Banca Nationala a Romaniei - Scurt istoric

Scurt istoric

Banca Nationala a Romaniei a fost creata in 1880 ca urmare a unor neajunsuri ce aparusera in conjunctura interna a celei de-a doua jumatati a secolului 19 . Asadar, in anul 1877 statul a trebuit sa recurga la masura falimentara a suspendarii platii salariilor, pensiilor si a celorlalte obligatii scadente, a atras atentia claselor stapanitoare asupra necesitatii ca metoda acoperirii deficitelor bugetare prin apelul la imprumuturi externe cu caracter camataresc sa fie inlocuita cu o alta metoda, mai ieftina si mai operativa . Era vorba de crearea unei mari banci careia statul sa-i acorde monopolul de emisiune a bancnotelor, precum si alte privilegii si, in schimb, banca sa avanseze statului banii care ii lipseau.

Se pot desprinde trei tendinte in incercarile de creare a bancii de emisiune in Romania, si anume:

prima tendinta a fost promovata de acei reprezentanti ai burgheziei comerciale si industriale, precum si ai mosierimii, care urmareau crearea bancii de emisiune exclusiv prin mijloacele claselor dominante;

a doua tendinta a fost promovata de reprezentantii capitalului strain. Se urmarea infiintarea bancii de emisiune de catre straini, cu capital strain.

Alte elemente burgheze si mosieresti s-au fixat pe o linie intermediara. Avand in vedere penuria capitalului intern, ele nu considerau posibila infiintarea bancilor fara aportul capitalului strain .

Legea din 17/29 aprilie 1880 privind "infiintarea unei banci de scont si circulatiune" stabileste ca "Banca Nationala a Romaniei" va fi o intreprindere pe actiuni, cu capital subscris in proportie de doua treimi de un grup de capitalisti particulari, iar restul de o treime de stat.

Printre cele mai improtante articole ale legii se numara urmatoarele:

Art.1: Se instituie o banca de scont si circulatiune, sub denumirea de Banca Nationala a Romaniei, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator .

Art.2: Resedinta ei va fi la Bucuresti .

Art.3: Ea va institui cate o sucursala in fiecare capitala de judet si in toate localitatile din tara unde trebuinta va cere .

Art.4: Durata bancii va fi de 20 de ani, cu incepere de la 1 iulie 1880 .

Art.5: Capitalul bancii va fi de 30 milioane, din care 10 se vor depune de stat, iar 20 milioane se vor depune de particulari, prin subscriptiuni publice [.]

Art.17: Banca se va administra de un guvernator si de sase directori, care vor forma consiliul de administratiune al bancii .

Art.30: Banca va fi obligata ca, in termen de 4 ani cel mult, sa retraga din circulatie biletele ipotecare emise in virtutea legii din 27 iunie 1877, inlocuindu-le cu bilete de banca emise peste limitele fixate de art.12 [.]

Formula la care s-au oprit initiatorii bancii de emisiune din Romania -societate pe actiuni cu participarea statului la formarea capitalului, alaturi de capitalistii particulari - nu avea aplicare pe scara larga . Majoritatea bancilor de emisiune erau intreprinderi pur particulare, interventia statului limitandu-se de cele mai multe ori la numirea guvernatorilor si a loctiitorilor sai.

In expunerea de motive la legea bancii, participarea statului  a fost motivata prin necesitatea garantarii intr-un mod real, sigur si eficace a dreptului de control al statului asupra politicii institutului de emisiune . De altfel, dreptul de control al statului nu avea decat un caracter formal . Atat statul, cat si banca de emisiune erau creatii ale aceleasi oranduiri si aveau ca obiectiv realizarea acelorasi interese .

Intrucat se sustinea ca in conditiile tarii noastre nu era recoman- dabil sa se infiinteze o banca de emisiune exclusiv particulara sau exclusiv de stat, ramanea solutia infiintarii acesteia sub forma mixta in care capitalul privat sa aiba ca aport, printre altele, cunostintele de specialitate in materie de afaceri bancare, iar statul sa arbitreze intre capitalul industrial, comercial si bancar.

Banca de emisiune cu reteaua ei importanta de sedii in provincie, a mobilizat o mare parte din disponibilitatile banesti ale economiei, precum si disponibilitatile tezaurului, folosind aceste disponibilitati cat si emisiunea de bancnote pentru acordarea de credite industriei, comertului si a- griculturii .

Activitatea Bancii Nationale a franat afluxul de capitaluri din strainatate si procesul de subordonare a economiei romanesti de catre capitalul strain . In 1914, ponderea capitalului strain in capitalul societatilor pe actiuni care activau in diferite ramuri ale industriei din Romania ajunsese la circa 80%.