Balanta de plati externe - concept, forma, structura

Balanta de plati externe - concept, forma, structura

1.1.1. Conceptul de balanta de plati externa

Notiunea de balanta, lansata de mercantilisti in secolul al XVII- lea, reprezinta acel concept teoretic ce asigura relatia intre analiza economica la scara nationala si schimburile cu strainatatea. Initial, acest concept prezenta marea balanta, introdusa de Anglia, ce cuprindea, pe langa importuri si exporturi, "incasarile provenite din navluri, cheltuieli militare, veniturile din pescuit si, chiar si fondurile provenite de la cetatenii catolici stabiliti la Roma; aceasta nu trebuie insa confundata cu masa platilor reciproce, respective simpla balanta de comert"[1]. In 1937, Aftalion propunea o balanta de conturi, definita ca un tablou al creantelor si datoriilor rezultate din schimburile de marfuri si servicii in anul in cauza, dar si in cele din trecut, ce trebuiesc inscrise in tabelul anului respectiv (veniturile provenite din capitalurile investite in strainatate, plata datoriilor scadente in cursul anului respectiv, dar contractate in anul anterior).

Teoria si practica internationala definesc in prezent balanta de plati externe ca fiind o sinteza a activitatii economico-financiare a unei tari cu strainatatea, ce se intocmeste, de regula anual. In balanta se inregistreaza fluxul de resurse reale reale intre economia unei tari si o alta tara, regiune, miscarile activelor si angajamentelor externe rezultate din tranzactiile economice, precum si transferurile fara contrapartida.

Unii economisti mai definesc balanta de plati ca fiind o prezentare statistica a tranzactiilor economice intr-o perioada data, intre rezidentii unei tari si alti parteneri, respectiv alta tara, grup de tari sau de organizatii internationale specifice.

Potrivit insa definitiei date de Fondul Monetar International, pentru care unificarea metodologiei de elaborare a balantei de plati a constituit o preoocupare meritorie, aceasta balanta constituie "un ansamblu de calcule efectuate de autoritatile guvernamentale competente, destinat sa inregistreze sistematic in cursul unei anumite perioade date privind fluxurile de resurse reale intre economia unei tari si celelate tari ale lumii; modificarile intervenite in marimea creantelor si angajamentelor de plata externe ale tarii respective care rezulta din tranzactiile economice; platile din transferurile directe fara contraprestatie" .

In cadrul acestei definitii, se considera ca notiunea de tranzactie economica indica furnizarea unei valori economice de catre o unitate economica catre o alta unitate economica. Totodata, in cadrul balantei de plati, acesti agenti economici se impart in rezidenti si nerezidenti.

La definirea calitatii de rezident, potrivit recomandarii Fondului Monetar International, se tine seama de domiciliul permanent si de centrul intereselor persoanei respective. « Astfel, membrii corpului diplomatic, consular, si ai misiunilor oficiale, studenti, turisti si cei urmeaza un tratament medical in strainatate, calatorii si cei care indeplinesc anumite angajamente lucrand sau traind in strainatate sunt clasificati, cu unele exceptii, ca fiind persoane rezidente ale tarii lor de origine. Agentiile si sucursalele firmelor comerciale sunt considerate, in general, rezidente ale tarii in care isi desfasoara activitatea. Organizatiile internationale (interguvernamentale) nu sunt privite ca rezidente al vreunei tari, iar operatiile cu aceste organisme sunt luate in calculul balantei de plati externe ca fiind facute cu nerezidenti. »

Prin modul sintetic de reflectarea tranzactiilor unei tari in relatiile economice cu strainatatea, balanta de plati prezinta structura acestor relatii si modificarile intervenite in pozitia statului de creditor, debitor, investitor sau beneficiar de investitii. Ea permite compararea proportiei dintre productia nationala exportata si cea primita din import, precum si a proportiei dintre venitul national platit strainatatii si venitul ce isi are originea in surse externe in dezvoltarea sa economica. Totodata, balanta de plati primeste sau acorda strainatatii ajutor economic si financiar.

Capacitatea balantei de plati externe de a reflecta aspectele majore al dezvoltarii de natura economica, financiara si politica ii confera caracterul de instrument de baza in analiza macroeconomica, ce contribuie la elaborarea masurilor de politica economica si financiara, care sa ii permita utilizarea unei corelari corespunzatoare intre obiectivele prioritare ale dezvoltarii economice interne si gradul de angrenare al economiei respective in procesul diviziunii internationale a muncii.

In conditiile sporirii interdependentelor dintre economiile nationale, creste rolul balantei de plati ca indicator al angrenarii unei economii in mecanismele comerciale, valutare si financiare ale structurilor economice mondiale. Balanta de plati poate fi considerate barometrul eficientei activitatii economice, prin masurarea excedentului sau deficitului valutar rezultat in perioada ce se analizeaza.

Balanta de plati externe, denumita uneori si balanta de plati a schimburilor externe, devine astfel un instrument deosebit de util pentru organele de sinteza si de conducere ale tarii in elaborarea masurilor de politica economica, in realizarea unei concordante intre obiectivele majore ale dezvoltarii economiei interne si ale evolutiei relatiilor economice externe.

Motivele de natura politica si economica fac ca in practica internationala sa existe diverse conceptii cu privire la modalitatea de intocmire a balantei de plati externe, la structura si continutul diferitelor elementelor componente ale coorelatiilor reliefate. Aceasta face ca analiza balantei de plati externe sa constituie o problema complexa.

In vederea facilitarii comparatiilor internationale in acest domeniu, in cadrul Fondul Monetar International, in perioada postbelica, s-au depus eforturi sustinute pentru uniformizarea metodologiei privind balanta de platii. Ca urmare, s-a elaborate un manual care trateaza metodologia de intocmire si definire a elementelor componente ale balantei. Totodata, intr-o serie de tari s-aau adoptat si pus in practica indicatiile Fondului in legatura cu prezentarea elementelor componente, prin alegerea acelor alternative care sunt larg utilizate pe plan international.

Astfel, balanta de plati se poate intocmi pe mai multe planuri:

Bilateral, pentru relatiile economice si financiare ale unei tari cu o alta tara;

Regional, pentru relatiile unei tari cu un anumit grup detari;

Global, pentru realtiile unei tari cu restul lumii.

Manualul Fondului Monetar International prezinta balanta de plati externe ca « un model, bazat pe anumite principii generale in care autoritatile guvernamentale inregistreaza sistematic in decursul unei anumite perioade (de regula un an calendaristic sau an financiar) date privind tranzactiile realizate. » Elementele de baza care definesc continutul balantei de plati externe in acceptiunea F.M.I. sunt:

Fluxurile de resurse reale, inclusive serviciile aferente acestora, intre economia unei tari si restul tarilor lumii;

Modificarile creantelor si angajamentelor externe de plata ale tarii respective, care rezulta din tranzactiile economice;

Transferurile unilaterale, fara contrapartida, de resurse reale sau ale unor drepturi de creanta, acordate strainatatii sau primate din strainatate;

In tarile cu economie de piata, balanta de plati externe exprima creante si angajamentele de plata rezultate din raporturile dintre diferite categorii de persoane fizice sau juridice, echilibrarea ei facandu-se in marfuri, devize, aur sau prin credite.

In mod curent se spune despre o balanta de plati externe ca este activa, favorabila sau excedentara, daca incasarile sunt mai mari decat platile; balanta este pasiva, defavorabila sau deficitara cand incasarile sunt mai mici decat platile. Desigur, in acest mod de definire se au in vedere tranzactii determinate in mod independent; pentru echilibrarea balantei sunt necesare tranzactii compensatorii de credite care sa egalizeze nivelul incasarilor cu cel al platilor.

Excedentul rezultat poate servi la constituirea de rezerve, reprezentate prin cresterea stocurilor de metal pretios, plasamente de capital in exterior, sporirea portofoliului de valori straine sau poate fi utilizat pentru reducerea datoriilor tarii respective in strainatate.

Tara care inregistreaza un deficit este silita ca, pentru echilibrarea balantei de plati, sa exporte aur, sa vanda titluri straine din portofoliul sau, adica sa-si repatrieze capitalurile exportate sau sa se imprumute pe pietele straine, exportand titluri proprii, adica in termini uzuali sa ia credite.

Deficitele si excedentele pe care le poate prezenta balanta de plati externe a unei tari pot fi sezoniere, ciclice sau structurale.

Balanta de plati externe a oricarei tari poate prezenta unele deficite sau excedente temporare - sezoniere sau ciclice - fara ca aceasta sa constituie motive de ingrijorare, daca ele nu se datoresc unor cauze permanente, structurale.

Deficitele si excedentele structurale (fundamentale) necesita o analiza profunda a factorilor ce le-au produs, de exemplu: dezechlibre in dezvoltarea economica generala sau comertului exterior, inflatie, deflatie, dezechilibrului paritatii sau cursului de schimb, fluctuatii de preturi, modificarea ratei dobanzii.

« In zilele noastre, balanta de plati a devenit un instrument care furnizeaza o multitudine de informatii indispensabile analizei situatiei economice in toate tarile. In ciuda aparentei de simplitate ce decurge din formele sale rezumative, balanta presupune o serie de dificultati de elaborare ce tin de metodologie, structura intregului ansamblu si utilizare sa ca instrument de analiza. Din acest motiv, abia in a doua jumatate a secolului XX- lea s-a reusit construirea unei balante destul de imperfecte, de altfel, dar care sa evidentieze toate fluxurile economice-comerciale, financiare, monetare - intre teritoriul national si restul lumii. Unele miscari - cum este de exemplu, migratia fortei de munca - nu sunt luate in considerare. »

Totusi, in conditiile globalizarii economiei internationale, statele sunt puse intr-o situatie total noua, care le creeaza un set de probleme in ceea ce priveste echilibrul valutar si asigurarea competitivitatii internationale. Astfel, au aparut noi abordari teoretice legate de aceste subiecte mentionate mai sus.

O prima abordare ca trebuie mentionata este cea a lui Paul Krugman, exprimata in articolul sau (« International Competitivness : A dangerous Obsession » publicat in anul 1994) . Conform opiniei lui Krugman, politicile economice trebuie sa vizeze crearea si consolidarea avantajelor de locatie ca unul dintre factorii esentiali ai succesului firmelor in comertul international. De asemenea, nu este de acord cu abordarile traditionale ale competitivitatii internationale, care se limiteza la pozitia contului curent al balantei de plati externe si la indicii cursului de schimb. El merge mai de parte, sustinand ca pozitia contului curent al blantei de plati externe nu este un indicator al competitivitatii internationale. Faptul ca o economie cu o moneda nationala puternica inregistreaza un deficit comercial semnificativ nu indica neaparat o competitivitate redusa. Dimpotriva, spune Krugman, deficitul comercial extern si moneda nationala puternica se pot datora atractivitatii economiei respective pentru investitorii straini.

Michael Porter, la randul sau, critica orientarea de baza a abordarii traditionale, sustinand ca obiectivul politicilor macroeconomice trebuie sa fie competitivitatea internationala in conditiile unor salarii ridicate, si nu reduse (opinie exprimata in articolul sau « The competitive advantage of nations », 1991). In acceptiunea lui, o economie care reuseste sa-si controleze deficitul contului curent al balantei de plati externe la un nivel redus al salariului real sau un nivel ridicat al somajului nu este cu adevarat competitiva.

Porter sustine ca perseverenta in mentinerea unor cursuri subevaluate de schimb intarzie ajustarile microeconomice. In acest context, subevaluarea monedei nationale acopera deficitul de competitivitate si reduce dinamismul la nivelul producatorilor . In acelasi articol isi declara explicit adeziunea pentru o moneda nationala puternica in scopul stimularii interesului producatorilor pentru realizarea unor castiguri de competitivitate.

Opiniile lui Porter in ceea ce priveste cursul de schimb par sa fie impartasite si de George Soros, care arata ca, intr-o economie deschisa, exporturile incorporeaza un volum semnificativ de importuri (The Alchemy of Finance, 1994). Dupa Soros, deprecierea cursului de schimb inscrie economia intr-un cerc vicios. Depreciere scumpeste relativ importurile utilizate ca intrari in productia pentru export. Deoarece exporturile sunt descurajate, problemele contului curent al balantei de plati se amplifica, fapt care adauga presiuni noi asupra cursului de schimb.

Dimpotriva, daca moneda nationala ramane puternica, economia ramane intr-un cerc virtuos. Moneda ajuta la controlul inflatiei. Deoarece continutul de import al exportului este ridicat, cursul de schimb ramane mai mult sau mai putin stabil, iar pozitia contulu curent al balantei de plati externe tinde sa se imbunatateasca.

In primul rand, concluziile noilor abordari ridica semne de intrebare asupra posibilitatii utilizarii cursului de schimb ca instrument de politica economica. Decidentii pot opta in favoarea unui regim al cursului nominal de schimb : curs fix ( in cadrul unei uniuni monetare sau al unui consiliu monetar) sau curs flotant. Evolutiile recente pe pietele financiare internationale aduc argumente de luat in seama impotriva regimurilor intermediare ale cursului nominal de schimb (cursuri glisante, coridor, spre exemplu).

In al doilea rand, abordarile noi sugereaza imposibilitatea asigurarii competitivitatii internationale pe termen lung doar prin deprecierea cursului de schimb si reducerea exprimarii in valuta a costurilor cu mana de lucru. Concluziile acestor dezbateri, care par sa revolutioneze rolul ratei de schimb in relatiile internationale in conditiile globalismului, pot fi sintetizate in cateva fraze. Este adevarat ca deprecierea valutara ofera un balon de oxigen producatorilor care sunt necompetitivi in sens fundamental. Tot la fel de adevarat este insa si faptul ca balonul de oxigen actioneaza doar pe termen scurt. Excesele in directia deprecierii din considerentul mentinerii competitivitatii internationale sunt la fel de daunatoare ca si excesele in directia deprecierii din considerentul controlului inflatiei. Atat in ceea ce priveste competitivitatea internationala, cat si inflatia, cursul de schimb nu poate substitui reformele structurale.

1.1.2. Balanta de plati - forme de prezentare

In general, in fiecare tara balanta de plati externe se prezinta in doua forme:

Forma de baza (standard) cuprinzand date sintetice pe capitolele din structura adoptata, respective:

- in structura recomandata de Fondul Monetar International

- in structura specifica fiecarei tari

Forma de bilant analitic

Forma standard este insotita in mod obisnuit de o serie de tabele ajutatoare, cuprinzand detaliile necesare analize fieacarui capitol sau fiecarui post din balanta de plati.

Forma de bilant analitic include datele tabelelor ajutatoare, la fiecare capitol, intr-o forma care sa permita gasirea de solutii pentru problemele economice adiacente fara afectarea echilibrului de balanta.

Cele doua forme mentionate se pot referi la: balanta de plati globala a unei tari cu restul lumii; balanta de plati regionala a unei tari cu un grup de tari sau cu o zona valutara (in functie de modalitatea de plata, de exemplu balanta de plati in devize convertibile, care este deosebit de importanta in conditiile neconvertibilitatile unor valute, intrucat soldurile active ale balantelor de plati cu tari a caror moneda este neconvertibila nu pot fi utilizate in alte tari); balanta de plati bilaterala.

In functie de modul de intocmire si de scopul urmarit in momentul de intocmirii lor, balantele pot fi:

balante program anual, utilizate in tarile cu economie de piata;

balante de piata, intocmite pe perioade scurte (trimestre) in tarile cu economie de piata si carora le-ar putea corespunde planurile valutare intocmite in tarile socialiste pentru consolidarea si urmarirea executarii planului balantelor anuale in cadrul echilibrului planificat ;

balante anuale de plati externe pe perioade anuale expirate, care fac bilantul realizarilor pe capitole, al intrarilor si iesirilor de devize in anul respective. In tarile cu economie de piata ele se suprapun balantei de conturi.

Balanta de program este o balanta de plati de tip previzional in care se inregistreaza, anual, sursele si necesitatile in valuta pe care se pot baza autoritatile financiar- valutare in politica lor economica curenta si in fundamentarea planurilor de dezvoltare economica; se foloseste in tarile capitaliste cu economie de piata.

Acest tip de balanta de plati are in vedere o calculatie a necesitatilor interne preliminate pentru investitii si pentru consum, precum si a disponibilitatilor prevazute a se realize din surse regulate (export, investitii straine). Diferenta dintre disponibilitati si necesitati urmeaza a se acoperi prin recurgerea la credite externe.

Balanta de piata este un concept nou de utilizat de tarile cu o economie de piata, cu un continut mai restrans decat cel al balantei de plati externe si care cuprinde numai tranzactiile in legatura cu piata valutara pe perioade mai scurte, in mod obisnuit trimestre.

In activul balantei de piata se inscriu oferta de mijloace de plata straine corespunzatoare cererilor de marfuri si servicii la export, precum si previziunile de incasari din donatii straine, actiuni, adica tranzactiile "autonome" care vor genera in mod independent incasari efective in valuta in perioada respectiva.

In pasiv se inscriu cererile de valuta prezentate de importatori, cererile de valuta ale investitorilor, donatorilor, adica tranzactiile "autonome" ce vor necesita plati efective in valuta in perioada pentru care se intocmeste aceasta balanta.

Balanta de plati externe pe perioade expirate prezinta un bilant in forma standard sai analitica al intrarilor si iesirilor efective de devize pe anul pentru care se intocmeste reprezinta de fapt o balanta de casa.

Balanta de conturi, folosita in mod uzual in tarile cu moneda convertibila, se intocmeste fie pe o anumita perioada, fie la un moment dat.

Balanta de conturi dinamica, intocmita pe o anumita perioada, in principiu anual, cuprinde totalitatea creantelor si angajamentelor de plata rezultate din schimbul de marfuri, prestatii de servicii si alte relatii economice cu strainatatea nascut din anii precedenti si care in mod normal ar trebui sa se lichideze in anul respectiv.

Balanta de conturi statica, intocmita in mod obisnuit la finele anului calendaristic, cuprinde toate creantele si datoriile tarii fata de strainatate la un moment dat, evidentiind toate formele de credit, inclusive investitiile tarii in strainatate si ale strainatatii in tara respective, indiferent de data exigibilitatii lor.

Rezulta deci ca sfera de cuprindere a balantei de conturi sintetice este ceva mai larga decat cea a balantei de plati externe; balanta de conturi dinamica se suprapune adeseori balantei de plati externe pe perioada expirata.

1.1.3. Structurari de date in balantele de plati externe

In practica internationala, sub aspect metodologic, structura balantei de plati cunoaste o mare diversitate de forme, in functie de interesul autoritatilor guvernamentale, determinat de importanta, pentru economia fiecarei tari, a unui anumit tip sau mai multor tipuri de tranzactii economice, evidentiate in posturi distincte sau grupate pe capitole, conform diverselor practici privind administrarea balantei de plati in diverse tari.

Pentru prezentarea posturilor balantei de plati pe capitole de baza (parti), in mod frecvent, se utilizeaza trei tipuri de grupari si anume: tranzactii cu privire la bunuri si servicii, plati de transfer fara contrapartida si tranzactii cu privire la instrumente financiare. Intrarile si iesirile de devize provenite din aceste tranzactii se inscriu in activul sau pasivul balantei de plati externe a fiecarei tari, in functie de structura economiei si de necesitatile acesteia.

Printre cele mai utilizate tipuri de structurare a balantei de plati externe pe capitole, care ele insile pot constitui balante separate, enumeram:

Tipul 1: Datele balantei de plati sunt grupate pe trei capitole principale:

balanta marfurilor;

balanta serviciilor ;

balanta miscarilor de capital.

Tipul 2: Datele balantei sunt grupate pe doua capitole mari:

balanta platilor curente;

balanta miscarilor de capital si aur monetar .

Tipul 3: Datele balantei sunt grupate pe trei capitole principale, dupa natura si tehnica de executie a operatiunilor inscrise:

balanta marfurilor si serviciilor ;

balanta platilor de transfer;

balanta miscarilor de capital si aur monetar. »[7]

In cadrul balantei fiecarui capitol se detaliaza pe subcapitole si pozitii in functie de necesitatea fiecarei tari

In practica internationala actuala, cea mai raspindita forma de prezentare a structurii balantei de plati este cea mentionata la tipul 2. In aceasta forma, in balanta conturilor curente se cuprind exporturile si importurile de marfuri si servicii, precum si transferurile unilaterale (plati de transfer) pentru comertul indivizibil, respective asa-numitele tranzactii curente.

In balanta miscarilor de capital se cuprind tranzactiile privind importul si exportul de capital, sub forma de:

investitii directe, legate de participarea directa in actvitatea unor intreprinderi din afara tarii de rezidenta;

investitii de portofoliu, pe baza de efecte financiare in afara tarii de rezidenta, cu o scadenta initiala de cel putin 12 luni;

investitii pe termen scurt, respectiv tranzactii cu efecte finaciare in afara tarii de rezidenta, cu scadente initiale de cel mult 12 luni;

tranzactii guvernamentale de capital (tranzactii oficiale privind efecte financiare in afara tarii de rezidenta, exclusive activele de rezerva );

tranzactii oficiale cu activele de rezerva, care privesc modificari in rezervele oficiale de aur si de devize, pozitia neta la Fondul Monetar International, valuta nationala, valutele de rezerva si drepturile speciale de tragere

Pentru a raspunde necesitatii de a corela cat mai strans principiile si sistemele de contabilitate a platilor externe ale fiecarei tari si pentru a oferi un ghid unitar tarilor membre ale Fondului Monetar International pentru intocmirea balantei de plati pe fiecare tara membra o transmite periodic la F.M.I, inca din 1948, - sub egida F.M.I - a fost elaborat "Manualul balantei de plati". Acest manual cuprinde un grupaj de principii privind modul de inregistrare a datelor ce se inscriu in balanta si intocmirea acesteia pe un profil unitar stabilit pentru toate tarile membre.

Conform recomadarilor cuprinse in manualul F.M.I, inregistrarea tranzactiilor economice in balanta de plati se face pe principiul inregisitrarii contabile in partida dubla, fiecare tranzactie economica fiind inregistrata atat in creditul, cat si in debitul balantei.

Aplicand principiul dublei inregistrari, soldul conturilor curente va trebui sa fie intotdeauna egal cu soldul miscarilor de capital (inclusive modificarile de aur monetar, de reserve valutare, ale pozitiei tarii la Fondul Monetar International, ale soldurilor de clearing).

 Schema recapitulatiei globale a balantei de plati, preconizata de manual si care cuprinde trei parti principale:

partea I : bunuri, servicii si transferuri (fara contrapartida)

partea II : miscarea capitalurilor si a aurului monetar

partea III: racordarea partii I cu partea a II- a

Analizand-o mai in detaliu, remarcam ca structura schemei de balanta preconizata de manual nu difera de cea mentionata de mai sus (tipul 2), decat ca asezare de date in cadrul capitolelor balantei de plati

Aceasta schema de principiu se completeaza de tarile membre ale F.M.I si astfel se remit anual, acestui organism, toate posturile si elementele balantei de plati externe. 

Tinand seama de modul in care sunt cunoscute si prezentate in mod obisnuit datele balantei de plati externe, precum si de unele elemente traditionale, balantele de plati externe cuprind, in general, un activ si un pasiv, fiecare dintre ele fiind desfasurat pe capitole si posturi - in functie de necesitatile fiecarei tari - si detaliat pe modalitatile de plata.

Fiecare capitol al balantei de plati externe, cu datele cuprinse in active si pasiv, poate constitui prin amploarea si importanta sa o balanta valutara separata.

In continuare, prezentam o structura a balantei de plati dupa care vom detalia fiecare capitol component.

Astfel, balanta de plati are urmatoarele componente:

Balanta de plati curente (denumita si balanta tranzactiilor curente, balanta conturilor curente, contul curent al balantei de plati, etc) care se compune din:

Balanta comerciala: exportul si importul de marfuri

Balanta serviciilor: transport, turism, reprezentante diplomatice, intretinerea bazelor militare straine; comisioane;

Balanta veniturilor: venituri din munca si din drepturi de autor; dobanzi si dividende ale investitiilor de capital in strainatate, incasate de rezidentisau platite de ei la imprumuturile si investitiile in tara ale nerezidentilor;

Balanta donatiilor si transferurilor unilaterale, publice si particulare.

"Balanta miscarilor de capital care cuprinde:

Miscarile de capital pe termen lung (peste un an), constand din:

* investitii directe ale rezidentilor in strainatate si ale nerezidentilor in tara, sub forma de infiintari sau cumparari de intreprinderi;

* investitii in valori mobiliare (actiuni, obligatiuni,rente etc.) cumparate de rezidenti pe o piata financiara externa sau vandute de ei pe o asemenea piata.

* imprumuturi acordate sau efectuate de autoritatile publice, finantarea unei filiale de catre o intreprindere-mama.

Miscarile de capital pe termen scurt (pana la un an) si anume:

* constituirea de active, de obicei bancare, in strainatate sau repatrierea unor asemenea active;

* imprumuturi acordate nerezidentilor de catre rezidenti sau invers;

* cumparari sau vanzari de aur ale autoritatilor monetare;

* export si import de monede;

* operatii determinate de avansarea sau aminarea unor incasari. respectiv plati, care au caefect sporirea sau micsorarea incasarilor sau platilor.

Transferuri financiare unilaterale cu caracter exceptional, cum ar fi incasarile si platile in contul despagubirilor (reparatiilor de razboi). »[8]

Se mai obisnuieste situarea capitolelor balantei de plati "deasupra liniei" si "sub linie". Deasupra liniei figureaza tranzactiile reale (marfuri, servicii, venituri etc.) a caror miscare determina deficitele si excedentele de balanta, iar sub linie tranzactiile efectuate in scopul echilibrarii balantei.