Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie » finante banci
Cadrul de reglementare a sistemului bancar din Romania - reforma si aliniere

Cadrul de reglementare a sistemului bancar din Romania - reforma si aliniere

Cadrul de reglementare a sistemului bancar din Romania - reforma si aliniere

Cadrul de reglementare a sistemului bancar presupune emiterea de legi, ordonante, regulmente si norme prin intermediul carora activitatea bancilor sa fie realizata pe criterii de eficienta si astfel acestea sa isi indeplineasca rolul specific intr-o ecomonie de piata.

In acest sens, dupa 1990, Guvernul Romaniei impreuna cu Banca Nationala si a altor institutii direct interesate au avut in vedere adoptarea cadrului legislativ specific unui sistem bancar slab dezvoltat care trebuia reformat si transformat intr-un sistem bancar asemeni acelora din tarile cu economii de piata.

De la acea data cadrul legislativ bancar a fost permanent modificat prin diferite norme si ordonante emise de BNR in vederea alinierii la practicile bancare internationale, la cele europene precum si in vederea dezvoltarii, consolidarii si eficientizarii sistemului bancar romanesc.

1. Modificari legislative si efectele acestora asupra dezvoltarii sistemului bancar

In luna aprilie 1991 au fost adoptate doua legi importante pentru reformarea sistemului bancar romanesc, respectiv Legea privind activitatea bancara (Legea nr.33/1991) si Legea privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr.34/1991) cu scopul declarat de a crea un sistem bancar modern.

Legea 33/1991 - privind activitatea bancara a prevazut modificari ale statutului bancilor comerciale din Romania. Astfel, bancile comerciale au devenit societati comerciale pe actiuni[2] (respectand prevederile Legii 31/1990 privind societatile comerciale), independente, avand ca si obiectiv principal maximizarea profitului. Ele aveau dreptul sa functioneze pe intreg teritoriul Romaniei prin intermediul sucursalelor si agentiilor si sa se implice intr-o gama larga de operatiuni bancare cu obligatia sa respecte cadrul de reglementare si supraveghere stabilit de BNR. (Caseta nr.4.).

Prin adoptarea Legii bancare din 1991 s-a readus in arena concurenta bancara bazata pe principiile unei piete competitive, prin infiintarea de banci private (cu capital autohton si strain) care si-au diversificat si imbunatatit oferta bancara prin produse si servicii bancare competitive.

Caseta nr. 4. Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancara,[3]publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 70 din 3 aprilie 1991

principalele prevederi -

Activitatea bancara in Romania se desfasura prin:

- Banca Nationala a Romaniei (ca si organ unic al statului ce stabileste reglementarile in domeniile: monetar, de credit, valutar si de plati, refinanteaza societatile bancare si asigura lichiditati sistemului bancar; asigura supravegherea tuturor societatilor bancare si a activitatilor de intermediere bancara) si,

- prin societati bancare, constituite ca societati comerciale, al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice, sub forma de depozite sau instrumente nenegociabile, platibile la vedere sau la termen, si acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung (conform art. 1, 2 si 3 ale Legii 33/1991).

Constituirea si functionarea societatilor bancare se realiza numai in baza autorizatiei eliberate de BNR; Capitalul social subscris trebuia varsat in mod obligatoriu in proportie de 50% in momentul subscrierii si integral in termen de pana la doi ani de la data constituirii societatii bancare si numai in forma baneasca. De asemenea fuziunea a doua sau mai multe societati bancare necesita obtinerea in mod obligatoriu a autorizatiei de functionare de la BNR, a noii societati bancare rezultate in urma fuziunii (conform art. 5, 6, 8 si 11).

Regimul filialelor si sucursalelor bancilor straine in Romania erau supuse autorizarii BNR si presupunea ca infiintarea, functionarea si lichidarea filialelor societatilor bancare, persoane juridice straine, sa fie efectuate potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, iar deschiderea de sucursale ale unor banci persoane juridice straine in Romania sa se realizeze in baza legislatiei privind functionarea in Romania a reprezentantelor firmelor si organizatiilor economice straine (conform art. 13 si 14).

Operatiunile (principale si conexe) pe care societatile bancare le puteau efectua cuprindeau operatiuni de depozite la vedere si la termen, in cont, in numerar si cu titluri de la persoane fizice si juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor, operatiuni de acordare de credite pe termen scurt, mediu si lung, operatiuni de cumparare sau vanzare, de tinere in custodie si de administrarea a activelor monetare, operatiuni de transfer, de clearing, si alte operatiuni de virament, in nume propriu sau in contul clientilor, operatiuni valutare, cu metale pretioase, pastrarea si comertul cu titluri, consulting bancar, garantii, etc (conform art. 18, 19, 22, 23, 24).

Constituirea de rezerve de catre societatile bancare se realiza in proportie de 20% din profitul brut anual intr-un fond distinct pana cand valoarea acestuia era egala cu valoarea capitalului bancii, apoi alimentarea fondului se realiza in proportie de maxim 10% pana cand fondul devine de doua ori mai mare decat capitalul. Ulterior, pe baza unei hotarari a consiliului de administratie al bancii, alocarea de sume in fondul de rezerva se putea alimenta din profitul net. In vederea acoperirii creditelor nerecuperabile, societatea bancara avea dreptul sa constituie un fond de risc din profitul brut (0,5% din totalul creditelor acordate), net sau alte fonduri (conform art.27).

Pentru realizarea reglementarii si supravegherii activitatii bancare restrictiile vizau: participatia unei societati bancare la o firma sau intreprindere nu putea depasii 20% din capitalul firmei sau intreprinderii respective; imprumuturile cumulate acordate unui singur debitor nu trebuiau sa depaseasca 20% din capitalul si rezervele societatii bancare creditoare, iar imprumuturile acordate debitorilor aflati in relatii speciale cu banca erau permise numai in conditiile reglementarilor emise de BNR. Supravegherea societatilor bancare romane care functionau in strainatate si a celor straine care functionau in Romania se realiza pe baza colaborarii BNR cu autoritatile de supraveghere bancara a statelor respective (art. 28, 29, 36).

Personalul societatilor bancare, in special conducatorii acestora trebuiau sa fie persoane cu reputatie buna, si care prin activitatea lor anterioara sa nu fi cauzat falimente bancare. Acestea raspundeau pentru activitatea lor profesionala in fata adunarii generale a actionarilor si a BNR. In ansamblul sau, personalul unei societati bancare erau obligate sa pastreze secretul profesional (art. 46 si 47).

Nerespectarea normelor emise de BNR si efectuarea de operatiuni fictive si fara acoperire reala, de catre personalul societatii bancare, constituiau contraventii si se aplicau sanctiuni (de la avertisment scris, obligarea societatii bancare aflate in culpa sa ia masuri de remediere, inclusiv restrictionarea operatiunilor desfasurate de banca, aplicarea de amenzi care nu depaseau 1% din capitalul social al bancii, in cazul in care banca nu si-a imbunatatit activitatea, pana la retragerea autorizatiei) de catre persoane imputernicite de Consiliul de administrarea al BNR. In conditiile incalcarii grave a normelor de prudenta bancara, BNR, aplica masuri speciale de supraveghere a societatii bancare pentru a restabili pozitia financiara a respectivei societati bancare. (art. 49 - 52).

Dupa criza sistemului bancar romanesc a anului 1997, cadrul legislativ necesita noi imbunatatiri si revizuiri in vederea consolidarii si perfectionarii activitatii bancare de ansamblu. In acest context s-au adoptat noi legi ce au fost permanent modificate prin diferite ordonante si regulamente, si anume:

Legea nr. 83/1997 privind privatizarea societatilor comerciale bancare la care statul este actionar;

Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara;

Legea nr. 101/1998 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei;

Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor[4]

In 1997 cadrul de reglementare bancara a fost completat cu Legea 83 - privind privatizarea societatilor bancare la care statul este actionar, ce functionau in sectorul bancar romanesc, cu scopul de a asigura o alocare mai buna a resurselor financiare, de a crea unui mediu bancar concurential tot mai accentuat, si pentru a imbunatati si perfectiona managementul bancar. Privatizarea efectiva a bancilor de stat a inceput un an mai tarziu, in 1998, in baza acestor reglementari.(Caseta nr.5.)

Caseta nr. 5. Legea nr. 83 din 21 mai 1997 - pentru privatizarea societatilor comerciale bancare la care statul este actionar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.98 din 23 mai 1997.

- prevederi principale -

Procedeele de privatizare a societatilor bancare la care statul era actionar majoritar vizau trei directii si anume:

majorarea capitalului social prin aport de capital privat, in numerar, in baza unei oferte publice sau a unui plasament privat, efectuat potrivit reglementarilor in vigoare;

posibilitatea vanzarii actiunilor gestionate de Fondul Proprietatii de Stat, numai contra numerar, cu plata integrala, catre persoanele fizice sau juridice, romane sau straine, cu capital majoritar privat inclusiv de catre societatile de investitii financiare rezultate din transformarea Fondului Proprietatii Private;

sau printr-o combinare a celor enuntate anterior.

Privatizarea unei societati bancare se initia, in baza acestei legii, de catre Banca Nationala a Romaniei impreuna cu Agentia Nationala pentru Privatizare (ANP) si Fondul Proprietatii de Stat (FPS), prin intermediul unei hotarari de Guvern. Ulterior acestei hotarari, se constituia o comisie de privatizare, alcatuita din 7 membrii, si care raspundea de realizarea obiectivelor propuse si de respectarea principiilor de transparenta, rigoare si obiectivitate. Privatizarea bancilor infaptuita prin oricare din procedeele mentionate se realiza pe baza unui raport de evaluare si a studiului de fezabilitate pe care firma specializata aleasa prin licitatie de comun acord cu BNR, ANP si FPS, era obligata sa le intocmeasca si sa le prezinte Guvernului.

Modificarea Legii 33/1991 privind activitatea bancara prin adoptarea Legii nr.58/1998 - legea bancara, a fost determinata de adaptarea intr-o mai mare masura a sistemului bancar la practicile bancare din tarile dezvoltate, de necesitatea unei diversificari a activitatilor bancilor comerciale in conditiile unei piete financiare tot mai complexe (datorita, in special, reaparitiei pietei de capital in Romania), de necesitatea consolidarii capacitatii de supraveghere prudentiala a BNR si a asigurarii stabilitatii unui sistem bancar in continua dezvoltare si desigur si datorita experientei acumulate din practica bancara a anilor anteriori.

La randul sau, Legea nr. 58 din 5 martie 1998 - privind activitatea bancara (denumita initial Legea bancara) publicata in Monitorul Oficial nr. 121 din 23 martie 1998, a fost supusa permanentelor modificari prin ordonante de urgenta si diferite legi, in vederea imbunatatirii si perfectionarii cadrului legislativ in ceea ce priveste reglementarea activitatii bancare si nu in ultimul rand a celor privind autorizarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit de catre autoritatea monetara a Romaniei - BNR. Astfel, modificarile si completarile au fost realizate prin emiterea urmatoarelor acte legislative din 1998 si pana in 2004 inclusiv[6]:

OUG nr. 24/1999 pentru modificarea Legii bancare nr. 58/1998 (M.Of. nr. 130/31.03.1999), aprobata cu modificari prin Legea nr. 264/2002 (M.Of. nr. 304/9.05.2002);

OUG nr. 56/2000 pentru completarea art. 41 din Legea bancara nr. 58/1998 (M.Of. nr.227/23.05.2000), aprobata prin Legea nr. 437/2001 (M.Of. nr. 404/20.07.2001);

OUG nr. 137/2001 pentru modificarea si completarea Legii bancare nr. 58/1998 (M.Of. nr.671/24.10.2001), aprobata cu modificari prin Legea nr. 357/2002 (M.Of. nr. 446/25.06.2002);

Legea 414/2002 privind impozitul pe profit (M.Of. nr.45/27.06.2002);

Legea 485/2003 pentru modificarea si completarea Legii bancare nr. 58/1998 (M.Of. nr.876/10.12.2003);

OG nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare (M.Of. nr.90/31.01.2004) aprobata cu modificari prin Legea nr. 116/2004 (M.Of. nr. 353/22.04.2004);

OG nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit (M.Of. nr.84/30.01.2004) aprobata cu modificari prin Legea nr. 116/2004 (M.Of. nr. 353/22.04.2004);

Legea 443/2004 pentru modificarea si completarea Legii bancare nr. 58/1998 (M.Of. nr.1035/9.11.2004);

Totodata Legea 58/1998 modificata a fost armonizata cu prevederile Directivei consolidate nr. 2000/12/CE referitoare la conditiile de acces si de exercitare a activitatii bancare de catre institutiile de credit in ceea ce priveste fondurile proprii, solvabilitatea, expunerile mari ale institutiilor de credit si supravegherea pe baza consolidata a institutiilor de credit si a altor directive precum: Directiva 2000/28/CE a Parlamentului European si a Comunitatii Europene pentru modificarea Directivei 2000/12/CE, Directiva 2000/46/CE privind conditiile de acces, exercitare si supraveghere prudentiala a activitatii bancare de catre institutiile emitente de moneda electronica si Directiva 2001/24/CE privind reorganizarea si falimentului institutiilor de credit.(Caseta nr.6.).

Caseta nr. 6. Legea nr. 58 din 5 martie 1998 - privind activitatea bancara publicata in Monitorul Oficial nr. 121 din 23 martie 1998 (modificata)

- principalele prevederi -

Desfasurarea activitatii bancare se realiza prin intermediul institutiilor de credit autorizate, ca si entitati care desfasoara cu titlul profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite in cont propriu, inclusiv entitatile de moneda eletronica, denumite institutii emitente de moneda elecronica, constituite, in Romania, ca: banci, organizatii cooperatiste de credit, institutii emitente de moneda electronica si case de economii pentru domeniu locativ. (institutiile emitente de moneda electronica, altele decat bancile au fost reglementate in Romania prin Legea 485/2003).

In ceea ce privesc activitatile pe care le pot desfasura bancile, art. 8 alin.1 modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 485/2003, permitea acestora sa desfasoare, in limita autorizatiei acordate, activitati de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile, contractare de credite (de consum, ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare), leasing financiar (desfasurate prin intermediul unei societati de leasing, filiala a bancii, constituite in acest sens, pana la 1 ianuarie 2007, iar dupa aceasta data putand fi desfasurata in mod direct de catre banca), servicii de transfer monetar, emitere si administrare de mijloace de plata (carti de credit, cecuri de calatorie, inclusiv emitere de moneda electronica), emitere de garantii si asumare de angajamente, tranzactionare in cont propriu sau in contul clientilor, in conditiile legii cu diferite instrumente financiare (instrumente ale pietei monetare, valuta, contracte futures si options, instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii, valori mobiliare si alte instrumente financiare), intermediere in oferta de valori mobiliare prin subscrierea si plasamentul acestora, acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale, intermediere pe piata interbancara, pastrare in custodie si administrare de valori mobiliare, prestarea de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii, inchiriere de casete de siguranta.

Autorizarea institutiilor de credit era reglementata prin prevederi speciale pentru autorizarea bancilor, institutiilor de credit straine, institutiilor emitente de moneda electronica. Prin urmare, bancile, persoane juridice romane, se constituiau ca societati comerciale, pe actiuni si puteau functiona numai pe baza autorizatiei de functionare emise de BNR. Acelasi regim de autorizare o aveau si institutiile de credit, persoane juridice straine, care desfasurau activitati bancare prin intermediul sucursalelor.

Potrivit, cerintelor de capital, nivelul minim al capitalului social era stabilit de catre BNR la nivelul de 5 milioane de euro, cu obligatia de a fi varsat integral (intr-un cont deschis la o institutie de credit - la momentul constituirii bancii), in forma baneasca. In cazul sucursalelor institutiilor de credit straine acestea aveau obligatia de a avea constituite un capital de dotare, pus la dispozitie de catre institutia de credit straina. In ambele cazuri legea prevedea situatii in care aceste capitaluri puteau fi majorate. Pana la sfarsitul anului 2003, bancile aveau obligatia de a constituii un fond de rezerva din profitul contabil (la inceput 20% pana cand fondul egaliza capitalul social, apoi cate 10%, pana cand acesta ajungea dublul nivelului capitalului social, iar ulterior, fondul de rezerva se majora pe seama profitului net) si a unei rezerve generale pentru riscul de credit, tot din profitul contabil, in limita a 2% din soldul creditelor acordate. Incepand din 2004, alocarea sumelor la fondul de rezerva se realizeaza potrivit reglementarilor legislatiei societatilor comerciale, iar rezerva generala pentru riscul de credit s-a inclus intr-un nou fond denumit fondul pentru riscuri bancare generale constituit din profitul contabil in proportie de pana la 1% din soldul activelor purtatoare de riscuri specifice activitatii bancare, in masura in care aceste sume se regasesc in profitul net. Destinatiile si modul de utilizare a acestor fonduri se realiza potrivit reglementarilor emise de BNR.

Cerintele prudentiale impuse bancilor prin reglementari emise de BNR, vizau monitorizarea unor indicatori financiari si nefinanciari (solvabilitatea, expunerea maxima fata de un singur debitor si expunerea agregata, expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu banca si riscul valutar - determinati pe baza fondurilor proprii, care nu pot fi sub nivelul capitalului initial stabilit de BNR - , apoi, calitatea activelor si constituirea de provizioane de risc aferente, organizarea si controlul intern) aplicabili atat la nivel individual, cat si la nivel consolidat. In ceea ce privesc detinerile (directe sau indirecte) de participatii de natura imobilizarilor financiare (actiuni, parti sociale, etc), de catre o banca la alte unitati economice (exclus institutii de credit, institutii financiare, de asigurari si societati prestatoare de servicii auxiliare sau conexe), acestea nu puteau depasi nivelul de 15% din fondurile proprii ale bancii (10% pana in 2003) si 20% din capitalul social al unitatii respective, astfel incat valoarea totala a imobilizarilor financiare detinute de banci la astfel de unitati sa nu depaseasca nivelul de 60% din fondurile proprii (50% pana in 2003). Detinerile de participatii in cadrul unor institutii de credit sau financiare, de asigurari, de servicii auxiliare (in actiuni sau titluri necotate pe pietele reglementate) se puteau constituii in valoare de minim 10% din fondurile proprii ale bancii, si cele in titluri cotate pe o piata reglementata a caror valoare totala nu depaseste 10-15% din total fonduri proprii ale bancii, in cadrul unor unitati diferite de cele financiare, sunt supuse aprobarii prealabile a BNR, cu scopul de a se prevenii expunerea bancilor la riscuri nejustificate si realizarea unei supravegheri eficiente pe baza consolidata.

Calitatea de actionar semnificativ in cadrul unei institutii bancare putea fi insusita de orice persoana fizica sau juridica sau grup de persoane, pe baza unei notificari inaintate Bancii Nationale, numai in cazul indeplinirii de catre acestea a unor conditii. In cazurile in care orice actionar semnificativ doreau sa-si majoreze sau sa-si diminueze participatia ori proportia drepturilor de vot detinute (peste sau sub nivelurile de 10%, 20%, 33% sau 50%), trebuiau sa inainteze Bancii Nationale a Romaniei o notificare. Astfel, cel putin o data pe an bancile comunica BNR, identitatea si alte informatii relevante despre aceste persoane, in conformitate cu reglementarile in vigoare.

Totodata prin aceasta lege s-a realizat si includerea in aria de reglementare a BNR, autorizarea si supravegherea sistemelor de plati din Romania inclusiv administratorii acestora.

Sanctiunile stabilite de Banca Nationala in urma constatarii acestor nereguli savarsite la nivelul bancii se aplicau in functie de gravitatea faptelor savarsite pornind de la avertisment scris pana la amenda aplicata bancii (intre 0,05%-1% din capitalul social), administratorilor sau conducatorilor ori persoanelor vinovate (intre 1-6 salarii nete medii/banca aferente lunii precedente savarsirii faptei) sau mai grav retragerea autorizatiei de functionare a bancii.

Prin Legea nr. 485/2003 (lege care modifica Legea nr.58/1998), s-au introdus prevederi referitoare la cazurile si procedura de lichidare a bancilor, astfel ca Banca Nationala a Romaniei (exceptie fac cazurile in care o cer actionarii), dupa retragerea autorizatiei, poate dispune dizolvarea si apoi lichidarea bancilor cu probleme, atunci cand situatia financiara a acestora nu mai poate fi imbunatatita, fapt ce ar putea afecta sistemul bancar in ansamblul sau si bineinteles interesele deponentilor.. Odata declansata procedura de lichidare, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar avea rolul de lichidator.

Prin capitolul intitulat "state membre" se reglementa activitatea bancara in Romania a institutiilor de credit, persoane juridice straine ce apartin unui stat membru si activitatea institutiilor financiare. Institutiile de credit, autorizate si supravegheate de autoritatea competenta dintr-un stat membru, puteau desfasura activitate bancara in Romania, de la data aderarii Romaniei la UE, cu respectarea legislatiei bancare romane, fara a mai avea nevoie de autorizare din partea BNR ci doar o notificare trimisa in prealabil catre aceasta. In ceea ce priveste institutiile financiare care au sediul in unul din statele membre, acestea pot desfasura activitati financiare in Romania numai daca sunt filiale ale uneia sau mai multor institutii de credit si cu indeplinirea unor conditii specifice.

Adoptarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor a avut drept scop rezolvarea situatiei bancilor falimentare, legal constituite in Romania, avand in vedere specificul activitatii bancare si a reglementarilor in vigoare din domeniu. Punctul de plecare in procesul de elaborare a acestei legi a fost Legea nr. 64/1995 privind lichidarea judiciara, pastrandu-se structura acesteia. (Caseta nr. 7.)

Caseta nr. 7. Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 159 din 22 aprilie 1998

prevederi principale-

Prevederile legii falimentului bancar prezinta atributiile BNR in calitate de autoritate de supraveghere prudentiala a sistemului bancar care, inainte de a declara starea de insolventa a unei banci comerciale, trebuie sa faca dovada ca eforturile de redresare a bancii nu au reusit sa imbunatateasca situatia financiara a acesteia. Astfel, declansarea actiunii de lichidare judiciara de catre creditori (caz in care Banca Nationala a facut public faptul ca banca a intrat in incapacitate de plata) sau de catre insasi banca centrala (actiune conditionata rezultatele negative obtinute in urma aplicarii masurilor de administrare speciala, urmata de retragerea autorizatiei bancii in cauza) presupune inchiderea conturilor bancii de catre BNR si deschiderea unui alt cont, numit "banca in faliment" prin care se evidentiaza operatiunile de lichidare a bancii. Procedura lichidarii judiciare a bancii se realizeaza de catre tribunal, judecatorul sindic si lichidatorul care a primit acordul din partea BNR.

O reconsiderare a procedurii de lichidare a unei banci si implicit a procedurii falimentului s-a realizat prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului 138/2001 care reglementa posibilitatea de declansare a procedurii falimentului unei banci insolvabile inainte ca aceasta sa inregistreze patrimoniul net negativ scurtand astfel timpul necesar eliminarii unei astfel de banci din sistem in vederea asigurarii unei mai bune protectii a depunatorului si reducerea pe aceasta cale manifestarea riscului de contaminare. Totodata s-a prevazut numirea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar in calitate de lichidator pentru institutiile de credit insolvabile tinand cont de faptul ca aceasta institutie este cel mai mare creditor al institutiilor de credit din sistem.

Prin permanentele modificari legislative, Banca Nationala a Romaniei a urmarit si realizarea obiectivului central de preluare a aquis-ului comunitar in reglementarile sale (odata cu inceperea negocierilor capitolelor 3, 4 si 11 din aquis-ul comunitar), armonizarea cu principiile Comitetului de la Basel si intarirea credibilitatii in sistemul bancar a populatiei limitand astfel riscul de sistem.

In cadrul procesului de aliniere a cadrului legislativ bancar la aquis-ul comunitar bancar, Banca Nationala a Romaniei a beneficiat de servicii de asistenta tehnica din partea reprezentantilor unor importante banci centrale din cadrul Eurosistemului (consotiul bancar format din: Banca Frantei, Banca Italiei si Banca Olandei) pe baza Conventiei de twinning finantata prin fonduri PHARE.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 a reprezentat, dupa parerea multor analisti, un factor de influenta major asupra evolutiei viitoare a sistemului bancar. Unul dintre argumentele de sustinere a acestei afirmatii este faptul ca noul statut al Romaniei, ca membru al Uniunii Europene genereaza o intensificare a competitiei pe piata serviciilor bancare. Lucru care de altfel era previzibil deoarece in Legea 58/1998 modificata s-a prevazut ca, de la momentul aderarii Romaniei la UE, operatorii de pe piata bancara comunitara pot activa pe piata bancara romaneasca fara autorizarea acestora din partea Bancii Nationale a Romaniei ci doar pe baza unei notificari trimise in prealabil catre banca centrala, prevederi conforme cu directivele europene in domeniu.

In anul 2006, modificarea si totodata perfectionarea cadrului legislativ bancar adoptat de autoritatea monetara s-a realizat prin alinierea acestuia la ultimele directive europene in domeniu - Directiva 2006/48/CE - privind initierea si exercitarea activitatilor institutiilor de credit (reformare) si Directiva 2006/49/CE - privind rata de adecvare a capitalului intreprinderilor de investitii si institutiilor de credit (reformare), directive care reglementeaza noi cerinte minime de acces si de desfasurare a activitatii de catre institutiile de credit, regimul institutiilor de credit din alte state membre si din state terte, cerinte operationale, cerinte pentru acoperirea riscurilor, precum si obiectivele si continutul supravegherii institutiilor de credit, etc.

BNR a transpus cerintele acestor directive in cadrul prevederilor unei ordonante de urgenta - OUG nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului[13] - publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1027/27.12.2006, care pe langa principiile de baza ale celor doua directive europene mai sus mentionate, prevede si dispozitii specifice diverselor categorii de institutii de credit (banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniu locativ, banci de credit ipotecar, institutii emitente de moneda electronica). (Caseta nr.8.).

In ceea ce priveste activitatea de supraveghere bancara condusa de catre banca centrala, cadrul legislativ adoptat in 2006 a vizat si alinierea la principiile Directivei Europene nr. 87/2002/CE privind reglementarea supravegherii suplimentare a entitatilor care fac parte din grupuri cu activitati financiare intersectoriale, denumite conglomerate financiare, in scopul asigurarii stabilitatii financiare si al protectiei deponentilor, asiguratilor si investitorilor. Astfel, BNR a transpus prevederile acestei directive in cadrul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 - privind supravegherea suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si/sau reasigurare, a societatilor de investitii financiare si a societatilor de administrare a investitiilor dintr-un conglomerat financiar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1023 din 12 decembrie 2006.

Caseta nr. 8. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1027 din 27 decembrie 2006

principalele prevederi -

Ordonanta reglementeaza conditiile de acces la activitatea bancara si de desfasurare a acesteia pe teritoriul Romaniei, supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si a societatilor de servicii de investitii financiare si supravegherea sistemelor de plati si a sistemelor de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare.

Institutiile de credit, persoane juridice romane pot fi autorizate ca: banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniu locativ, banci de credit ipotecar , si institutii emitente de moneda electronica.

Conditiile minime de acces si desfasurarea activitatii institutiilor de credit, persoane juridice romane, presupune indeplinirea conditiilor minime de autorizare (nivelul capitalului social minim subscris, categoriile de activitati permise institutiilor de credit, conditiile minime de desfasurare a activitatii, calitatea actionariatului si notificarea prealabila la BNR a intentiei de a achizitiona participatii in cadrul unei institutii de credit), procedura de autorizare si cazurile in care o autorizatie poate fi respinsa sau retrasa.

Regimul institutiilor de credit si al institutiilor financiare din alte state membre in Romania. Institutiile de credit din alte state membre nu sunt nevoite sa obtina autorizatie de la BNR (acestea vor desfasura activitati in Romania pe baza unei notificari trimise bancii centrale care la randul ei va prezenta institutiei solicitante cadrul de reglementare la care aceasta se va supune in vederea protejarii interesului general) si nici nu sunt obligate ca sucursalele din Romania sa detina un capital de dotare. Institutiile financiare din alte state membre pot desfasura activitati in Romania numai daca indeplinesc cumulativ anumite conditii. Competentele de supraveghere bancara a BNR referitoare la activitatea acestor institutii se rezuma doar la supravegherea lichiditatii acestora si a celor privind adoptarea masurilor necesare pentru implementarea politicii monetare.

Regimul institutiilor de credit din state terte presupune ca acestea pot desfasura activitati pe teritoriul Romaniei numai in anumite conditii si pe baza unei autorizatii de functionare obtinute in prealabil de la BNR, iar aceasta are obligatia de a notifica Comisiei Europene si Comitetului Bancar European orice autorizatie acordata unei sucursale a unei institutii de credit cu sediul intr-un stat tert.

Cerintele operationale ale entitatilor care se supun prevederilor acestei ordonante fac referire la: organizarea si conducerea entitatilor, pastrarea secretului profesional in domeniul bancar si relatia cu clientela, cerinte pentru acoperirea riscurilor in corelatie cu nivelul fondurilor proprii ale institutiei avand in atentie riscul de credit (pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor institutia de credit poate opta pentru abordarea standard sau pe baza unor modele proprii de rating cu aprobarea din partea BNR), riscul de piata (prin metode ce acopera riscurile de pozitie, riscul de decontare/livrare, riscul valutar si riscul de marfa), riscul operational (prin abordarea de baza sau cu aprobarea BNR, abordarea standard, abordarea standard alternativa sau abordarea avansata de evaluare) si expunerile mari. Nivelul unei participatii calificate detinute de o institutie de credit, persoana juridica romana la o alta institutie (financiara, societate de asigurare sau reasigurare, etc) nu trebuie sa depaseasca 15% din fondurile proprii ale sale iar valoarea totala a acestor participatii sa nu depaseasca 50% din fondurile sale proprii.

Supravegherea prudentiala bancara condusa de Banca Nationala a Romaniei cuprinde supravegherea institutiilor de credit, persoane juridice romane inclusiv a sucursalelor acestora infiintate in state membre sau in state terte (supravegherea se realizeaza la nivel individual, consolidat si subconsolidat de catre BNR), supravegherea institutiilor de credit din alte state membre ce desfasoara activitate in Romania (supravegherea cerintelor de lichiditate la nivelul sucursalelor acestor institutii de catre BNR in colaborare cu autoritatile competente din statele membre de origine) si supravegherea sucursalelor din Romania a institutiilor de credit din state terte (supravegherea se realizeaza in baza unor acorduri de cooperare incheiate cu autoritatile competente din statele de origine.

Partea a II-a a ordonantei cuprinde dispozitii specifice activitatilor desfasurate de institutiilor de credit specializate precum: banci de economisire si creditare in domeniu locativ, banci de credit ipotecar, institutii emitente de moneda electronica si organizatii cooperatiste de credit constituite ca persoane juridice romane precum si in ceea ce priveste activitatea sistemelor de plati.

In vederea aplicarii in practica institutiilor de credit, a prevederilor acestor ordonante, BNR impreuna cu celelalte institutii de supraveghere sectoriala, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) au emis numeroase regulamente si norme prudentiale[16], activitate ce va continua si in anii urmatori.

De asemenea BNR urmareste continuarea armonizarii reglementarilor bancare cu aquis-ul comunitar in vederea revizuirii acestora in ceea ce priveste prevenirea si sanctionarea spalarii banilor si finantarea terorismului precum si transpunerea principiilor Directivei Europene privind serviciile de plati pe piata interna.

Dintr-un alt punct de vedere cadrul legislativ bancar isi urmeaza in continuare procesul de convergenta cu prevederile principiilor adoptate de Comitetul de la Basel, este vorba despre Noul Acord (Basel II), principii care au fost transpuse in prevederi legislative ale ordonantelor mai sus amintite.

2. Conceptul de banca - de la "antreprindere bancara" la "institutie de credit" in Romania

De la "banca" la "institutie de credit" in Romania

Transformarea actuala a pietei bancare din Romania se datoreaza in mare parte cadrului legislativ adoptat in domeniu bancar de autoritatea competenta, transformare determinata la randul ei de dezvoltarea pietelor financiare internationale si ulterior comunitare. Astfel, pentru a surprinde caracteristicile definitorii ale "bancilor" din Romania aducem in atentie transformarile de ordin conceptual care s-au consemnat in prevederile legilor bancare adoptate din 1934 si pana astazi.

- Lege nr. 70 din 8 mai 1934 pentru organizarea si reglementarea comertului de banca[17]:

Prin antreprindere de banca se intelegea orice antreprindere comerciala al carei obiect de activitate este acela de a savarsi orice fel de operatiuni asupra sumelor de bani an numerar, asupra efectelor de comert, asupra diferitelor valori negociabile, precum si orice alte operatiuni an legatura cu acestea.

Operatiunile de banca erau impartite in: operatiuni de banca ordinare si operatiuni care necesita o autorizare expresa din partea Consiliului Superior Bancar, respectiv, eliberarea de livrete de economii, emitere de bonuri de casa, primirea de depozite spre fructificare, emiterea de titluri de obligatiuni, primirea de depozite spre fructificare, emiterea de cecuri circulare sau de calatorie.

- Lege nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancara[18]:

Societatile bancare erau definite ca persoane juridice al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice, sub forma de depozite sau instrumente nenegociabile, platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite.

Operatiunile bancare erau: operatiuni de depozite la vedere si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri constituind in atragerea de resurse de la persoane fizice si juridice, in vederea fructificarii lor si acordarea de credite pe termen scurt, mediu sau lung.

- Legea nr.58 din 5 martie 1998, modificata prin prevederile legislative adoptate ulterior[19]:

Activitatea bancara in Romania se desfasoara prin institutii de credit (termenul institutie de credit a inlocuit termenul de societate bancara prin prevederile legii 485/2003). In categoria acestora intrau: banci, organizatii cooperatiste de credit, institutii emitente de moneda electronica si case de economii pentru domeniul locativ.

De asemenea prin aceasta lege se aduce in atentie urmatorii termeni:

holding financiar, ca fiind o societate mama, institutie financiara ale carei filiale sunt exclusiv institutii de credit sau institutii financiare, dat cel putin una sa fie institutie de credit.

societate de tip holding, societate mama alta decat un holding financiar sau o institutie de credit, ale carei filiale includ cel putin o institutie de credit.

Activitatile permise bancilor sunt: activitati de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile, contractare de credite (de consum, ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare), leasing financiar (desfasurate prin intermediul unei societati de leasing, filiala a bancii, constituite in acest sens, pana la 1 ianuarie 2007, iar dupa aceasta data putand fi desfasurata in mod direct de catre banca), servicii de transfer monetar, emitere si administrare de mijloace de plata (carti de credit, cecuri de calatorie, inclusiv emitere de moneda electronica), emitere de garantii si asumare de angajamente, tranzactionare in cont propriu sau in contul clientilor, in conditiile legii cu diferite instrumente financiare (instrumente ale pietei monetare, valuta, contracte futures si options, instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii, valori mobiliare si alte instrumente financiare), intermediere in oferta de valori mobiliare prin subscrierea si plasamentul acestora, acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale, intermediere pe piata interbancara, pastrare in custodie si administrare de valori mobiliare, prestarea de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii, inchiriere de casete de siguranta.

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 din 6.12.2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, reglementeaza:

Institutiile de credit ca fiind, persoane juridice romane care se pot constituii si functiona ca: banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniul locativ, banci de credit ipotecar si institutii emitente de moneda electronica.

Sfera activitatilor permise institutie de credit cuprinde activitatile prevazute de art. nr. 18 din ordonanta, respectiv[20]:

atragere de depozite si alte fonduri rambursabile;

acordare de credite, incluzand printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fara regres, finantarea tranzactiilor comerciale, inclusiv forfetare;

leasing financiar;

operatiuni de plati;

emitere si administrare de mijloace de plata, cum ar fi: carti de credit, cec-uri de calatorie si alte asemenea, inclusiv emitere de moneda electonica;

emitere de garantii si asumare de angajamente;

tranzactionare in cont propriu si/sau in contul clientilor, in conditiile legii cu instrumente ale pietei monetare (cambii, cecuri, bilete la ordin, certificare de depozit), valuta, contracte futures si options financiare, instrumente avand la baza rata dobanzii si cursul de schimb, valori mobiliare si alte instrumente financiare transferabile;

participare la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;

servicii de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni si achizitii si prestarea altor servicii de consultanta;

administrare de portofolii si consultanta legata de acestea;

custodie si administrare de instrumente financiare;

intermedire pe piata interbancara;

prestare de servicii privind furmizarea de date si referinte in domeniul creditarii;

inchiriere de casete de siguranta;

operatiuni cu metale si pietre pretionase si obiecte confectionate din acestea;

dobandirea de participatii la capitalul altor entitati;

orice alte activitati sau servicii, in masura in care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementeaza respectivele activitati, daca este cazul.

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 din 6.12.2006 privind supravegherea suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si/sau reasigurare, a societatilor de servicii de investitii financiare si a societatilor de administrarea a investitiilor dintr-un conglomerat financiar reglementeaza organizarea institutiilor de credit si/sau financiare ca:

Grup este descris ca fiind un grup de entitati, format dintr-o societate-mama, filialele sale si entitatile in care societatea mama sau filialele sale detin o participatie, precum si un grup de entitati legate intre ele printr-o relatie, alta decat cea dintr-o societate-mama si o filiala (pe de o parte daca o entitate si una sau mai multe entitati sunt conduse pe o baza unica, in virtutea unui contract incheiat cu acea entitate sau pe baza prevederilor statutului ori actul constitutiv al acelor entitati, sau pe de alta parte daca organele de conducere, administrarea sau supraveghere ale uneia sau mai multor entitati sunt formate din aceleasi persoane, aflate in functie in cursul exercitiului financiar si pana la intocmirea situatiilor financiare consolidate);

Un grup bancar poate fi privit din doua puncte de vedere:

din punct de vedere intern, in cadrul tarii de origine;

din punct de vedere global, in ansamblul tarilor in care isi desfasoara activitatea;

La nivel intern, un grup financiar-bancar poate fi reprezentat astfel (Figura nr.3):

Figura nr. 3. Structura institutionala a unui grup financiar-bancar

In exemplul nostru societatea -mama poate detine un numar nelimitat de filiale, sau mai exact poate deschide filiale in toate domeniile financiare, sau de interes. Principala relatie dintre societatea - mama si fiicele sale (filiale), este cea in care societatea -mama detine o participatie la capitalul social al filialei cel putin egala cu procentul corespunzator pachetului de control. La randul lor, in conditiile respectarii reglementarilor in materie, si daca detin forta financiara, filialele pot sa deschida alte filiale si sucursale pe teritoriu national sau international, devenind astfel, la randul lor, societati - mama.

Daca avem in vedere, activitatea unui grup bancar pe plan global, atunci ar putea exista urmatoarea situatie, reprezentata prin figura nr.X1:

Figura nr. 4. Structura institutionala a unui grup financiar-bancar cu activitate la nivel global

Conglomerat financiar reprezinta acel grup are indeplineste urmatoarele conditii:

o entitate reglementata[21] este liderul grupului sau cel putin una din filialele din grup este o entitate reglementata;

in cazul in care exista o entitate reglementata lider de grup, aceasta este societatea-mama a unei entitati din sectorul financiar sau o entitate care detine o participatie intr-o entitate din sectorul financiar sau o entitate legata cu o entitate din sectorul financiar printr-o relatie;

in cazul in care nici o entitate nu este lider de grup, activitatile grupului se desfasoara in principal in sectorul financiar (in baza art. 3 alin 1 al ordonantei amintite);

daca cel putin una dintre entitatile grupului este din sectorul asigurarilor si cel putin una este din sectorul bancar sau al serviciilor de investitii;

sau daca activitatile consolidate si/sau agregate ale entitatilor din grup, desfasurate in sectorul asigurarilor cat si cele desfasurate in sectorul bancar si al serviciilor de investitii sunt semnificative (in baza art.3 alin.2 si art.4 din ordonanta precizata anterior).

Societate financiara holding mixta o societate-mama alta decat o entitate reglementata, care impreuna cu filialele sale, din care cel putin una este entitate reglementata, si impreuna cu alte entitati constituie un conglomerat financiar.

Analog putem exemplifica si structura organizatorica a unui conglomerat financiar, care in esenta este acelasi ca si un grup bancar, implantat la nivel local (in tara de origine) si la nivel global (in tara de origine si in alte tari gazda), numai ca diferenta principala este ca societatea mama poate avea alt obiect de activitate decat cel al unei banci sau a unei alte institutii de credit sau mare parte din filialele sale activeaza in alte sectoare decat cel financiar. In acest caz conglomeratul format este analizat la nivel consolidat prin activitatea tuturor filialelor detinute daca acesta desfasoara un nivel minim de activitate din domeniul financiar.

Din toate acestea desprindem concluzia conform careia termenul traditional de "banca" s-a transformat in "institutie de credit" (pe categorii de banci universale si specializate), apoi ajungem la termenul de "grup" bancar si/sau financiar care poate desfasura activitati din diverse domenii insa o pondere importanta o detine domeniul financiar.

Din punct de vedere al activitatilor desfasurate de banci, respectiv institutiile de credit, se poate observa trecerea de la activitatea traditionala a unei banci - de atragere de resurse sub forma depozitelor in vederea acordarii de credite, persoanelor fizice si juridice - la activitati din cele mai diverse ale sectorului financiar in ansamblu. Acest fapt a creat o concurenta intre institutiile de credit si societatile specializate ale sistemului financiar, determinandu-le pe cele din urma sa fuzioneze intre ele, pentru a devenii mai puternici ca sa reziste pe piata, sau sa se afilieze unui grup financiar-bancar pe baza unor acorduri sau contracte.

ISARESCU, M., Reflectii economice *** Contributii la teoria macrostabilizarii, Academia Romana, Centrul Roman de Economie Comparata si Consens, 2006, p. 197.

Inainte de instituirea economiei centralizate, reglementarile bancare in vigoare ( Legea 70 din 1934) permiteau bancilor sa se constituie ca societati bancare in nume colectiv, in comandita simpla, in comandita pe actiuni, sau cu raspundere limitata. Perioada nationalizarii a impus celor 5 societati bancare existente organizarea lor ca societati de stat.

Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancara, aparuta in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 aprilie 1991, www.bnro.ro.

Modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004, aprobata prin modificari si completari prin Legea 278/2004;

Legea nr. 83 din 21 mai 1997 - pentru privatizarea societatilor comerciale bancare la care statul este actionar www.parlament.ro

*** Legislatia bancara - actualizata pana la 1.01.2005, Editura All Beck, 2005.

Conform prevederilor initiale din 1998, activitatea bancara se desfasura prin BNR si prin banci (persoane juridie autorizatesa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu).

Initial, Legea nr. 58/1998, prevedea calitatea de actionar semnificativ, persoanelor care detineau cel putin 5% din capitalul social al bancii.

Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 159 din 22 aprilie 1998, www.cdep.ro

BNR - Raport anual 2001, www.bnro.ro.

Modificata prin Directiva nr. 18 din 27 martie 2007 a Comisiei Europene - privind excluderea sau includerea anumitor institutii din sfera de aplicare si tratamentul expunerilor fata de bancile de dezvoltare multilaterala, www.ecb.int

Ordonanta aprobata in baza Legii nr. 227 din 04.07.2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 480 din 18.07.2007

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, www.bnro.ro

Banci de credit ipotecar - institutii de credit specializate al caror obiect principal de activitate presupune acordarea de credite ipotecare pentru investitii imobiliare si atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligatiuni ipotecare.

BNR - Raport anual 2006, www.bnro.ro

Legea 70 din 8 mai 1934 pentru organizarea si reglementarea comertului de banca www.cdep.ro

Lege nr. 33 din 29 martie 1991 - privind activitatea bancara, www.bnro.ro.

Legislatia Bancara - Ed. ALL Beck , Actualizat 1 ianuarie 2005.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, www.bnro.ro

In baza prevederilor legale entitate reglementata poate fi: o institutie de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o sociatate de servicii de investitii financiare, o firma de investitii sau o societate de administrare a investitiilor autorizata in Romania sau in alt stat membru.

Politica de confidentialitate

.com	Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.

Cadrul de reglementare a sistemului bancar din Romania - reforma si aliniere

Comentarii literare

Personaje din literatura

Tehnica si mecanica

Economie

Geografie