Conceptul de impozit si taxa

CONCEPTUL DE IMPOZIT SI TAXA

Impozitele constituie, prin proportii aria de manifestare si vechimea forma principala a resurselor financiare publice. Ele au aparut inca din sclavagism fiind considerate primul element de finante publice, in masura in care statul a trecut la prelevarea cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispozitia sa, in forma baneasca.

Pe primul plan in sistemele impozitelor moderne se afla caracterul lor impus, de prelevari obligatorii ale unor resurse private la dispozitia statului, fara a se nega suportul democratic al instituirii lor de catre organele legislative alese de cetateni.

Notiunea de impozit semnifica in primul rand o obligatie impusa de catre stat supusilor sai, constand in a ceda acestuia parti din veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor sale de functionare, respectiv a cheltuielilor publice.

Continutul economic al impozitelor consta in procesele economice de redistribuire, mai ales a PIB, de la posesorii veniturilor catre stat, in vederea acoperirii nevoilor publice.

Economia de piata bazandu-se pe administrarea resurselor in cadrul proprietatii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartitie secundara a veniturilor si in mai mica masura a averilor acumulate de persoane fizice si juridice.

Impozitul exprima io relatie sociala intre persoanele fizice si juridice (care cedeaza parte din venituri sau averile lor ) pe de o parte si stat (care preia la dispozitia sa resursele respective, constituindu-si fondurile necesare functionarii sale) pe de alta parte.

Caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca principala forma a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel: 

Prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu si se realizeaza in mod silit;

Impozitele se preleveaza la dispozitia statului, fara o contraprestatie directa din partea acestuia.

Prelevarea sub forma impozitelor se efectueaza cu titlu nerambursabil, exprimand transfer definitiv la dispozitia statului, dupa inseamna ca sumele nu se mai restituie contribuabililor.

Prelavarea ca impozit presupune o reducere a puterii de cumparare a contribuabililor si o cumulare la dispozitia statului. Acest transfer de putere de cumparare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv, un rau necesar, de catre societate, pornind de la considerentul ca functionarea statului nu ar fi posibila in absenta prelevarilor sub forma impozitelor si taxelor.