Caracteristicile si obiectivele gestiunii fiscale a entitatii economice

Caracteristicile si obiectivele gestiunii fiscale a entitatii economice

Perceperea impozitelor si taxelor se face in baza unor reglementari exprese, determinate de: structurile fiscale specifice fiecarei tari, mediului international, evolutia doctrinei fiscale si a experientei acumulate in domeniu.

In aceste conditii este necesara la nivel de entitate o gestiune fiscala, comerciala si sociala coresponzatoare care sa faca posibila dezvoltarea si cresterea economica.

Ne indoim deseori ca ar putea exista si o buna gestiune fiscala intrucat unii o resping in numele fatalismului fiscal, altii o confunda cu evaziunea fiscala, iar cei mai avizati o practica.Acestia nu sunt nici fatalisti, nici evazitionisti, ci pur si simplu buni administratori*).

In activitatea unei entitati apar situatii in care deciziile de afaceri sunt puternic influentate de reglementari de natura fiscala, ceea ce impune delimtarea gestiunii fiscale ca o componenta distincta a activitatii.

O corecta gestionare a impozitelor si taxelor nu inseamna incalcarea legii, ci din contra poate conduce la evitarea evaziunii fiscale.

Asa dupacum remarca economistul francez Colette Ch."a administra impozitele inseamna in primul rand acceptarea faptului ca acestea chiar daca sunt o obligatie inconturbabila a inreprinderii pot fi utilizate in interesul ei prin transormarea lor intr-o variabila activa de strategie"**).

*) Cozian M.,Les grands principes de la fiscalite des entreparises, 3-eme edition, Litee, Paris 1996, pag.18 **) Collette  Ch.initiation a la gestion fiscale des entreprises, Eyrollles, Paris 1994,pag.45.

Chiar daca in principiu administratia fiscala nu are motive sa judece gestiunea interna a entitatii sau calitatea rezultatelor acesteia, unele cazuri ar putea fi considerate in afara legalitatii si anume:*)

cheltuieli efectuate fara nici o legatura cu interesul intreprinderii;

cheltuieli a caror marime este exagerata;( concretizate in generel in avantaje acordate administratorilor sau asociatiior societatii);

renumeratia unor factori de productie fara contrapartida sau fara justificare;

transferul sarcinii fiscale catre alti contribuabili;

interpretarea mai larga a unor principii contabile; (ex.independenta exercitiilor);

avansurile acordate intre intreprinderi, care pot constitui adevarate credite; inter-intreprinderi nepurtatoare de dobanzi;

abandonuri de creante in cadrul grupurilor.

In astfel de situatii controlul fiscal daca este realizat cu buna credinta poate oferi informatii utile nu numai statului, ci si investitorilor sau chiar administratorilor unei entitati in legatura cu eficienta cu care s-au luat decizii, ori s-au derulat evenimentele si tranzactiile.

Exista cel putin doua criterii de apreciere a calitatii actiunilor si deciziile luate in cadrul gestiunii fiscale a intreprinderii*):

eficienta, cand castigul realizat este evident si se concretizeaza intr-o stare a trezoreriei pozitiva;

confirmarea de catre administratia fiscala a legalitatii masurilor de catre entitate, si care genereaza implicatii de natura fiscala.

Din cele prezentate desprindem concluzia ca gestiunea fiscala a entitatii are in vedere urmatoarele obiective:

definirea gestiuni fiscale ca o componenta a gestiunii de ansamblu a intreprinderii;

administrarea corespunzatoare a legislatiei de natura fiscala, astfel incat sa se asigure respectarea reglementarilor cu caracter fiscal si gestionar;

minimizarea costului fiscal prin raportarea si integrarea dimensiunii fiscale in deciziile de gestiune ale entitatii, dezideratul avut in vedere fiind cel al eficientei fiscale;

acceptarea de catre administratia fiscala a unei anumite abilitati a intreprinzatorului in interpretarea reglementarilor de natura fiscala;

asumarea de catre entitatile economice a riscului fiscal prin cautarea si identificarea  acelor solutii care sa convina cel mai bine interesului gestionar, concretizat in minimizarea sumelor platite ca impozite, taxe si alte obligatii similare;

amanarea la maximum posibil a termenului de plata a obligatiilor fiscale urmarindu-se regularizarea in timp a acestora, de asa maniera incat afectarea trezoreriei sa fie intarziata fara insa a cadea in plasa evaziunilor fiscale;

acceptarea erorii contabile care ar putea sa intervina in urma unei omosiuni sau inexactitati in interpretarea evenimentelor, tranzactiilor sau textelor de lege, de catre contribuabili.

*) Istrate C.-Fiscalitatea si contabilitatea in cadrul firmei, Editura Plirom, Iasi 2000,pag.20

Realizarea acestor obiective depinde de orientarea de ansamblu a politicii de

dezvoltare, de actiunile si deciziile intreprinse astfel incat sa se optimizeze nivelul sarcinii fiscale in sensul diminuarii sau amanarii acesteia in conditiile respectarii legislatiei in domeniu prin desfasurarea de activitati care sa juistifice eforturile depuse, scopul fiind cresterea eficientei si rentabilitatii entitatii economice.