CREDITE - CREDIT BANCAR, DOCUMENTE DE CREDIT, DEPOZITE DE GARANTIE, IPOTECI SI LEASING

A. Creditul bancar

Creditul bancar - cuprinde o sfera larga de raporturi, angajand modalitati diferite, pe termen scurt si pe termen mijlociu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate, in fiecare caz in parte sau in cadrul unui acord general.

Creditele de casa

Avansurile in cont curent sau creditele de casa (sau trezorerie) reprezinta raporturile de credite intemeiate pe o deplina cunoastere a activitatii intreprinderii, fara a fi consemnate prin inscrisuri relative la fiecare angajament.

De regula, acordarea de astfel de credite este intemeiata pe depozite compensatorii. Functia acestor depozite decurge intr-un sens din faptul ca intreprinderile isi pastreaza toate disponibilitatile in conturile de la banca, ceea ce permite bancii sa acopere necesitatile unor intreprinderi prin insasi redistribuirea depozitelor din cont curent constituite de alte intreprinderi. Pe de alta parte, existenta permanenta a depozitelor compensatorii inseamna pentru banca o reducere a resurselor utilizate, iar pentru intreprindere un mijloc de pastrare a solvabilitatii.

O alta caracteristica a acestor credite este si faptul ca acestea, neavand la baza inscrisuri, nu au posibilitatea de recreditare, bazandu-se pe principalele resurse ale bancii. De aici si nivelul dobanzii mai ridicat, dar stabilit de regula, in corelatie cu dobanda de piata si, in mod obisnuit utilizarea suplimentara pentru remunerarea bancii, a unui comision.

Linia de credit

Sistemul de acordare general este linia de credit, in conditiile careia se stabileste limita maxima a creditului acordat in acest cadru.

Intr-o forma primara, aceasta linie de credit confera intreprinderii un credit provizoriu, intrucat banca poate cere oricand acoperirea debitului.

O forma mai favorabila intreprinderii este linia de credit confirmata.

O altǎ formǎ de linie de credit, curent folosita, o reprezintǎ linia de credit revolving.

Creditele de casǎ, strans legate, si necesitate de activitatea de productie sau de prestare a unui serviciu, asigura intreprinderii un flux de capital circulant, care este folosit de aceasta potrivit necesitatilor sale si liberului sau arbitru, fara a se motiva utilizarea lui, putand fi caracterizate, prin aspectul lor general, drept implicite.

O serie de alte credite bancare, de care pot beneficia intreprinderile necesita, vis-a-vis de banci, o motivare clara si o conditionare a utilizarii lor, adesea chiar garantare. Astfel, dupa modul lor de anagajare si folosinta, ele pot fi caracterizate ca explicite Creditele explicite pot fi in ansamblul lor considerate drept credite pentru stocuri sau pentru achizitionarea mijloacelor necesare productiei sau prestarii de servicii. In aceasta categorie pot fi mentionate creditele de campanie

Creditul bancar pe termen lung si mediu

Aceste credite se stabilesc prin contracte incheiate de catre banca cu agentii economici si privesc durate de pana la 5 ani pentru creditele pe termen mediu si peste 5 ani pentru creditele pe termen lung.

La baza acestor credite stau urmatoarele principii:

Incheierea unui contract intre agentii economici si banca, in care se stipuleaza conditiile si modul de acordare si rambursare a creditului, durata si volumul sau, nivelul dobanzii, etc;

Acordarea creditului, pa baza de garantii asiguratorii, indiferent de termenele de rambursare si de valoare;

Plata unei dobanzi;

Acordarea creditului se face numai dupa analiza situatiei patrimoniale si a rezultatelor financiare - analiza bonitatii;

La acordarea creditului se tine seama de gradul de participare cu fonduri a agentului economic la finantarea investitiei;

Pentru acordarea creditelor, agentii economici vor depune la banca o anumita documentatie.

Documentatia cuprinde o serie de elemente de analiza a firmei foarte importante.

Pentru acordarea creditului banca efectueaza o analiza amanuntita a activitatii economico-financiare a solicitantului. De asemenea, banca, pe baza documentatiei, analizeaza necesitatea, oportunitatea si eficienta economica a proiectului de investitii.

In baza analizelor favorabile acordarii creditelor, banca negociaza cu agentii economici care solicita resurse imprumutate, o serie de elemente importante.

Creditul bancar pe termen scurt

In timp ce creditul pe termen lung se va rambursa pe seama activitatii rentabile, a marjei brute de autofinantare, restituirea creditului pe termen scurt se asigura prin deznodamantul operatiunilor de exploatare.

Intre categoriile de credite pe termen scurt, intr-o economie de piata, mentionam: creditele generale, creditele legate de activele de exploatare si creditele specifice unor operatiuni speciale.

Creditele generale se acorda intreprinderii pentru a-si imbunatatii trezoreria nu au o garantie speciala, bancherul informandu-se doar de lichiditatea pe termen scurt a clientului. In structura creditelor generale se includ credite pentru facilitate de casa, pentru descoperire, de campanie, credite releu, credite de trezorerie prin mobilizarea de efecte financiare.

Creditele legate direct de activitatea de exploatare se refera cu deosebire la mobilizare de creante ale clientilor, dar si la acoperirea stocurilor. In structura acestora gasim creditul de scont, creditul de mobilizare de creante comerciale, credite de

mobilizare de creante asupra strainatatii, credite asupra stocurilor

Creditele specifice unor operatiuni speciale se refera la forma traditionala a creditului de comert international, implicand interventia bancii importatorului si a bancii exportatorului, cu mentiunea ca exportatorul cere sa fie platit pe

loc. In structura acestora intra creditele documentare.

B. Contractul de leasing

Contractul de leasing este contractul pin care o parte, denumita locator, transmite, pentru o perioada determinata, dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator/chirias, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

Optiunea intre cele doua tipuri de contract - operational sau financiar - se exprima in functie de nevoia utilizatorului de utilizare pentru o perioada de timp a bunului, ce formeaza obiectul de leasing, ori de achizitionare a acestui bun la finalul contractului, urmarindu-se totodata efectuarea unei operatiuni profitabile.

Eementele contractului de leasing sunt stipulate potrivit dispozittilor OG 51/1997, modificata, completata si aprobata prin Legea 90/1998 si respectiv Legea 99/1999.

Leasingul financiar permite inregistrarea in masa activa a bunului, calculandu-se amortizarea de catre utilizator, potrivit dispozitiilor legale, cheltuiala deductibila fiind doar dobanda aferenta ratei lunare de leasing.

Leasingul operational permite inregistrarea ca si cheltuiala a intregii rate de leasing, amortizarea bunului fiind calculata de finantator.

In ceea ce priveste dreptul de optiune al utilizatorului la sfarsitul contractului, acesta poate fi exprimat in trei directii, si anume:

cumpararea bunului;

prelungirea contractului de leasing;

incetarea contractului de leasing.

De cele mai multe ori, contractele de leasing stipuleaza o clauza de reziliere unilaterala a contractului de catre locator, in situatia in care utilizatorul nu achita la timp cel putin o prima de asigurare.

Avantajele leasingului pentru utilizator:

da posibilitatea utilizatorului sa tina pasul revolutiei tehnico-stiintifice prin inzestrarea de la inceput cu autovehicule moderne cu performante ridicate;

utilizatorul poate obtine autovehicule, utilaje sau servicii imediat, valoarea chiriei incluzand-o in cheltuielile fixe ale firmei, ceea ce nu-i va reduce capacitatea de plata in domeniul investitiilor.

Important: La incheierea unui contract de leasing este important de stiut care va fi dobanda aplicata de locator in cazul neachitarii la termen a ratelor de leasing, precum si modul de determinare a daunelore, la care partile sunt obligate, in cazul incalcarii obligatiilor contractuale.

C. Contractul de ipoteca

Se incheie intre un creditor si un debitor, in scopul garantarii stingerii obligatiei de plata asumate de acesta din urma.

Spre deosebire de contractul de gaj, in cazul contractului de ipoteca, garantia reala o constituie un bun imobiliar, proprietate a debitorului. Prin contract se prevede dreptul creditorului de a valorifica bunul imobiliar ipotecat, in cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia de plata asumata , majorata cu dobanzile aferente.

Contractul de ipoteca poate fi incheiat numai pe baza de autentificare la un notariat public si inregistrat la grefa unui tribunal comercial sau la orice instanta de judecata competenta in materie de drept comercial.

Continutul contractului de ipoteca trebuie sa cuprinda obligatoriu:

partile;

obiectul-ipotecat;

valoarea creditului;

dobanzile aferente;

scadenta restituirii creditului;

instanta jurisdictionala la care sa fie inscrisa ipoteca;

dreptul creditorului de a dispune de bunul ipotecat, in limita creantei, in caz de neplata la scadenta stabilita;