Avantajele si dezavantajele aplicarii T.V.A. in Romania

Avantajele si dezavantajele aplicarii T.V.A. in Romania

Randamentul fiscal relativ ridicat al acestui tip de impozit, in unele din cele peste 70 de tari ale lumii in care se aplica, il recomanda ca fiind un impozit indirect eficace in planul asigurarii cresterii veniturilor bugetare.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit modern care, permitand reduceri de taxe pentru achizitiile de echipamente industriale si pentru bunurile si serviciile procurate in cadrul cheltuielilor generale ale unitatilor economice, stimuleaza modernizarea intreprinderilor.

Prin neimpozitarea cu taxa pe valoarea adaugata a marfurilor destinate exporturilor si prin impozitarea importurilor la fel ca si produsele indigene, se asigura conditia de baza pentru buna functionare a unei piete concurentiale.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se accelereaza circuitul economic, se stimuleaza investitiile, perfectionarea activitatii economico-financiare din intreprinderi.

Toate aceste avantaje se bazeaza pe faptul ca pentru a evita imobilizarile financiare pe o perioada indelungata, cumparatorul de marfuri si servicii trebuie sa se straduiasca sa devina intr-un interval de timp cat mai scurt posibil vanzator. Aceasta presupune o aprovizionare ritmica si in cantitatile necesare de materii prime si materiale etc., o cat mai buna organizare a activitatii de productie, pentru ca produsele obtinute sa corespunda, cantitativ si calitativ, exigentelor pietei.

Analizand mediul socio-economic aparut in tara noastra dupa 1989, adica a conditiilor specifice din Romania, total diferite de cele existente in tarile Uniunii Europene si Asociatiei Europene pentru Comertul Liber, in care se percepe taxa pe valoarea adaugata, se constata neajunsuri indeosebi in ceea ce priveste:

nivelul si dinamica veniturilor reale ale masei mari de consumatori platitori ai acestui impozit, fata de nivelul si dinamica veniturilor reale ale consumatorilor platitori de taxa pe valoare adaugata din tarile U.E.;

amploarea deosebita a fenomenului inflatiei(mentinerea ratelor inflationiste la cote foarte ridicate), comparativ cu manifestarea acestui fenomen in tarile U.E. in care se plateste taxa pe valoarea adaugata;

existenta unei structuri necorespunzatoare a ofertei de marfuri, a unui raport inadecvat intre cererea si oferta de bunuri si de servicii;

dezechilibre intre structurile majore ale sectorului real al economiei romanesti si incapacitatea de reactie rapida a acestui sector la cerintele restructurarii si reformarii acesteia, de adoptare a unor solutii radicale si operative privind stabilitatea macro si microeconomica;

proliferarea indisciplinei financiare si amplificarea fara precedent a arieratelor agentilor economici, care si-au gasit concretizarea, intre altele, in blocaje financiare de proportii etc., evidentiaza o serie de efecte perturbatoare, de implicatii negative sau de neajunsuri in plan economico-social, generate de utilizarea taxei pe valoarea adaugata in cadrul sistemului nostru national de impozite.

In esenta, aceste neajunsuri provin din faptul ca taxa pe valoarea adaugata, prin ponderile pe care le detine in preturile de vanzare ale bunurilor economice livrate si in tarifele serviciilor prestate contribuie la expansiunea in proportii mari a preturilor marfurilor, influentand si determinand, in acest fel scaderea consumului privat, diminuarea competitivitatii unor marfuri romanesti, prelevari excesive la bugetul statului din veniturile unei mase mari de consumatori platitori, ale caror venituri reale sunt, pentru majoritatea acestora, la limitele supravietuirii.

Dat fiind faptul ca acest impozit reprezinta o parte a preturilor de vanzare a marfurilor comercializate sau a tarifelor serviciilor prestate, se intelege ca cel care suporta efectiv aceasta taxa este numai beneficiarul sau consumatorul final al produsului sau serviciului respectiv.

Dar cine sunt in realitate consumatorii platitori ai taxei pe valoarea adaugata?

Acestia sunt atat consumatorii platitori de bunuri si de servicii de lux, cat si cei de bunuri si servicii de prima necesitate sau indispensabile existentei umane, respectiv atat contribuabilii cu venituri mari sau foarte mari, cat si cei cu venituri medii, mici si foarte mici, al caror procent in totalul populatiei este in continua crestere.

Impunerea sau obligarea, in mod identic, la plata taxei pe valoarea adaugata categoriilor de cetateni, consumatori de produse de stricta necesitate si indispensabile existentei, fara departajarea acestora in functie de nivelul veniturilor reale, echivaleaza cu incalcarea principiilor de echitate fiscala si de politica financiara.

Pentru a proteja categoriile de populatie cu venituri mici si foarte mici, in unele tari care fac parte din U.E. se opereaza cu mai multe cote de taxa pe valoarea adaugata.

O alta consecinta majora a utilizarii taxei pe valoarea adaugata, in conditiile specifice din tara noastra, rezida in faptul ca acest impozit indirect stimuleaza cresterea inflationista, cu toate implicatiile negative ale acestui fenomen asupra procesului de macro si microstabilizare economica.

Explicatia consta in faptul ca preturile de vanzare sau valorile adaugate in stadiile economice pe care le parcurg marfurile de la productie catre consumatori, asupra carora se aplica impozitul amintit, se amplifica pe masura cresterii inflatiei.

Astfel, cu cat intervalul de timp dintre stadiul de aprovizionare a productiei sau cel al cumpararii unor bunuri si servicii si stadiul economic final sau de consum al acestora este mai mare, iar rata inflatiei cunoaste cresteri galopante(asemeni celor inregistrate in economia tarii noastre dupa 1989), cu atat preturile de vanzare sau valorile adaugate in stadiile economice respective, asupra carora se aplica cotele procentuale de taxa pe valoarea adaugata, sunt mai mari, fiind influentate de dimensiunea fenomenului inflationist.

Amploarea inflatiei din tara noastra dupa 1989 este deci unul dintre 'fundamentele economice' care stau la baza ponderilor relativ ridicate(peste30%) ale taxei pe valoarea adaugata in totalul veniturilor bugetare din ultimii ani. De aceea, in conditiile unor cresteri de amploare ale ratei inflatiei, taxa pe valoarea adaugata este in anumite proportii, un impozit pe inflatie, altfel spus, un impozit pe impozit. Cum bine se stie, niciodata si nicaieri in lume, inflatia nu a produs si nu va produce o crestere reala a veniturilor.

Un alt dezavantaj al acestui impozit consta in costurile suplimentare ridicate, necesare evidentierii sale in contabilitate si pentru retribuirea unui aparat fiscal numeros. Acest aparat fiscal numeros, nu reprezinta altceva decat, o mascare a somajului datorita numarului foarte mare de functionari pe care ii cuprinde in randurile sale si care nu isi justifica prezenta acolo,si care nu fac altceva decat 'sa taie frunze la caini' sau sa indeplineasca bine cunoscutul rol de 'rozatori de bani publici'.