Cadrul juridic privind fundamentarea indicatorilor bugetari

Cadrul juridic privind fundamentarea indicatorilor bugetari

In general, administratia consta intr-o activitate rationala si eficienta de utilizare a resurselor umane, materiale si financiare, in scopul obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Administratia publica are ca obiectiv fundamental, satisfacerea interesului public, a unor cerinte sau nevoi publice, comune intregii colectivitati, intr-un mod continuu, regulat si dezinteresat.

Sistemul administrativ din Romania, asa cum a fost reorganizat dupa caderea regimului comunist, este structurat pe doua niveluri: central si local. Aceasta structura se afla in stransa legatura cu modul de organizare administrativ-teritoriala a tarii, respectiv in comune, orase, municipii si judete.

Dupa organizarea administrativ-teritoriala a tarii, acest sistem isi constituie componentele in raport cu teritoriul statului si cu unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia. Intrucat puterea de conducere administrativa apartine, potrivit Constitutiei, statului si colectivitatilor locale, se pot identifica doua subsisteme componente ale sistemului administratiei publice[1]: subsistemul administratiei publice centrale si subsistemul administratiei publice locale.

Subsistemul administratiei publice locale este rezultatul procesului de descentralizare administrativa si cuprinde, pe de o parte, autoritatile deliberative (consilii locale si judetene) si autoritati executive (primarii, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati centrale organizate la nivel teritorial, autoritati administrative autonome centrale care au organizate structuri teritoriale, serviciile publice autonome de interes local organizate sub forma regiilor autonome si societatilor comerciale si serviciilor publice locale.

Administratia publica locala se constituie din totalitatea autoritatilor, cu competenta generala sau specifica chemate sa indeplineasca cerintele si interesele generale ale populatiei unei unitati administrativ-teritoriale (comuna, oras, municipiu, judet). Regimul autonomiei locale, precum si organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice locale este reglementat de Constitutia Romaniei si de Legea administratiei publice locale.

Spre deosebire de administratia publica centrala, care are atributii si competente la nivelul intregii tari, cea locala este competenta numai in limitele unitatii administrativ-teritoriale in care functioneaza asa cum administratia publica centrala isi realizeaza sarcinile si atributiile prin intermediul serviciilor publice specifice chemate sa satisfaca interesele generale ale societatii la nivel national, administratia publica locala isi realizeaza sarcinile, in limitele competentei stabilite prin lege, prin servicii proprii sau descentralizate cu atributii corespunzatoare la nivelul comunei, orasului, municipiului sau judetului.

Intre autoritatile administratiei publice locale si centrale exista stranse legaturi, ce au ca punct de plecare caracterul unitar al statului, dar si unele delimitari determinate de faptul ca, la baza organizarii si functionarii administratiei publice locale stau principiul autonomiei si cel al descentralizarii serviciilor publice. Celor doua principii fundamentale li se adauga principiile eligibilitatii autoritatilor administratiei  publice locale, al legislatiei si cel al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.