Autonomie si functionalitate la unitatile administrativ teritoriale

Autonomie si functionalitate la unitatile administrativ teritoriale

Administratia publica la nivelul unitatilor administrativ teritoriale se organizeaza si functioneaza pe baza principiilor autonomiei locale, al descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor de interes local

Conform Cartei Europene de la Strasbourg 'prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva pentru colectivitatile locale sa reglementeze si sa administreze in cadrul legii, sub propria lor raspundere si in favoarea populatiei respective, o parte importanta din treburile publice'.

Dreptul si capacitatea efectiva de a administra treburi publice se exercita prin consilii sau adunari formate de membrii alesi prin vot liber, secret, egal, direct si universal care pot dispune de organe executive responsabile in fata lor.

Sfera autonomiei locale depinde, dupa Carta Europeana, de urmatoarele conditii:

competentele de baza ale colectivitatilor locale sa fie fixate prin Constitutie sau prin lege. Aceasta dispozitie nu impiedica a se atribui colectivitatilor locale competente in scopuri specifice, in conformitate cu legea;

colectivitatile locale dispun in cadrul legii de latitudinea totala de a-si exercita initiative in orice chestiune care nu este exclusa din campul competentelor lor sau care nu este atribuita unei alte autoritati;

exercitiul responsabilitatilor publice trebuie, de o maniera generala, sa revina de preferinta acelor autoritati care sunt cele mai apropiate de cetateni. Atribuirea unei responsabilitati unei alte autoritati trebuie sa tina cont de amploarea si de natura sarcinii si de exigentele de eficacitate si de economie;

competentele incredintate colectivitatilor locale trebuie sa fie in mod normal depline si intregi. Ele nu pot fi limitate de catre o alta autoritate centrala sau regionala decat prin lege;

in cazul delegarii puterilor de catre o autoritate centrala sau regionala, colectivitatile locale trebuie sa dispuna pe cat posibil de libertatea de a adapta actiunea lor la conditiile locale;

colectivitatile locale trebuie sa fie consultate, pe cat posibil in timp util si de o maniera apropiata, in cursul procesului de planificare si de luare a deciziei pentru toate cheltuielile care le privesc direct.

Organizarea si functionarea administratiei publice locale pe baza autonomiei presupune o latura juridica, care se reflecta prin asigurarea personalitatii juridice a unitatilor administrativ teritoriale. Colectivitatile locale se pot organiza si administra autonom daca sunt subiecte de drept, au capacitatea de a realiza atributiile prevazute de lege, dispun de resurse financiare si au dreptul de a administra un patrimoniu distinct.

Descentralizarea fiscala reprezinta un factor important de influenta asupra autonomiei unei administratii locale. in masura in care o administratie locala beneficiaza de sume si transferuri de la administratia centrala, depinde de aceasta si are o capacitate redusa de a adopta decizii cu privire la serviciile pe care le furnizeaza cetatenilor.

Prin descentralizarea fiscala, autoritatile administratiei publice locale sunt investite cu dreptul de a institui si administra unele impozite si taxe pentru a asigura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale. in acelasi timp, descentralizarea fiscala incurajeaza autoritatile administratiei publice locale sa organizeze si dezvolte actiuni din care sa rezulte venituri ce pot acoperi consumurile de utilitati publice furnizate pe plan local.

Descentralizarea fiscala se realizeaza in forme diferite':

delimitarea unei baze fiscale a administratiei locale si acordarea dreptului de a decide asupra exploatarii ei; baza impozabila proprie favorizeaza procesul decizional local de colectare si administrare a impozitului;

bazele de impozitare si cotele de impozitare sunt de competenta autoritatilor administratiei publice locale, dar colectarea si administrarea veniturilor se realizeaza la nivel central;

autoritatile administratiei centrale colecteaza si administreaza veniturile generate de o baza impozabila, iar autoritatile administratiei publice locale determina baza de impozitare;

autoritatile administratiei publice locale hotarasc asupra unor cote de impozitare ce se adauga la cele stabilite de administratia centrala la o baza de impozitare.

Trecerea unor venituri din impozite din competentele autoritatilor publice centrale la dispozitia autoritatilor administratiei publice locale depinde de anumiti factori:

selectarea acelor obiective si actiuni ce se pot administra mai bine prin baza de impozitare de catre autoritatile administratiei publice locale;

echitatea presupune urmarirea modului in care se repartizeaza impozitele locale, respectiv povara fiscala locala si eventualele comportamente ale unor contribuabili ce suporta diferentele de impozite;

baza de impozitare sa corespunda din punct de vedere al cerintelor informationale tehnice si administrative;

impozitele si taxele atribuite autoritatilor administratiei publice locale sa fie corelate cu cheltuielile necesare functionarii serviciilor publice locale;

mobilitatea bazei de impozitare necesita evitarea situatiei in care la mutarea persoanelor in alte localitati sa nu se mai plateasca impozite si taxe.

La randul sau descentralizarea unor actiuni si servicii poate sa contribuie la imbunatatirea furnizarii serviciilor publice, la cresterea eficientei prin urmarirea corelatiei dintre actiunile locale si cheltuielile necesare.

Autoritatile administratiei publice locale pot cerceta si evalua cerintele de servicii publice si le pot furniza mai eficient.

Serviciile generale de natura iluminatului public, controlul circulatiei, politicii si pazei contra incendiilor se adreseaza populatiei in general. De aceea se justifica finantarea lor pe seama impozitelor percepute de la populatia rezidenta.

Bunurile si serviciile furnizate unor beneficiari identificabili din localitati (apa, caldura, electricitate) se pot finanta pe seama tarifelor solicitate de la consumatori.

In cazul bunurilor si serviciilor furnizate local de care pot beneficia si cetatenii cu domiciliul in alte unitati administrativ-teritoriale se justifica finantarea lor pe seama transferurilor sau a sumelor de la bugetul administratiei centrale (programe si acte de combatere a poluarii, sanatatea preventiva).

Infrastructura care genereaza venituri in perioadele viitoare se poate finanta pe seama imprumuturilor.

Autonomia locala implica drepturile autoritatilor administratiei publice locale de a dispune de resurse banesti, de a le utiliza si administra in vederea indeplinirii atributiilor prevazute de lege, de a elabora buget, de a urmari executia bugetului denumit uneori autonomie financiara.

Autonomia locala se manifesta sub doua laturi: administrativa si financiara si se exercita pe baza si in limitele legii. Autonomia locala priveste organizarea functionala, competentele, atributiile si gestionarea resurselor, care potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului.

Comunele, orasele, municipiile si judetele au dreptul la resurse proprii pe care autoritatile administratiei publice locale le gestioneaza in conformitate cu atributele ce le revin prin lege.

Autonomia financiara este dependenta de anumite conditii

autoritatile administratiei publice locale sa dispuna de resurse proprii in masura suficienta in vederea realizarii atributiilor prevazute de lege;

autoritatile administratiei publice locale sa fie autorizate sa determine propriile venituri si cheltuieli si sa elaboreze bugetele previzionale;

autoritatile administratiei publice locale sa exercite control asupra modului de reglementare si administrare a treburilor publice locale.

Autonomia juridica si financiara se materializeaza in constituirea autoritatilor administratiei publice locale in calitate de persoane juridice distincte, dotate cu buget propriu, vointa financiara independenta, suveranitate normativa in domeniul gestiunii financiare si neadmiterea controlului administratiei centrale.

Carta Europeana privind autonomia locala recomanda anumite principii pentru formarea si administrarea resurselor financiare locale^[5]

a)   colectivitatile locale au dreptul in cadrul politicii economice nationale la resurse proprii suficiente, de care ele pot dispune in mod liber in exercitiul competentelor lor;

b)     resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de constitutie sau de lege.

c)     cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din redevente si din impozitele locale al carui procent il pot fixa ele insele in limitele legii;

d)     sistemele financiare pe care se sprijina resursele de care dispun colectivitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si evolutiva, pentru a le permite sa urmareasca pe cat posibil in practica evolutia reala a cheltuielilor bugetare de competenta lor;

e)          sprijinul colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar necesita aplicarea unor proceduri de repartizare financiara justa sau masuri echivalente care sa corecteze efectele repartitiei inegale a resurselor potentiale de finantare cat si a sarcinilor ce le revin. Asemenea proceduri sau masuri nu trebuie sa reduca libertatea de a opta a colectivitatilor locale in domeniul lor propriu de responsabilitate;

f) colectivitatile locale trebuie sa fie consultate de o maniera apropiata asupra modalitatilor de redistribuire a resurselor financiare;

g)   atribuirea de subventii nu trebuie sa prejudicieze libertatea fundamentala a politicii colectivitatilor locale in propriul lor domeniu de competenta;

h)   in scopul finantarii cheltuielilor de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces, in conformitate cu legea, la piata nationala de capitaluri.

Latura financiara a autonomiei locale exercita influenta directa si hotaratoare asupra capacitatii de a reglementa si administra treburile publice de catre autoritatile administratiei publice locale, si se individualizeaza prin urmatoarele trasaturi:

asigurarea dreptului autoritatilor administratiei publice locale de a elabora, aproba si executa bugetul propriu. Veniturile si cheltuielile autoritatilor administratiei publice locale se prevad pentru fiecare exercitiu financiar in bugetele locale;

reglementarea unor competente ale autoritatilor administratiei publice locale de a determina si administra veniturile proprii formate din impozite, taxe, contributii in conditiile legii;

urmarirea executiei bugetare si rectificarea bugetelor locale pe parcursul exercitiului bugetar;

fundamentarea si aprobarea optiunilor si prioritatilor in finantarea cheltuielilor din bugetele locale;

utilizarea resurselor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale pe parcursul executiei bugetare in conditii de eficienta;

dreptul autoritatilor administratiei public de a institui taxe speciale pentru functionarea unor servicii publice locale destinate unor persoane fizice si juridice;

dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a decide asupra contractarii unor imprumuturi in conditiile legii.

Gradul de manifestare al laturii financiare din cadrul autonomiei locale este influentat de modul de delimitare a competentelor asupra furnizarii serviciilor publice, de diversitatea si calitatea serviciilor publice, de programele de dezvoltare ale unitatilor administrativ teritoriale, de imbunatatirea managementului cheltuielilor din bugetele locale.

Autoritatile administratiei publice centrale pot stabili anumite de responsabilitati autoritatilor administratiei publice locale in procesul de descentralizare a unor servicii publice, ori a cererii de noi servicii publice dar cu asigurarea resurselor financiare corespunzatoare pentru realizarea atributiilor respective.

Latura financiara a autonomiei locale inseamna asigurarea unor drepturi ale autoritatilor administratiei locale in mobilizarea si administrarea resurselor banesti la dispozitia comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.

Carta Europeana privind autonomia locala recomanda protejarea colectivitatilor locale mai sarace prin aplicarea unor proceduri de redistribuire financiara care sa corecteze inegalitatile in resursele de dezvoltare.

Latura financiara reprezinta o componenta importanta a autonomiei locale, care exercita influenta asupra capacitatii de decizie a autoritatilor administratiei publice locale.

Conform prevederilor Legii administratiei publice locale nr.215/23 aprilie modificata prin Legea iulie "comunele, orasele si judetele sunt unitati administrativ teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale'.

Intre autoritatile administratiei publice locale din comune si orase si autoritatile administratiei publice de la nivel judetean se formeaza raporturi care sunt asezate pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor de interes local.

In spiritul principiului autonomiei locale, competentele autoritatilor administratiei publice locale se stabilesc prin lege si se exercita de autoritatile administratiei publice locale care se gasesc cel mai aproape de cetatean.

In conformitate cu principiul autonomiei locale, autoritatile administratiei locale administreaza, sau, dupa caz, dispun de resurse financiare precum si de bunuri proprietate publica ale comunelor, oraselor si judetelor.

Autoritatile administratiei publice centrale au obligatia sa consulte, inainte de adoptarea oricarei decizii, structurile asociative ale autoritatilor administratiei publice locale in toate problemele care le intereseaza direct.

Autoritatile administratiei publice locale au dreptul ca in limitele competentelor lor, sa coopereze si sa se asocieze cu alte autoritati ale administratiei publice din tara sau din strainatate.

Comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public, care au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina.

Autonomia locala se reflecta prin organizarea si functionarea administratiei publice locale in mod independent, asigurarea capacitatii de persoana juridica de drept public, a dreptului de a elabora, aproba si executa bugetul propriu, de a stabili si percepe impozitele in conditiile legii si de a administra resursele financiare.

In sfera atributiilor Consiliilor Locale se incadreaza aprobarea bugetului local, administrarea resurselor financiare, executarea bugetului, aprobarea virarilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare, a venitului de incheiere a exercitiului bugetar.

Primarul, in calitate de autoritate executiva, intocmeste proiectul bugetului local, contul de incheiere a exercitiului bugetar pe care le prezinta spre aprobare Consiliului Local, exercita functia de ordonator de credite, urmareste incasarea veniturilor si cheltuirea sumelor din bugetele locale.

O alta latura a autonomiei locale se refera la dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a stabili, urmari si incasa impozite si taxe in conditiile legii sau de a majora sau diminua unele impozite si taxe.

Autonomia locala se manifesta si in situatia in care Consiliile Locale, Judetene si Consiliul General al municipiului Bucuresti stabilesc taxe speciale pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul unor persoane fizice si juridice.

Consiliile Locale si Judetene si Consiliul General al municipiului Bucuresti au dreptul sa decida asupra contractarii de imprumuturi in conditiile prevazute de lege.

Autonomia locala presupune si cresterea raspunderii autoritatilor administratiei publice locale in administrarea resurselor financiare locale, in dimensionarea cheltuielilor in limitele

veniturilor, in intarirea controlului asupra utilizarii resurselor din bugetele locale si in administrarea datoriei cu prudenta.