Combaterea evaziunii fiscale-o necesitate

Combaterea evaziunii fiscale-o necesitate

Evaziunea fiscala e unul dintre fenomenele economico sociale complexe de maxima importanta, cu care statele de astazi se confrunta si ale carei consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind practic imposibila, statul trebuind sa se preocupe sistematic si eficient de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale.

In scopul eficientizarii luptei impotriva criminalitatii din sfera taxelor si impozitelor, politia de investigare a fraudelor a facut unele propuneri de modificare a Legii pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de evaziune fiscala in vigoare, modificari menite sa elimine paralelismul incriminarilor anterioare care sanctionau de cele mai multe ori aceasta fapta, fie contraventional,  fie penal, precum si pentru introducerea in textul legii a unor noi forme de manifestare a evaziunii fiscale, propuneri ce s-au concretizat prin adoptarea Legii nr. 241/2005 .

Noul act normativ, care a intrat in vigoare la data de 26 august 2005, constituie in prezent principalul instrument juridic de lupta impotriva actelor de evaziune fiscala, alaturi de Codul fiscal si de procedura fiscala, Legea nr. 82/1991- legea contabilitatii si alte acte normative cu aplicabilitate in domeniu.

Reconsiderarea politicii de lupta antifrauda prin adoptarea unui nou act normativ, care sa abroge in totalitate dispozitiile legale in vigoare in materie, s-a impus din mai multe considerente:

● necesitatea armonizarii dispozitiilor legale referitoare la prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu alte acte normative nou aparute in materie fiscala: Codul fiscal si Codul de procedura fiscala;

● incriminarea prin acelasi act normativ a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu aceasta, care pana la momentul adoptarii acestei legi nu erau incriminate in mod unitar;

● generalizarea experientei pozitive din practica judiciara existenta in materie in vederea eficientizarii activitatilor de prevenire a evaziunii fiscale;

● trecerea pe primul plan a functiei reparatorii a masurilor de combatere a evaziunii fiscale, fata de functia punitiva a acestora.

In practica faptele de evaziune fiscala bazate pe interpretarea favorabila a legii sunt foarte diversificate in functie de inventivitatea contribuabilului si larghetea legii. Se constata practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de masini si utilaje pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate.

In continuare atentia principala a infractorilor ce actioneaza in acest domeniu se indreapta spre obtinerea de produse finale negrevate de taxe, urmate de introducerea acestora in circuitul financiar, dar la un pret care sa contina si contravaloarea taxelor respective.

Inca se obtin venituri nelegale deosebite prin neplata contributiilor catre stat, urmare a ilegalitatilor comise in domeniul procesarii, comercializarii sau exportului de alcool si bauturi alcoolice, prelucrarii petrolului si valorificarii produselor petroliere, importului si comercializarii de produse alimentare, achizitionarii, exploatarii, industrializarii si exportului materialului lemnos.

Se manifesta in continuare, preocuparea pentru transferul veniturilor impozabile catre societati nou create de acelasi agent economic, dar care se afla in perioada de scutire de la plata impozitelor pe profit, concomitent cu inregistrarea de pierderi de catre "societatea mama" sau diminuarea cifrei de afaceri in acelasi scop.

Exista in continuare tendinta ca actele de mare evaziune fiscala sa intretina din plin economia subterana, sumele de bani obtinute prin desfacerea rapida a marfurilor, fiind schimbate in valuta si apoi transferate in strainatate pentru reluarea ciclului.

Infractorii se folosesc de grupuri de societati comerciale special create in scop infractional cuprinzand:

firme inmatriculate pe baza unor documente false;

firme legal inmatriculate, dar care nu functioneaza in realitate sau care functioneaza la vedere si care, solicita restituirile de TVA;

Indreptarea atentiei infractorilor catre aceasta sursa ilegala de fonduri financiare, ca urmare a majorarii termenului pentru control ulterior al restituirilor de TVA pana la maxim un an de zile, prevazut de actualele reglementari, constituie un alt argument in favoarea necesitatii existentei unui instrument juridic de lupta impotriva fenomenului evazionist.

Exista posibilitatea ca sumele rezultate din restituirile ilegale de TVA, sa se constituie ca o veritabila sursa de fonduri pentru alimentarea economiei subterane, a circuitelor financiare ale banilor murdari, a sustinerii climatului de coruptie precum si pentru atragerea in complicitate a functionarului public.

Infractorii tind sa se foloseasca cu predilectie de circuitele financiar - bancare, pentru stingerea obligatiilor contractuale si pentru inchiderea declaratiilor de incasare valutara, vizand ascunderea operatiunilor sub protectia secretului bancar, adeseori invocat de bancile comerciantilor.

Necesitatea combaterii evaziunii fiscale savarsita in aceasta parte a scenei fiscale,  este impusa si de crearea unui lant de operatiuni comerciale fictive prin intermediul unor grupuri de firme controlate de aceleasi persoane fizice, cu scopul de a recupera ilegal TVA si de a ascunde originea si valoarea reala a bunurilor ce fac obiectul comertului.