BANII

1. Conceptul de bani. Geneza si evolutia banilor

2. Rolul si functiile banilor in economiile contemporane

1. Conceptul de bani. Geneza si evolutia banilor

Dezvoltarea productiei si schimbul de marfuri a condus, in mod obiectiv, la aparitia banilor, care au usurat extrem de mult tranzactiile economice. In economiile in care productia si circulatia de marfuri au devenit predominante si determinante, majoritatea bunurilor economice imbraca forma de marfa si sunt exprimate in bani. Prin bani se masoara si se exprima activitatile economice si rezultatele in cea mai mare parte a lor. O asemenea economie este numita si economie baneasca sau monetara, se vorbeste de monetarizarea economiei.

In timp s-au conturat o multitudine de pareri cu privire la natura, esenta, geneza, evolutia si rolul banilor. Vom consemna doar cateva dintre ele.

Adam Smith considera banii "instrumentul general al comertului prin interventia carora marfurile de tot felul se cumpara si se vand, adica sunt schimbate unele pe altele" (Avutia natiunilor). J.S. Mill considera banii "un mijloc de schimb" dar si o "marfa a carei valoare se determina ca si valoarea tuturor celorlalte marfuri, temporar de catre cerere si oferta, iar permanent si in medie, de catre cheltuielile lor de productie". Cand folosirea banilor devine obisnuita, adauga el, banii se manifesta ca "mijloc de distribuire a veniturilor intre diferiti membri ai societatii si ca masura cu ajutorul careia se apreciaza bogatia personala" (Principiile Economiei Politice).[1]

K. Marx considera banii "marfa care functioneaza ca masura a valorii si ca mijloc de circulatie" (Capitalul, vol.I).

Paul Samuelson considera moneda "o conventie sociala artificiala.(.) cand vreme indelungata bunurile pot fi cumparate sau vandute contra unei substante date, publicul va consimti sa se serveasca de ea pentru cumpararile sale sau pentru vanzarile sale. Oricat ar parea de paradoxal sau nu moneda este acceptata . pentru ca este acceptata." Moneda este dorita nu pentru ea insasi ci pentru lucrurile care pot fi cumparate cu ea. (Economics).

Costin Kiritescu considera ca banii reprezinta o "denumire generica pentru toate felurile de monede si de semne de valoare", "un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale, o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente."[2]

Exista si pareri care fac distinctie intre acceptiunea populara conform careia banii sunt moneda, avutie, venit si acceptiunea data de economisti potrivit careia "banii nu sunt considerati altceva decat mijloc de schimb, masura a valorii, mijloc de plati intarziate sau stoc al avutiei".[3]

Definitiile mentionate reliefeaza unele trasaturi esentiale ale banilor fara de care intelegerea lor ar fi incompleta[4]:

- banii sunt un bun economic, un bun de schimb, o marfa, care are propria valoare de intrebuintare, utilitate si valoare;

- banii sunt semnul general, reprezentantul general al avutiei (averii); ei sunt forma tuturor formelor de avutie;

- banii sunt instrument social, "medium" universal al procesului de schimb;

- banii sunt un echivalent general, etalon al valorii si etalon al preturilor;

- banii sunt o intruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente;

- banii sunt un simbol social, o conventie sociala artificiala, care se bucura de recunoastere unanima;

- banii constituie una din parghiile cele mai importante ale mecanismului pietei si in general ale mecanismului global de functionare si evolutie a sistemului economic.

Problema genezei si evolutiei banilor este abordata diferit de catre specialisti dar prezinta un element comun in sensul ca toti sunt de acord ca in abordarea acestei teme nu se poate face abstractie de forma trocului, ca punct de plecare al schimbului de marfuri. Trocul reprezinta prima etapa a economiei de schimb si consta in schimbul direct de bunuri contra bunuri, bunuri contra servicii, servicii contra bunuri; servicii contra servicii. Deoarece mecanismul trocului era anevoios si frana dezvoltarea economica s-a simtit nevoia unui mijlocitor al schimbului, situatie ce a marcat trecerea la economia baneasca sau monetara. Printre dificultatile inerente trocului putem aminti: caracterul cu totul intamplator al existentei dublei concordante intre trebuintele celor doi subiecti participanti la actul schimbului, fiecare dintre ei aflat in acelasi timp in pozitie de ofertant si solicitant; dificultatea evaluarii marfurilor, determinarea marimii valorii economice a lor; imposibilitatea divizarii in elemente a unei serii tot mai mari de bunuri. Ultimele doua dificultati mentionate au inceput sa fie inlaturate prin cu ajutorul unei terte marfi, care avand propria valoare si utilitate, putea indeplini in acelasi timp rolul de masura a valorii si de intermediar al schimbului.

In functie de natura banilor ce au mijlocit raporturile de schimb se pot delimita mai multe faze in evolutia acestora:

a) faza banilor-marfa, unde raporturile de schimb erau asigurate prin intermediul anumitor bunuri (marfuri) ce aveau utilitate intrinseca (vitele, tutunul, blanurile, sarea, scoicile, etc.).

b) faza banilor-moneda, unde functia de echivalent general e indeplinita de metalele pretioase, indeosebi aurul si argintul. La aceasta alegere au contribuit o serie de caracteristici ale metalelor pretioase: valoare mare intr-un volum mic, ceea ce usureaza depozitarea, pastrarea si transportul lor; omogenitatea structurala; divizibilitate perfecta, fara a-si pierde din valoare; inalterabilitate etc.

Pentru a elimina inconvenientele legate de masurarea greutatii, puritatii si densitatii metalului cu ocazia fiecarei tranzactii, s-a trecut la baterea monedei.[5]

Baterea de moneda s-a facut de regula de o anumita autoritate, fiind un atribut al independentei si suveranitatii statului emitent, exercitat in general prin banca centrala.

Dupa un anumit timp de la punerea in circulatie a banilor din metal pretios au inceput sa apara unele probleme legate de procesul de uzura la care erau supuse monedele, pierzandu-si o parte din greutatea lor initiala, dar si de actele de falsificare a acestora. Astfel, s-a nascut ideea ca in calitate de mijloc de circulatie aurul poate fi inlocuit cu un alt metal, cu semne ale valorii, cu semne banesti fara valoare intrinseca sau cu valoare proprie foarte mica. Banii de hartie au castigat treptat teren.

Banii au circulat sub forma monedelor pana in secolul al XVII-lea, cand au inceput sa apara in circulatie si bancnotele sau biletele de banca.

c) faza banilor de hartie. Banii de hartie pot fi de doua tipuri:

- bilete de banca (bancnote, bani de credit);

- bani de hartie propriu-zisi.

Biletele de banca (bancnotele) sunt semne ale valorii emise de catre bancile centrale care, in procesul schimbului, inlocuiesc moneda cu valoarea deplina. Ele au o dubla garantie: cambiile sau politele comerciale si stocul de metal pretios al bancii de emisiune.

Cambia este denumirea generica data efectelor de comert, titlurilor negociabile care fac dovada existentei unei creante intr-o suma determinata si platibila imediat sau pe termen scurt. La inceput bancnotele au fost liber si pe deplin convertibile, semne reale ale valorii, reprezentanti ai banilor de aur in circulatie.

Hartia-moneda reprezinta semne ale valorii care, in procesul circulatiei, inlocuiesc banii cu valoarea deplina, avand curs fortat, fiind neconvertibile in aur, se emit de regula de catre stat pentru finantarea cheltuielilor neproductive sau militare si a bugetelor deficitare.

Timp de doua secole (de la aparitia bancnotelor si pana la primul razboi mondial) au circulat in paralel bancnote convertibile in diferite proportii in metale pretioase si monede - cele de valori mari confectionate din metale pretioase, respectiv cele divizionare, de mica valoare, confectionate din metale nepretioase.

Dupa primul razboi mondial, monedele din metal au cedat locul bancnotelor convertibile si neconvertibile, care au devenit astfel principala forma sub care apareau banii.

Deoarece, din 1976[6] nici o moneda nu mai este convertibila in aur, se poate spune ca banii de hartie, prin materialul din care sunt confectionati, nu pot simboliza valoarea lor sau a aurului, ci doar valoarea bunurilor economice ce pot fi procurate cu ajutorul lor.

Alaturi de bancnote (hartia moneda) si de banii de hartie (moneda de hartie) a circulat si circula moneda divizionara. Ea este confectionata in prezent din metale nepretioase si indeplineste acelasi rol de semn sau simbol al valorii.

La faza banilor de hartie s-a conectat si faza banilor de banca (scripturali, de cont) constand in depozite bancare, folosite pe larg in tarile cu economiile contemporane. Banii de cont (scripturali) reprezinta disponibilitatile aflate in conturile bancare si care circula intre aceste conturi prin operatiuni de virament sau transfer intre conturi. Prin tehnica decontarilor se mijloceste circulatia marfurilor. Banii electronici aparuti ca urmare a dezvoltarii tehnice si tehnologice, mijlocesc operatiuni cu bani prin intermediul tehnicii electronice si automatelor.

2. Rolul si functiile banilor in economia contemporana

Moneda, prin formele actuale de existenta si manifestare, reprezinta o importanta parghie economica in cadrul economiei de piata.

Moneda este o categorie macroeconomica, la care toti agentii economici dintr-o tara se raporteaza ca la un dat social, este un simbol definitoriu national-statal.

Principalele functii pe care le indeplineste moneda in economia unei tari sunt:

a) functia de mijloc de schimb. In aceasta calitate, moneda inlatura inconvenientele trocului (M-M'), asigurand ruptura acestuia in doua acte distincte: M - B vanzare si B - M' cumparare. Indeplinirea cu succes a acestei functii de catre moneda reclama ca vanzatorul sau creditorul sa aiba certitudinea ca el va putea, la randul sau, utiliza moneda ce i s-a remis pentru a-si regla propriile achizitii sau datorii. Cele doua acte sunt opuse si complementare, separarea lor putand avea loc in timp si in spatiu.

b)  functia de masura (exprimare) a valorii, se manifesta prin atributele: instrument de masurare a valorii, instrument de transmitere a valorii de la un agent economic la altul; instrument de economisire. Ca masura a valorii moneda este unitatea de calcul care permite masurarea si compararea unor bunuri eterogene.

Forma concreta prin care banii se manifesta si actioneaza ca masura a valorii este pretul (valoarea de schimb a marfurilor).

c) functia de rezerva de valoare (sau de economisire). Ea consta in aceea ca veniturile monetare necheltuite pot fi retinute de posesor ca rezerva pentru economii si consumuri viitoare, practic avand loc depozitarea banilor ca avutie.

In conditiile banilor confectionati din metale pretioase, conservarea sau economisirea banilor a imbracat forma tezaurizarii si/sau a capitalizarii. Tezaurizarea a constituit una din modalitatile concrete de autoreglare a circulatiei marfurilor, inclusiv a circulatiei banesti, prin care se asigura echilibrul dintre cantitatea de bani necesara circulatiei si cantitatea de bani aflata efectiv in circulatie, concordanta dintre fluxul financiar si fluxul real-material. Tezaurizarea a jucat rolul unei "pompe" eficiente, aspirand din canalele circulatiei excedentul de bani si revarsand banii in canalele circulatiei cand exista un deficit.

Ca depozit de avutie banii au unele particularitati. Prima ar consta in aceea ca banii, ca depozit de avutie, nu au costuri de tranzactii (cheltuieli suplimentare necesare pentru a schimba un lucru in altul). A doua, ca forma cea mai eficienta de conservare a avutiei nu este tezaurizarea banilor in seiful proprietarului, ci pastrarea sub forma depozitului economisit, a capitalizarii, avantajele obtinute putand fi urmatoarele: evitarea riscului de pierdere a sumelor economisite, evitarea riscurilor de disparitie ca urmare a unor calamitati, evitarea riscurilor de a fi furati, aducerea de dobanda.

d) functia de mijloc de plata a monedei apare odata cu necesitatea vanzarii pe credit, cand vanzatorul devine creditor, iar cumparatorul debitor, marfa urmand a fi platita la scadenta. Moneda indeplineste aceasta functie si in alte imprejurari: achitarea impozitelor si taxelor, plata diverselor venituri.

Daca in cazul vanzarii-cumpararii pe bani-numerar procesul de schimb consta dintr-un dublu transfer de proprietate (a marfii din proprietatea vanzatorului in proprietatea cumparatorului si a banilor din proprietatea cumparatorului in proprietatea vanzatorului), in cazul vanzarii cu plata amanata (pe credit) are loc un singur transfer (a marfii din proprietatea vanzatorului in proprietatea cumparatorului). Transferul banilor va avea loc in sens invers, de la cumparator la vanzator, odata cu achitarea obligatiei de plata.

e) functia de mijloc de comunicare-informare economica. Banii ofera informatii economice despre starea economica a firmelor, corporatiilor sau societatilor comerciale, prin preturile produselor acestora (exprimate in bani), prin marimile absolute ale indicatorilor economici (exprimate valoric, in forma baneasca).

La fel se prezinta lucrurile si la nivelul economiei nationale, principalii indicatori macroeconomici fiind exprimati in bani.

V. Madgearu remarca sapte functii ale monedei: a) mijloc general de schimb; b) masura valorii; c) mijloc de plata; d) conservarea valorii; e) transmiterea valorii; f) transmitere a capitalului; g) mijloc de economisire.

In stransa legatura cu aceste functii, moneda trebuie sa fie lichiditate prin excelenta, sa aiba calitatea si sa dea posibilitatea detinatorului sa cumpere oricare alta marfa, oricand si oriunde.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

economie baneasca (monetara); bani; trasaturi esentiale ale banilor; bani-marfa; bani-moneda; bani-hartie; bilete de banca (bancnote); hartie-moneda; bani de banca (scripturali, de cont); bani electronici.

functia de mijloc de schimb; functia de masura (exprimare) a valorii; functia de rezerva de valoare (economisire); functia de mijloc de plata; functia de comunicare-informare economica.