Cadrul juridic al relatiilor internationale de plati

Cadrul juridic al relatiilor internationale de plati

Desfasurarea schimbarilor economice comerciale si a relatiilor de plati legate de acestea se pot realiza intr-un cadru conventional solemn - acorduri si conventii internationale - incheiate intre tari sau, spontan, numai pe baza contractelor comerciale internationale.

Acorduri si conventii. Acordurile economice reprezinta intelegeri internationale ce consemneaza acordul de vointa a doua sau mai multe tari care isi asuma anumite drepturi si obligatii in domeniul economic, comercial, financiar, de plati. Acordul comercial (si de plati) incheiat dintre doua state constituie documentul cel mai important din punct de vedere al reglementarii relatiilor de comert dintre acestea. Acordul comercial contine mai multe elemente si clauze; cele mai importante privesc preambulul cu partile contractante si principiile care guverneaza relatiile economico-comerciale; listele de marfuri, clauza natiunii celei mai favorizate pentru sistemul taxelor vamale convenit, incheierea de contracte pe termen lung, principiile de stabilire a preturilor, modul de decontare a platilor, solutionarea litigiilor, constituirea comisiei mixte etc.

Relatiile ce iau nastere in baza acestor acorduri poarta denumirea de relatii conventionale de plati. Reglementarea relatiilor comerciale se poate realiza intr-un singur document (acord comercial) sau in doua documente (acord comercial si acord de plati - in cazul relatiilor de cliring).

In desfasurarea relatiilor comerciale si valutar-financiare ale unei tari cu strainatatea un loc important il detin acordurile de imprumut sau, dupa caz, conventiile de credit (de finantare) incheiate la nivel guvernamental cu alte tari (credite guvernamentale) sau cu institutii financiare internationale (FMI, BM, BERD). Similar, se pot incheia conventii de imprumut (linii de credit, de finantare etc.) intre banci sau grupuri de banci din tari diferite cu scopul sprijinirii desfasurarii relatiilor economice si financiare dintre cele doua tari.

Contractul comercial international. Acordurile si conventiile incheiate la nivel guvernamental creeaza cadrul general de desfasurare a schimburilor dintre doua tari, derularea efectiva a schimburilor comerciale si a platilor generate de acestea se realizeaza pe baza contractului comercial international. Contractul comercial international are ca efect crearea unor obligatii in sarcina ambelor parti. Vanzatorul are ca obligatii principale: predarea marfii, remiterea documentelor referitoare la marfa, conformitatea marfii cu stipulatiile contractuale, iar cumparatorul: plata pretului si preluarea marfii. In ansamblul clauzelor unui contract, un loc important il ocupa componenta valutar-financiara, care, in general, se refera la: mijlocul de plata utilizat, modalitatea de plata (decontare), schema de plata (avans, plati la livrare, credit), garantarea financiara a obligatiunii asumate prin contract de parteneri etc. In acest spatiu, bancile apar ca intermediari, prestatori de servicii in vehicularea banilor si documentelor intre cei doi parteneri, acordarea de credite pentru sprijinirea lor financiara sau in calitate de garanti. Identificarea nevoilor clientelei care dezvolta relatii comerciale internationale constituie un obiectiv al activitatii de marketing bancar-international.

Normele de drept si reglementarile nationale Fiecare tara, in cadrul sistemului sau monetar-financiar, reglementeaza expres relatiile cu alte sisteme monetar-financiare nationale. Aceste reglementari sunt obligatorii si aplicabile tuturor operatiunilor valutar-financiare derulate pe teritoriul tarii, fiind delimitata totodata, sfera operatiunilor pe care le pot dezvolta persoanele fizice si persoanele juridice rezidente si nerezidente. Cunoasterea acestor reglementari este foarte importanta pentru toti participantii la schimburile internationale atat din punct de vedere a sferei operatiunilor pe care le pot efectua, cat si a incidentei reglementarilor asupra platilor efectuate cu parteneri din alte tari. In ansamblul reglementarilor nationale un loc important il ocupa dreptul bancar. Prin legi sau norme si reglementari ale bancii centrale, in fiecare tara este reglementata activitatea institutiilor financiar-bancare, regulile de desfasurare a operatiunilor bancare atat pe plan intern, cat si cu alte sisteme bancare. In materie bancara, contractele specifice domeniului (de deschidere de cont, de creditare etc.) sunt reglementate de legea tarii unde isi are sediul banca. In functie, de exemplu, de domicilierea acreditivului, solutionarea litigiilor referitoare la plati este supusa legislatiei tarii in care isi are sediul banca platitoare. In mod similar este tratata problema garantiilor bancare, unde uzanta ia in considerare legislatia din tara bancii garantate daca nu s-a stabilit altfel etc.

Acorduri monetar-financiare internationale Dezvoltarea schimburilor internationale a pus tot mai acut problema asigurarii unui comportament ordonat al tarilor in desfasurarea relatiilor valutar-financiare si a platilor dintre ele. Dintre acestea, un loc important il ocupa conventiile si acordurile destinate sa coordoneze comportamentul monetar-financiar si bancar al unui grup mai nou sau mai mic de tari. Astfel, Acordul Conferintei Monetare si Financiare a Natiunilor Unite si Asociate (Bretton Woods, 1944) prin care tarile participante au convenit asupra unor reguli de comportament monetar-financiar destinat sa asigure desfasurarea echilibrata a relatiilor valutar-financiare, reguli care se regasesc in Statutul FMI; Acordurile monetare ale Uniunii Europene care stabilesc modul de organizare si functionare a unui sistem monetar unic pentru (o parte) din tarile membre, coordonarea sistemelor bancare si a activitatii bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene; Acordurile regionale si/sau internationale cu privire la sistemele de plati si transferul international al fondurilor etc.

Uzantele internationale isi au izvorul in practicile si obisnuintele care se
stabilesc intre doua sau mai multe parti contractante, in cadrul activitatii lor comune. In
relatiile de schimburi, plati internationale, participantii introduc unele atitudini,
comportari sau expresii care, repetandu-le de multe ori, devin, cu timpul, subintelese sau
implicite in toate contractele dintre ei. Uzantele internationale cunosc forme foarte
variate, cele mai larg utilizate sunt:

trimiterea la un document scris. Camera Internationala de Comert de la Paris, in baza practicilor comercial-bancare, a uniformizat regulile de conduita ale partilor implicate intr-o plata internationala, elaborand, de exemplu: Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare (Publicatia 500), Reguli uniforme privind incasourile (Publicatia 522) etc.;

exprimarea in termeni e cod este utilizata adesea pentru a simplifica prezentarea responsabilitatilor partilor prin trimiterea la reguli uniforme (de exemplu INCOTERMS,RAFTD, CIF Marsilia, FOB Constanta) sau prin practica statornicita: D/A - documente contra acceptare, D/P - documente contra plata etc.;

uzantele locale si uzantele speciale au ca obiect practica statornicita intr-o ramura de activitate (comertul cu cereale, vanzarea-cumpararea hartiilor de valoare), practica intr-o profesie (arbitrajisti de operatiuni valutare, brokeri, dealerii etc.).