Creditarea bancara

CREDITAREA BANCARA

CREDITUL

DEFINIREA NOTIUNII DE CREDIT

Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a uneiparti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie

disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul

satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii

economice.

In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori

monetare viitoare.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite

creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:

a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile

finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg;

b) o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua

precedente) plus functia de emisiune;

c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de

redistribuire;

d) a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de

dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele

care atribuie creditului urmatoarele functii:

- de repartitie

- de control

- de emisiune.

ELEMENTELE CREDITULUI

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea

elementelor incluse in relatiile de credit, astfel:

- participantii la raportul de credit;

- promisiunea de rambursare;

- scadenta;

- dobanda (pretul creditului).

. Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul

Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si

dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia; statul, agentii economici.

Agentii economici detin o importanta pozitie in randul creditorilor, in cazul in care obtin

rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital.

Populatia participa la procesul de creditare in dubla calitate, de creditor si debitor,

remarcandu-se prin rolul important in asigurarea resurselor de creditare.

Participarea statului in calitate de creditor nu poate fi analizata decat in situatia

inregistrarii de excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume,dirijate catre sistemul asigurarilor si protectiei sociale ori catre alte destinatii.

. Garantarea creditelor constituie o caracteristica legata de rambursabilitatea acestora.

In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie intre garantia reala si garantia personala.

Garantia reala are la baza garantarea sau "gajarea" creditului cu valori materiale, prin a

caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului.

Garantia personala reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma

ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului.

Cea mai adecvata forma de garantare a creditelor o constituie garantarea financiara, fapt

care este posibil prin asigurarea in viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului si dobanda aferenta. In acest scop, se procedeaza la

garantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului (active fixe si circulante).

. Scadenta sau termenul de rambursare stabilit in contract este diferit in functie de

particularitatile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activitatii beneficiarilor de credite.

. Dobanda reprezinta o caracteristica a creditului si constituie, dupa cum se desprinde

din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau "chiria", pe care o plateste debitorul pentru dreptul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite.

1.3 FORMELE CREDITULUI

Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai

multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele:

1. dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca:

- creditul comercial;

- creditul bancar;

- creditul de consum;

- creditul obligatar;

- creditul de consum.

dupa calitatea debitorului se delimiteaza:

- creditul acordat persoanelor fizice;

- creditul acordat persoanelor juridice.

3. dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting:

- creditul privat;

- creditul public.

4. dupa scopul acordarii creditului:

- credite de productie;

- credite de circulatie;

- credite de consum.

5. dupa natura garantiilor:

- credite reale;

- credite personale.

6. dupa intinderea drepturilor creditorului:

- credite denuntabile;

- credite nedenuntabile;

- credite legale.

7. dupa modul de stingere al obligatiilor de plata:

- credite amortizabile;

- credite neamortizabile.

8. dupa termenul la care trebuie rambursat creditul:

- credite pe termen scurt;

- credite pe termen mijlociu;

- credite pe termen lung.

Cea mai importanta clasificare este cea in functie de care se disting formele creditului, de

la cel comercial, pana la cel de consum, a caror prezentare este realizata in continuare.

A. Creditul comercial se caracterizeaza prin urmatoarele:

♦ reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma

amanarii platilor;

♦ avantajul acestei forme de credit consta in faptul ca intreprinzatorii isi pot desface

productia fara sa astepte momentul in care cumparatorii vor detine bani. Se apreciaza,

astfel, ca se accelereaza circuitul capitalului real;

♦ creditul comercial prezinta unele limite, in sensul ca orice intreprinzator va putea

vinde marfa pe credit in masura in care acesta detine rezerve de capital care sa ii

permita continuarea activitatii. De asemenea, creditul comercial este limitat in functie

de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor;

Creditul comercial se manifesta sub doua forme:

. creditul cumparator;

. creditul vanzator.

B. Creditul bancar

♦ Participantii la creditul bancar sunt reprezentati la modul general, de un agent nebancar

(producatorul sau agentul economic), pe de o parte, si banca, pe de alta.

♦ Creditul bancar prezinta avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel

comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate

economica.

♦ Intre creditul comercial si cel bancar exista o puternica legatura, in sensul ca uneori

creditul comercial se poate transforma in credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordarii unui credit comercial.

Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode:

- avansuri in cont curent;

- linia de credit simpla;

- linia de credit confirmata;

- linia de credit revolving;

- credite cu destinatie speciala.

C. Creditul de consum

♦ reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum personal, de folosinta

indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic);

♦ intre creditul de consum si creditul bancar exista stranse legaturi, in sensul unor raporturi  de determinare;

♦ pentru plata in rate, comerciantii recurg la credite bancare;

♦ in conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, iar uneori, in  functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

D. Creditul obligatar

♦ constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut

(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar;

♦ In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara

ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut;

♦ Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel:

- modalitati de lansare;

- modalitati de rambursare;

- tipuri de obligatiuni.