Avantajele si dezavantajele cursurilor fixe si ale cursurilor flotante

Avantajele si dezavantajele cursurilor fixe si ale cursurilor flotante

Sustinatorii cursurilor flotante considera ca unul dintre avantajele cursurilor flotante este faptul ca ofera o stabilitate suplimentara, inregistrand modificari mai mici, realizate la perioade scurte de timp, comparativ cu modificarile la intervale indelungate ale cursurilor fixe dar care au efecte de amploare.

Cursurile flotante mai prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:

contribuie la echilibrarea balantelor de plati prin stabilirea cursurilor la punctul de echilibru al cererii si ofertei;

costurile reduse ale rezervelor valutare mai ales atunci cand autoritatile nu intervin pentru a mentine o rata de schimb prestabilita;

permit stabilirea unor rate de schimb in functie de cererea si oferta de valuta, devenind "un  factor stabilizant al economiei, caracterul stabilizant al cursului flotant apare atunci cand ele permit in mod automat asanarea deficitelor sau excedentelor". In cazul in care se inregistreaza un defict, cursul de schimb se depreciaza, ceea ce duce automat la stimularea exporturilor si deci un plus de valuta incasata din exterior;

procesele inflationiste sunt mai usor de controlat, comportamentul monetar al unei tari este dictat de mentinerea paritatii oficiale declarate. Astfel restrangerea sau oferta masei monetare aflete in circulatie nu are la baza mentinerea stabilitatii interne a preturilor. Crearea de noi insemne monetare sau absorbtia excedentului monetar se fundamenteaza in functie de cursul valutar stabilit pe piata la nivelul paritatii oficiale;

statele nu mai sunt supuse socurilor monetare transmise de mediul extern prin intermediul balantelor de plati si a masei monetare.

In cazul sistemului cursurilor fixe, existenta unor deficite determina utilizarea rezervelor valutare, apoi, daca deficitul persista, trebuiau folosite politici deflationiste cu scopul de a reduce costurile nationale de productie si de a stimula competitivitatea produselor exportate. Aceste politici afectau preturile tuturor bunurilor din economie.

Echilibrarea balantei cand se inregistrau deficite, in cazul cursurilor flotante, se realizeaza prin modificarea ratei de schimb. Astfel se ajunge la cresterea cererii de valute, moneda nationala inregistrand o depreciere, fapt care duce la cresterea preturilor importurilor concomitent cu ieftinirea exporturilor.

Principalul motiv pentru care a fost apreciat sistemul cursurilor fixe este ca a oferit un cadru stabil schimburilor comerciale. Aceasta stabilitate nu a fost una absoluta insa cursurile nu puteau depasi marja de ±1 procent in raport cu dolarul american pana in anul 1971 cand marja a crescut la ±2.25 procente.

Sustinatorii cursurilor fixe sustin ca flotarea cursurilor pe pietele valutare reprezinta o frana in calea progresului economic, ca aduc o serie de riscuri care duc la scaderea interesului pentru investitii,investitii a coror rentabilitate este greu de apreciat.

Cursurile flotante ale monedelor au adus cu ele si o serie de consecinte:

aceste miscari continue ale ratelor de schimb au dus la crearea unui mediu economic incert, investitorii refuzand sa isi asume riscuri, fapt ce se rflecta in slabirea cresterii economice;

schimbarile bruste ale cursurilor valutare au afectat nivelul preturilor (interne si externe) precum si cererea si oferta de marfuri;

flotarea cursurilor valutare face ca preturile in moneda nationala a produselor importate sa devina imprevizibile etc.

Una dintre problemele actuale este "necesitatea reducerii deficitelor externe, rezultate din dezechilibrul schimburilor si din repartitia inegala a lichiditatilor internationale". O solutie la aceasta problema ar fi controlul importurilor prin aplicarea de restrictii cantitative. Aceasta masura ar genera insa grave deficiente in ceea ce priveste procesul de liberalizare al schimburilor comerciale internationale.