Bancile comerciale si rolul lor in sistemul bancar

Bancile comerciale si rolul lor in sistemul bancar

In Romania sistemul bancar actual s-a constituit pornind de la patru banci avand retele proprii:

I.         Banca Nationala a Romaniei;

II.       Banca de Investitii;

III.     Banca Romana de Comert Exterior;

IV.            Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentra.

Imediat dupa 1989, la inceputul perioadei de tranzitie , in activitatea bancara din Romania s-au produs o serie de schimbari esentiale astfel Banca Nationala a Romaniei a fost reorganizata si a intra astfel , in sarcinile sale firesti de Banca Centrala , cu urmatoarele functii :

emisiune monetara ,

asigurarea stabilitatii monetare ,

administrarea rezervelor valutare ale tarii ,

urmarirea executarii balantei de plati externe ,

supravegherea activitatilor bancare .

Pentru acivitate comerciale ale Bacii Natonale a Romaiei a fost creata Banca Comerciala Romana S.A. astazi BCR ERSTE BANK

Bancile reprezinta o componenta determinanta a sistemului financiar, acestea contribuind direct la configurarea dimensionala, structurala si calitativa a finantarii economiei, instrumentele, tehnicile, consistenta si finalitatile finantarii depinzand hotarator de caracteristicile sistemului bancar, de completitudinea reglementativa si organizationala a sistemului, de coerenta si compatibilitatea functionala ale entitatilor sistemului, precum si de capacitatile si abilitatile subiectilor din cadrul sistemului.

Diversitatea si complexitatea activitatilor bancare, diferentierea si specializarea instrumentelor financiare utilizate de catre acestea, delimitarile si complementarile institutionale, si indeosebi implicarea masiva a bancilor pe toate segmentele pietei financiare, in conditiile unei evolutii internationale si globale a sistemului bancar au plasat banca, in calitate de institutie financiara a intermedierii si transformarii, in pozitia de avangarda a proceselor innoitoare si restructurative specifice sistemului financiar actual.

Putem spune ca, in spatiul financiar, banca face jocurile, face si desface piete financiare, orienteaza si dimensioneaza fluxurile de lichiditati, ajusteaza oferta, dar si cererea de lichiditati, induce preturi, rate, cursuri, seduce clientii prin sclipitoare produse si servicii bancare, genereaza, intretine, acopera si transfera riscuri, dar si mentine si stimuleaza stabilitatea economica dinamica; altfel spus, banca devine treptat, si sub impactul informatizarii si desubstantializarii monedei, o necessitate a civilizatiei, la expansiunea careia contribuie si ea.

Prin menirea sa, banca colecteaza depozite si furnizeaza credite, finanteaza un segment de consumatori de lichiditati din disponibilitatile altui segment, fluidizand moneda, pompand resurse financiare destinate dezvoltarii, investitiilor, dar si consumului, prin aceasta contribuind la dereglarea inflationista, si nu numai, a economiei oricum rupte de o realitate care nu mai recunoaste nominalul, moneda ca o haina etalonata dupa propria masura, ci ca o camasa de forta sau ca un voal inconsistent si neprotector. In acest sens, creditul bancar constituie calea principala de transfer al lichiditatilor disponibile, dominand atat prin dimensiuni, cat si prin impact finantarea economiei, ratele dobanzii bancare, implicit cele directoare ale bancilor centrale sau ale centrelor financiare, dirijand miscarea pietelor, a cererii si ofertei de lichiditati, creditele bancare contribuind la alocarea resurselor financiare in economie, la alegerea prioritatilor si, in ultima instanta, la stabilirea configuratiei viitoare a economiilor, la inducerea nivelului, structurii si calitatii vietii viitoare a populatiei.[1]

Banca este o institutie ce a evoluat in timp incercand sa gaseasca mijloacele adecvate pentru a usura efectuarea operativa si sigura a platilor in spatiu si timp si a gasi procedurile necesare schimbarii unor active prezente proprii sau colectate pentru active mai multe in viitor. Bancile actioneaza atat ca intermediari intre cei care dispun de resurse si cei care au nevoie temporara de ele, cat si ca mandatari ai clientilor pentru efectuarea diferitelor servicii bancare, financiare si uneori de asigurare si administrative.

Aceste banci aveau specializare stricta si detineau monopolul operatiunilor bancare cu persoane juridice.

Persoanele fizice puteau efectua operatiuni bancare numai prin CEC, institutie care era o quasibanca deoarece avea atributii de mobilizare a disponibilitatilor banesti de la populatie, nu credita activitatea economica, putea oferii credite de consum.

Dupa 1989 sistemul romanesc s-a diversificat ca numar de participanti, in 1998 functionau 40 de firme de tipul societatilor bancare,incepadu-se astfel un proces de restructurare si privatizare care esti si azi in continua derulare. Una dintre cele mai puternice unitati din sistem este Banca Comerciala Romana care se afla sub controlul statului si care a incercat pana in 2007 sa-ti creeze conditii de privatizare, eforturi rasplatite in cea de-a doua parte a anului. Sistemul bancar a conservat monopolul BCR -ului care a preluat de la Banca Nationala operatiunile agentilor economici,persoane juridice.

Privatizarea sectorului bancar din Romania : Printre cele mai mari realizari in domeniu este notabila privatizarea majoritatii bancilor de stat care a inceput relativ tarziu, in 1998, dupa lege privatizarii bancilor nr.83/1997. S-a pornit de la stadiul in care bancile romanesti erau entitati de stat si toate relativ specializate pe un portofoliu de activitatii din diferite sectoare ale economiei. Acest fapt s-a schimbat treptat dupa 1989, ajungand-se la o concurenta acerba intre vechile si noile banci create, in special cele private sau cu capital mixt. Cele doua moduri prin care se poate privatiza o banca sunt fie cresterea capitalului social, prin contributia la acesta in numerar, pe baza de oferta publica sau investitie privata, ori prin vanzarea actiunilor detinute de A.P.A.P.S., doar in numerar, cu plata integrala de catre: persoane fizice romane sau straine, persoane juridice romane sau straine cu capital majoritar privat, societati de investitii, o combinatie a celor de mai sus. Bineinteles ca aceste operatiuni sunt sub stricta supraveghe a A.P.A.P.S., BNR si legilor in vigoare si au la baza raporturi de evaluare, studii de fezabilitateredactate de societati specializate si conform standardelor internationale. Cu exceptia marilor institutii financiar-bancare internationale, persoanele fizice si juridice romane sau straine nu pot detine mai mult de 20% din capitalul social al bancii supuse privatizari, iar cand persoanele fizice sau juridice romane sau straine vor sa detina mai mult de 5% din capitalul social al unei banci,aceasta se poate doar cu consimtamantul expres prealabil obtinut al BNR

In sistemul bancar romanesc se regasesc acum Banca Nationala a Romaniei, bancile comerciale si alte institutii cu atributii in domeniul bancar.

Intre bancile comerciale functioneaza si alte banci cu capital de stat, de exemplu Exim bank-Banca de Export-Import a Romaniei, banci private, de exemplu Banca "Ion Tiriac" sau Banca Transilvaniei, banci fondate de grupuri de afaceri din strainatate, de exemplu Group Societe General, Reiffeisen Bank,ING Bank si banci comerciale de insemnatate locala rezultate prin reorganizarea asa numitelor banci populare.

Bancile comerciale sunt institutii financiare specializate atat in atragerea de resurse , deci constituirea de depozite, si plasarea lor prin acordarea de credite , cat si prin efectuarea platilor intre titularii de cont, agenti economici.

Initial, au mijlocit creditul comercial direct intre agentii economici, prin preluarea de la acestia a titlurilor de credit comercial, de aici si denumirea lor de banci comerciale (banci de depozit). In ultimii ani produsele si serviciile bancilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea in operatiuni, operatiuni aflate in zona de granita cu alti intermediari financiari. Legatura directa cu agentii economici in cecea ce priveste constituirea de depozite si utilizarea acestora confera bancilor calitatea de centru de efectuare a platilor intre titularii de conturi.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai:

prin utilizare propriilor economii;

prin recurgerea la credite ce le sunt acordate prin banci.

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insesi care sa sporeasca masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare.

Astfel se manifesta o tendinta accentuata de diminuarea deosebirilor dintre bancile comerciale si bancile de economii si dintre bancile comerciale si bancile de afaceri care se ocupa indeosebi cu investirea depozitelor pe termen lung, evolutia lor find orientata catre tipul de banci universale.

In fata varietetii si complezitatii sporite a operatiunilor financiare multe dintre banci indeplinesc caracteristicile bancii universale, potrivit definitiei date de dictionar o banca universala este o banca apta de a indeplini toate activitatile, atat la nivel national cat si intrenational (full service bank).

Aceasta definitie necesita doua completari:

a)            in primul rand, nu exista banci total universale, iar unele banci desfasoara activitati care nu au intotdeuna legatura cu domeniul financiar;

b)            in al doilea rand, definirea bancii universale ridica semne de intrebare cu privire la criteriile in functie de care se desemneaza continutul activitatii.

Bancile de depozit, cele comerciale se caracterizeaza prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni, avand o activitate diversificata, totusi operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici.

Bancile specializate, includ o sfera larga de institutii de credit cu o larga gama de diferentieri si implicit cu statute diferite de la o tara la alta. Intre bancile specializate un loc deosebit il ocupa institutiile de credit, carora le-a fost incredintata o misiune de interes public, creditarea pe tremen mediu si lung a unor ramuri, sprijinirea actiunilor de credit imobiliar, creditarea colectivitatilor locale.

Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda. Bancile comerciale tipice isi aduc aportul la creatia monetara prin transformarea activelor nemonetare fara putere liberatotie in instrumente de plata, momentul inscrierii in conturile de la banca a creditelor acordate constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala.

Se pot identifca astfel urmatoarele activitati specifice ale bancilor:

atragerea disponibilitatilor monetare prin operativitate si conditii de depozit avantajoase din punct de vedere al remunerarii, lichiditatii;

acordarea de credite pe diferite tremene

asigurarea unei circulatii eficiente a mijloacelor si instrumenteleor de plata in scopul derularii rapide a decontarilol intre clientii bancilor

pastrarea in siguranta a valorilor;

sporirea si diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clienti, persoane fizice sau juridice

Ca functii principale ale bancii mentionam urmatoarele:

• functia de pastrare si conservare a valorilor;
• functia de asigurare a mecanismului platilor interne si externe;
• functia de atragere si colectare de resurse (de agregare);
• functia de transformare a resurselor la vedere sau pe termen scurt in resurse pe termen lung;
• functia de plasare in credite, pe piata monetara si piata financiara;
• functia de substituire a "riscului total sau zero" cu "risc foarte mic".

Unele dintre aceste activitati sunt generatoare de operatiuni bilantiere pasive sau active, pe cand altele genereaza operatiuni extrabilantiere intr-o gama larga si permanenta diversificare.

Principala activitate a bancilor comerciale este aceea de intermediere, respectiv

de a pune in legatura pe detinatorii de fonduri temporar disponibile cu cei care au

nevoie temporar de resurse financiare suplimentare, pentru realizarea anumitor procese

de productie sau investitii.

Pentru realizarea acestor activitati principale, de intermediere, bancile efectueaza

o serie intreaga de operatiuni, circumscrise activitatii de comert cu bani.

Operatiunile bancare:

operatiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, in moneda

nationala sau in valuta, ori legate de acestea, numite si operatiuni de pasiv,

fiindca se reflecta in pasivul bilantului unei banci;

operatiuni legate de plasarea resurselor in credite, pe piata interbancara

sau in titluri de stat, in lei sau in valuta, pe termen scurt, mediu sau lung,

numite si operatiuni de activ, deoarece se reflecta in activul bilantului unei

banci. Pe ansamblu, suma valorica a operatiunilor de activ este egala cu cea a

operatiunilor de pasiv care includ si rezultatul activitatii desfasurate (profit/pierdere).

Operatiuni bancare privind atragerea de resurse (operatiuni de pasiv). Pentru a putea exista ca entitate juridica, orice societate bancara are mai intai nevoie de dotarea cu capitaluri de catre actionari si apoi de atragerea de pe piata de resurse disponibile.

Volumul operatiunilor active ale unei banci (credite, plasamente pe piata

interbancara, titluri de stat, alte active), structura activelor (lei, valuta) si maturitatea

lor (pe termen scurt, mediu sau lung) sunt determinate de volumul, structura si

maturitatea resurselor atrase de banca (operatiunile pasive).

Pentru a putea functiona legal, orice societate bancara trebuie autorizata de Banca Nationala a Romaniei.

Capitalul social reprezinta principala componenta a fondurilor proprii ale unei banci. In mod normal, fondurile proprii ar trebui sa fie mai mari decat capitalul social al unei banci, intrucat exista o serie intreaga de rezerve si alte fonduri care se adauga la capitalul social pentru a forma fondurile proprii.

Capitalul social reprezinta fondurile avansate initial de actionari, din care

bancile isi acopera cheltuielile de constituire, achizitionarea de sedii, logistica etc.,

fiind insa important ca acesta sa nu fie imobilizat in intregime in astfel de active

nepurtatoare de dobanda, o parte cat mai mare a capitalului social trebuie sa ramana liber pentru demararea si initierea afacerilor aducatoare de venituri (dobanzi).

Operatiunile de acceptare de depozite sunt principala categorie de operatiuni prin care societatile bancare isi atrag resursele necesare desfasurarii activitatii de intermediere pe piata.

Principalele categorii de depozite utilizate atat pe plan national, cat si

international sunt urmatoarele:

1) Contul curent in lei

Se adreseaza clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau entitatii fara

personalitate juridica rezidente/inregistrate in Romania.

2) Contul curent in valuta

Se adreseaza clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau entitatii fara

personalitate juridica rezidente/nerezidente inregistrate in Romania.

3) Contul de depozit la termen in lei

Se adreseaza clientilor persoane fizice si juridice ori entitatilor fara personalitate juridica.

4) Contul de depozit la termen in valuta

Se adreseaza clientilor bancii, persoane fizice si juridice ori entitatilor fara

personalitate juridica.

5) Certificatul de depozit

Certificatul de depozit reprezinta un titlu de credit pe termen scurt emis de banca, care atesta depunerea unei sume de bani pe baza careia, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta.

6) Certificatul de depozit cu discont

Se adreseaza persoanelor fizice si juridice ori entitatilor fara personalitate

juridica rezidente sau inregistrate in Romania.

Certificatul de depozit cu discont este un instrument bancar ce ofera posibilitatea cumparatorului sa intre in posesia unui astfel de titlu platind o suma mai mica decat valoarea lui nominala care se va incasa la scadenta. Diferenta intre suma de cumparare si valoarea nominala a certificatului de depozit cu discont o reprezinta tocmai "dobanda" care este "avansata" de banca inca din momentul cumpararii.

7) Depozitul pentru pensii

Depozitele pentru pensii sunt depozite oferite exclusiv persoanelor fizice, in care se pot efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii si cea a scadentei.

8) Depozitul pentru vacanta

Depozitele pentru vacanta se adreseaza persoanelor fizice, care pot efectua

depuneri de sume in cont pe intreaga perioada de la deschidere pana la scadenta.[2]

9) Depozitul pentru minori

Depozitul pentru minori se adreseaza persoanelor fizice cu varste cuprinse intre 14 - 18 ani. Potrivit legislatiei romanesti, capacitatile juridice totale se dobandesc la varsta de 18 ani. Numai de la 18 ani in sus, persoanele fizice au dreptul sa constituie la banci depozite la vedere sau la termen in conditiile legale. Depozitul pentru minori este destinat persoanelor care nu au implinit 18 ani, dar sunt mai mari de 14 ani, respectiv sunt in situatia de a avea capacitati juridice limitate.

10) Certificatul de depozit escrow

Contul de depozit escrow este un cont de depozit temporar, deschis in vederea pastrarii/depozitarii unor sume de bani in lei sau valuta pana la incheierea unui contract, livrarea unor marfuri sau indeplinirea unor conditii specificate intr-un contract/angajament incheiat intre doua parti. In cadrul acestei operatiuni, banca indeplineste rolul de agent escrow, iar deponentul sumelor este titularul depozit.

Operatiunile de activ sunt:

operatiuni de creditare;

operatiuni de plasament.

Operatiunile de pasiv sunt:

v    formarea fondurilor proprii;

v    constituirea depozitelor;

v    operatiuni de refinanta

Operatiunile de creditare: in cadrul operatiunilor de creditare se evidensiaza doua categorii distincte, creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor fizice.

Creditele acordate agentilor economici pot fi analizate in functie de destinatie, fie pentru constituirea unor active fixe, fie pentru activitatea de exploatare. Creditele pentru procurarea de active fixe au o pondere redusa si sunt acordate pe tremen scurt, pe cand cele pentru activiatea de exploatare se realizeaza sub forma creditarii creantelor si a creditelor de trezorerie. Din punct de vedere a creditarii creantelor putem distinge:

a)     scontarea,

b)     pensiunea,

c)     imprumuturi pe gaj de efecte comerciale,

d)     imprumuturi pe gaj de efecte publice.

Iar din punct de vedere al creditelor de trezorerie, formele imbracate de aceste credite sunt:

avansul in cont curent

creditele specializate.

Operatiuni de plasament: consta in achizitia de efecte publice si actiuni, reprezentand o modalitate de valorificare a resurselor bancii in vederea obtinerii de profit din activiatea bancara.

Formarea fondurilor proprii: prezinta importanta prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea si subscrierea de actiuni. Capitalul social al unei banci trebuie varsat integral si sub forma baneasca, la momentul inscrierii fiind obligatorie mentinerea unui nivel minim al capitalului social. Fondul de rezerva, ca elemnt al fondurilor proprii se constituie prin repartizarea de catre banci a 20% din profitul brut, pana cand fondul egaleaza capitalul social.

Constituirea depozitelor: reprezinta cea mai importanta operatiune de pasiv a bancilor de depozit, fiind o principala modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar in economie si de fructificare a acestora prin intremediul bancilor. Ponderea depozitelor bancare in resursele bancii reflecta increderea deponentilor in institutia respectiva.

Operatiunile de refinantare: intervin atunci cand bancile isi consuma fondurile proprii si resursele atrase pin depozite si constau in procurarea de resurse de la Banca Centrala, operatiunile concrete prin care se realizeaza refinantarea sunt rescontarea si lombardarea.

Dintre principalelec omponente ale activului bilantier se remarca, dupa cum am mai spus plasamentele, care au o pondere sporita, reprezentand 70-80% din totalul activelor.

Pe langa operatiunile de activ si de pasiv bancile comerciale efectueaza si o alta categorie de operatiuni necuprinse in bilant denumite operatiuni de comision, in cadrul carora sunt incluse:

• operatiuni de remitere de sume banesti;
• operatiuni de incasso, prin care bancile primesc si remit documente pentru incasarea de la diferiti clienti;
• operatiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumparator intr-un cont de depozit bancar la dispozitia bancii furnizorului;
• operatiuni de mandat, prin care bancile comerciale efectueaza unele operatiuni in numele clientilor lor.

Banile comerciale sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc realizarea de profit.

Pentru a analiza operatiunile active si pasive ale bancilor comerciale este necesara cunoastrea structurii bilantului care reflecta in pasiv constituirea de resurse, iar in activ utilizarile resurselor.

Analiza structurii bilantului evidentiaza ca ponderea cea mai importanta o detin depozitele clientilor, insa se mai remarca si plasamentele in structura carora pe primul loc se situeaza creditele.

Bancile comerciale exercita rolul de intermediar financiar, rol exercitat nu numai intre agentii din afara sistemului bancar, avand un rol major in reciclarea si valorificarea capitalului, in imobilizarea de resurse si distribuirea de credite in insusi sistemul bancar,deci intremediaza intre verigile sistemului bancar.

Principalele functii ale bancilor comerciale sunt:

mobilizarea resurselor,

distribuirea creditelor,

constituirea si utilizarea depozitelor,centrul de efectuare a platilor intre titularii de cont

Pentru o intelegere mai buna a ponderilor opeatiunilor de activ si de pasiv se prezinta expresiile procentuale ale acestora care genereaza graficul nr.1.

Tabel nr. 1: structura bilantului unei banci comerciale

O modalitate populara si eficienta de plasare a banilor este incredintarea sumelor disponibile (in lei sau valute) bancilor comerciale.

Bancile comerciale atrag sumele disponibile din economie (de la persoane fizice si juridice) si le utilizeaza pentru acordarea de credite. Pentru dreptul de a utiliza aceste sume in vederea acordarii creditelor, bancile platesc posesorilor acestor economii dobanzi. Toate bancile din Romania in acest moment sunt banci comerciale, insa in economiile dezvoltate, exista si alte tipuri de banci, banci specializate, a caror activitate se concentreaza numai in anumite directii, ca de exemplu bancile de investitii. Depozitele bancare reprezinta in acest moment in Romania o modalitate preferata de plasare a economiilor. In ultima perioada, insa, sumele aflate in depozite la banci au inceput sa 'migreze' spre alte instrumente de investitiesi economisire, ce tind sa capete o pondere tot mai mare in defavoarea depozitelor: titluri de stat, fonduri mutuale .
Revenind la depozitele bancare, pentru a realiza o protectie a sumelor (in moneda nationala) depuse la banci, trebuie urmarit ca bancile sa ofere dobanzi real pozitive (superioare ratei inflatiei), care sa acopere pe deponent impotriva efectelor negative ale inflatiei. Desigur, se pot constitui depozite si in valute, dar si in acest caz trebuie acordata atentie ratei dobanzii.

Pentru anumite tipuri de depozite, de regula standardizate, bancile pot emite inscrisuri numite Certificate de depozit. La acest moment exista posibilitatea tranzactionarii emisiunilor de certificate de depozit bancare pe piata Rasdaq, insa emisiunile tranzacttonate pe aceasta piata pana in prezent nu s-au bucurat de prea mult succes, avand mai mult un caracter de experiment. Bancile comerciale ofera si alte instrumente de economisire, in functie de politica si strategiile fiecareia.

Dobanzile acordate de catre banci variaza in functie de perioada pe care au constituit depozitul - 1,3,6 sau 12 luni, etc. Dezavantajul principal al acestor depozite este ca banii plasati nu pot fi retrasi decat la expirarea acestei perioade. Daca banii sunt retrasi inainte, dobanda aferenta depozitului este pierduta. Desi dobanzile variaza de la o banca la alta in functie de politica, strategiile ,dar si posibilitatile fiecarei banci, ele se mentin la un nivel relativ scazut fata de rentabilitatile oferite de alte tipuri de plasament. Insa, riscul unor plasamente in depozite la banci este relativ scazut, conferind atractivitate acestor instrumente de economisire. Bancile comerciale sunt supuse autorizarii si supravegherii Bancii Nationale a Romaniei, sunt obligate sa indeplineasca anumite conditii (nivelul minim al capitalului reglementat prin lege, existenta unor rezerve obligatorii, etc) si isi desfasoara activitatea dupa reguli bine-stabilite. Cu toate acestea, riscul aferent depozitelor bancare, desi redus, nu este zero. Si bancile, la fel ca alte societati comerciale, pot desfasura activitati profitabile sau in pierdere, ajungand in situatii dificile sau chiar de faliment.

Problemele cu care s-au confruntat sau se confrunta banci precum Dacia Felix, Credit Bank, Banca Columna, Banca Albina, Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor sau Banca Turco-Romana sunt binecunscute.

Uneori, sunt suficiente doar zvonuri (nefondate) si informatii eronate pentru a deteriora imaginea, si implicit profitabilitatea, unei banci. Astfel, decizia plasarii banilor in depozite bancare si alegerea bancii celei mai potrivite trebuie cantarite cu atentie. Depozitele persoanelor fizice la banci sunt garantate pana la un anumit plafon de catre Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, persoana juridica de drept public, ale carei resurse se constituie in principal din contributiile societatilor bancare. Aceasta inseamna ca, in cazul in care o banca inscrisa in acest fond ajunge in situatia de faliment, deponentilor le sunt returnate, de catre Fondul de Garantare, depunerile pana la un nivel maxim comunicat semestrial.

Aceasta procedura poate dura insa cateva luni. Pentru depozitele ce depasesc acest nivel, se poate astepta lichidarea activelor bancii si acoperirea datoriilor acesteia, dar acest proces este si mai indelungat, si nu garanteaza in nici un fel recuperarea integrala a depozitelor.