CREDITUL COMERCIAL

CREDITUL COMERCIAL

Creditul comercial este cea mai veche forma de creditare. A aparut in cadrul primelor evolutii ale schimbului cand in drum spre piete marfurile luau forma creditului comercial.

Motivatia acordarii marfurilor pe credit era legata de cerintele valorificarii acestora intr-un anumit temen. Amanarea platii era ceruta de catre cumparatorul marfii.

Caracteristicile creditului comercial:

detine o pondere importanta in totalul creditelor atat pe piata interna, cat si pe piata internationala;

acopera o parte importanta din rezervele financiare ale agentilor econmici;

imbina interesul furnizorului de a-si valorifica produsele cu interesele cumparatorului care este lipsit de capital si intelege sa efectueze plata numai dupa ce el, in calitate de producator, isi vinde propria marfa;

marfurile primite pe credit comercial reprezinta pentru beneficiar datorii exigibile la anumite termene de plata. Putem spune ca pentru ei creditul comercial este o sursa suplimentara de capital, astfel, sunt scutiti sa apeleze la alte surse de finantare pe termen scurt.

Marfurile primite pe credit sunt folosite pentru achizitia unor bunuri care se vand si se transforma in bani. Apare astfel posibitatea de rambursare a imprumutului initial.

in desfasurarea raporturilor de credit comercial, agentii economici pe de o parte primesc credite in calitate de cumparatori, fapt ce le asigura un aflux de resurse, iar pe de alta parte acorda credite in calitate de furnizor cumparatorilor lor. Are loc astfel un transfer reciproc de resurse care cel putin teoretic ii avantajeaza pe toti participantii.

Forma clasica de acordare a creditului comercial o reprezinta cambia cu cele doua forme ale sale: trata si biletul la ordin.

Acest fapt pemite transferabilitatea creantelor, adica cedarea lor unui alt beneficiar, de regula o banca.

O astfel de operatiune genereaza efecte utile atat pentru cel care cedeaza creantele, cat si pentru cel care le primeste. Beneficiarul initial transmite prin scontare dreptul sau de creanta si obtine lichiditati inainte de scadenta, putand in acest mod sa angajeze sumele disponibilizate in alte afaceri. El primeste de la banca un credit platind o dobanda numita taxa scontului. Aceasta dobanda se calculeaza pe perioada cuprinsa intre momentul scontarii si scadenta efectului comercial.

Prin procesul de scontare, banca isi angajeaza resursele sale intr-un plasament de credit pe termen scurt, creditul devenind astfel credit bancar.

Consecintele utilizarii creditului comercial

de ordin organizational

Creditul comercial fiind un cadru specific de livrare a marfurilor intre agentii economici, are rol in regularizarea stocurilor intermediare ale furnizorilor. Producatorii nu mai sunt obligati sa constituie depozite anexe. Furnizorul nu mai este nevoit sa faca eforturi pentru promovarea marfurilor si pentru stocuri, deci va obtine o regularitate a productiei ale.

de ordin concurential

In cadrul livrarilor de marfuri intre parti, furnizorul are posibilitatea de a atrage cumparatori, deoarece le ofera marfuri pe datorie in conditii avantajoase cu dobanzi mici.

de ordin financiar

Creditul comercial este valabil in toate domeniile economice si afecteaza toti participantii. Fiecare agent economic are resuse provenite de la furnizor si angajari de resurse pentru creditele acordate clientilor. Daca cele doua aspecte se echilibreaza inseamna ca exista o situatie neutrala si relatiile de credit nu afecteaza bilantul. O astfel de situatie se gaseste rareori in practica.

In realitate sunt posibile urmatoarele situatii:

volumul creditelor comerciale primite depaseste volumul creditelor acordate agentilor economici;

volumul creditelor acordate altor agenti economici depaseste volumul creditelor comerciale.

In prima ipostaza agentul economic poate ca din creditele primite sa mobilizeze resursele permanent in conditii avantajoase.

In a doua situatie, cand volumul resuselor primite prin creditul comercial este mai mic decat cel al creditelor acordate este necesara atragerea unor capitaluri din alte surse.