unitati administrativ teritoriale regiunea, departamentul si comuna. Franta are 21 de regiuni, fiecare din acestea fiind formata din doua pina la opt departamente, care cuprind mai multe comune. Sunt 36.500 de comune, din care 98% au sub 10.000 locuitori.

Interventia statului in plan local se realizeaza prin institutia prefecturii. O caracteristica a modelului francez de organizare administrativ-teritoriala este identitatea competentelor la toate structurile.

Modelul francez se regaseste cu unele modificari in tari ca Spania, Portugalia si Italia.

Modelul german are ca element de baza din punct de vedere politic si administrativ federalismul. Geneza sa este datorata landurilor germane ca formatiuni statale preexistente statului. Constitutiile landurilor garanteaza autonomia colectivitatilor locale, care dispun si de competenta legislativa in materie de drept comun.

La baza modelului german de administratie locala sta principiul subsidiaritatii, ceea ce permite evitarea unui centralism excesiv la nivelul landurilor, arondismentele si comunele beneficiind de o reala autonomie si gestiune. Modelul german se regaseste cu anumite particularitati nationale in Austria si Elvetia.

Modelul britanic se intilneste ca sistem in administratia locala din Anglia, avind o forma eterogena.

Din punctul de vedere al dreptului administrativ, sistemele organizarii locale se clasifica in:

autonomie completa - conform careia comunitatile locale au libertate deplina in administrarea intereselor lor, fara nici un control din partea autoritatii locale;

autonomie limitata - in cadrul careia se rezolva principalele probleme pe plan local, care, in plus, sunt supuse controlului din partea autoritatilor centrale;

tutela - conform careia problemele locale sunt rezolvate de catre autoritatile centrale, administratiilor locale revenindu-le competente doar in actiuni de mica importanta.

Si in ceea ce priveste finantele publice locale se disting trei modalitati:

constituirea veniturilor proprii necesare pentru acoperirea cheltuielilor, in virtutea drepturilor de a percepe impozite si taxe locale;

completarea veniturilor proprii cu sume si cote defalcate din veniturile bugetului autoritatilor publice centrale;

finantarea integrala de la bugetul central.

Gradul de autonomie locala este influentat de:

independenta totala sau partiala in colectarea veniturilor;

competente in contractarea si gestionarea imprumuturilor;

asigurarea echilibrului bugetar si gestionarea excedentului sau deficitului anual;

competenta organelor administratiei locale in introducerea unor impozite si taxe locale.

Autonomia finantelor publice locale rezulta si din raporturile de interdependenta fata de verigile superioare, intre bugetele locale si intre acestea si bugetul de stat, ca buget central.