Conceptul de capital si adecvarea capitalului in sistemul bancar

Conceptul de capital si adecvarea capitalului in sistemul bancar

Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase.

Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezerva, prime legate de capitalul social varsat si resurse temporare - care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt, constituite din: rezerva generala pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitele constituite pana devin exigibile.

Resursele atrase constituie partea cea mai activa din resursele bancii, practic, pe seama acestora banca isi poate indeplini functia de investitii in economie, resursele proprii avand o pondere neinsemnata in investitiile facute de banca.

Capitalul bancar desemneaza fondurile pe care banca le poate folosi pentru finantarea unor operatiuni pe termen nelimitat. Formele capitalului bancar pot fi delimitate de modul lor de procurare: capitalul bancar in sens restrans si alte surse de capital bancar. Fondurile proprii ale societatilor bancare sau capitalul bancar in sens restrans este forma clasica a capitalului bancar si forma exclusiva pentru majoritatea bancilor romanesti.

Capitalul bancar in sens restrans cuprinde: capitalul social varsat, profitul nerepartizat si fondurile bancare proprii. Sursele sale de constituire pot fi interne - reinvestirea profitului - sau externe - emisiunea publica sau privata de actiuni. Capitalul si fondurile de rezerva ce se constituie pe seama profitului, au un aport redus in formarea resurselor de creditare ale bancilor, deoarece bancile fiind societati pe actiuni, formeaza capitalul propriu prin emisiune si subscriere de actiuni. Actiunile bancilor sunt indivizibile, iar banca nu recunoaste decat un singur proprietar pe fiecare actiune.

Stabilirea valorii capitalului bancar se poate face in trei modalitati:

• la valoarea contabila, ca diferenta intre totalul activelor si pasive, ca o marime folosita pentru raportare;
• la valoarea de piata, folosind cursul actiunilor aflate in circulatie, multiplicat cu numarul acestora;
• la valoarea nominala a actiunilor.

In Romania, conform normelor Bancii Nationale a Romaniei 2/1994, fondurile proprii ale societatilor bancare includ:

capitalul propriu, in care sunt cuprinse:

-fondul de rezerva;

-fondul mijloacelor fixe;

-fondul de dezvoltare;

-alte fonduri, constituite din profitul net, in limita legii.

capitalul suplimentar, in care se cuprind:

-fondul de risc;

-rezervele din evaluarea activelor;

-datoria subordonata.

Datoria subordonata include toate tipurile de instrumente de credit la termen, cu dobanzi fixe sau variabile (obligatiuni). Cele mai multe emisiuni pe termen mediu si de valoare relativ redusa sunt vandute clientilor banci. Alte emisiuni mai importante sunt cumparate de bancile corespondente partenere. Partea cea mai mare a titlurilor pe termen lung sunt plasate privat societatilor de asigurari, fondurilor de plasamente si fondurilor de pensii.

Emisiunile publice se fac, de regula, pentru valori foarte mari, pentru ca sunt mai scumpe, iar procedura prin oferta publica initiala este complicata. Nu sunt excluse nici instrumente cu dobanzi variabile sau cu dobanzi convertibile. Obligatiunile convertibile propriu-zis dau detinatorului un drept de conversie in actiuni preferentiale. Exista insa si emisiuni de obligatiuni cu dobanzi variabile, convertibile in obligatiuni cu dobanda fixa.

Teoretic, capitalul bancar indeplineste urmatoarele functii:

protejeaza deponentii in eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii bancii;

absoarbe pierderile neanticipate, pentru a mentine increderea clientilor astfel incat, in conditii de stres, bancile sa-si poata continua activitatea.

serveste la achizitionarea de mijloace fixe necesare desfasurarii activitatii;

serveste ca o limita impusa pentru expansiunea nejustificata a activelor.

Capitalul propriu al bancilor este format din capitalul apartinand actionarilor si anume:

capitalul social

prime de capital;

rezerve;

diferente din reevaluare;

fonduri constituite din profit;

profit nerepartizat;

subventii si provizioane reglementate pentru riscuri si cheltuieli.

Capitalul trebuie sa fie subscris integral si varsat dupa cum urmeaza:

50% in momentul constituirii;

diferenta de capital in termen de doi ani de la data constituirii societatii

bancare, dupa cum urmeaza:

-10% in primul semestru;

-20% in al doilea semestru;

-30% in al treilea semestru;

-40% in al patrulea semestru.

Conform Ordonantei guvernului nr. 40/1996, constituirea capitalului bancar trebuie sa se faca pe cale baneasca, majorarile ulterioare de capital putandu-se efectua atat pe cale baneasca - reinvestirea profitului -, cat si prin folosirea altor surse.

Primele legate de capital reprezinta capitalul creat ca diferenta intre valoarea de emisiune, valoarea contabila sau de aport, dupa caz a actiunilor, si valoarea lor nominala. Practica bancara a evidentiat ca se intalneste foarte rar situatia in care valoarea de emisiune a noilor actiuni corespunde valorii nominale.

Primele de capital cuprind:

primele de emisiune, care reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune a noilor actiuni si valoarea nominala a actiunilor;

primele de fuziune, care apar in cazul fuziunii prin absorbtia altei societati bancare;

primele de sciziune, care apar in cazul inglobarii cotelor parti care provin din scindarea unei societati;

prima de conversie, care rezulta in cazul schimbarii obligatiunilor in actiuni;

Societatile bancare pot sa-si constituie mai multe tipuri de rezerve, conform normelor in vigoare. In anul 1994, intre bancile tarilor cu practici legislative diferite a devenit operativa norma Cooke, elaborata de Comitetul de la Basel. Aceasta norma este de fapt un raport minimal intre fondurile proprii ale unei banci si calitatea activelor sale pentru ca, in situatia in care banca se confrunta cu clienti care nu ramburseaza creditele, sa-si poata plati deponentii. Elementele luate in calcul sunt fondurile proprii si activele ponderate, conform relatiei:

Fondurile proprii

Norma Cooke = 8%

Active ponderate

, sunt reglementate prin norme emise de B.N.R. Totusi, norma Cooke ia in calcul numai riscul de creditare al bancii, fara a avea in vedere riscul mare al ratei dobanzii.

Conform dispozitiilor art. 8 din Legea 33/1991 privind activitatea bancara, societatile comerciale pot majora capitalul social prin utilizarea urmatoarelor surse:

primele de emisiune sau de aport si alte prime legate de capital integral incasate ramase dupa plata si acoperirea cheltuielilor neamortizate efctuate prin astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

sumele alocate din profitul realizat in perioada urmatoare obtinerii autorizatiei de functionare drept surse proprii de constituire a fondului de dezvoltare;

aporturile in natura la capitalul social aduse de actionari, constand in cladiri si terenuri destinate exclusiv sediilor societatilor bancare;

In primele doua situatii, majorarea capitalului social nu poate depasi, cumulat, valoarea capitalului social subscris si varsat al societatii bancare existent la data intrarii in vigoare a Ordonantei guvernului nr. 40/1996;

dividendele din profitul net cuvenite actionarilor, dupa plata impozitului pe dividende, potrivit legii;

rezervele constituite din profitul net;

sumele inregistrate ca rezerve din diferente de curs valutar, potrivit normelor legale.

Capitalurile proprii, dupa cum bine se cunoaste, ocupa un rol de protectie deosebit de important, atat in ceea ce priveste deponentii, actionarii unei institutii financiare, cat si creditorii sai.

Sistemul financiar al UE a fost puternic marcat si transformat de efectul cumulat al catorva fenomene: procesul de globalizare, armonizarea cadrului de reglementari si implementarea reformelor financiare de catre statele membre.

Reglementarea mondiala stabileste o legatura directa intre capitalul propriu al institutiilor financiare si riscurile pe care acestea si le asuma este cunoscuta sub denumirea de Acordul Basel.   Comitetul Basel1 pentru Supravegherea Bancara a introdus in 1988 Acordul privind Capitalul de acoperire a riscului. Afacerile bancare, practicile de management al riscului, abordarile organelor de supraveghere si pietele financiare au suferit transformari semnificative incepand din acel an. Meritele Acordului din 1988 au fost recunoscute, mai bine de 100 de Ńari, printre care si tarile central si est europene, implementandu-l in sistemele bancare na ionale. Procesul de revizuire a Acordului Basel I a inceput la sfarsitul anilor '90, cand a devenit din ce in ce mai clar faptul ca Acordul nu mai tinea pasul cu realitatile din sistemul financiar-bancar. In iunie 1999, Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel a formulat o noua propunere referitoare la cerintele de capital in cazul bancilor, cunoscuta sub denumirea de Acordul Basel II. Ceea ce isi propune Noul Acord este ca institu iile financiare sa devina mai constiente de riscurile a caror manifestare le poate afecta (si este vorba despre o gama mai larga de riscuri decat se prevedea in mai vechiul Acord, incluzand riscul de credit, de piata si operational). Lansarea Acordului Basel II a fost urmata de o perioada de cautari si framantari menite sa-i descopere forma cea mai potrivita, ultima dintre acestea fiind oferita pietei in noiembrie 2005.

Noul Cadru intentioneaza sa creasca nivelul de siguranta si robustete al sistemului financiar si sa alinieze cerintele de management al riscului adresate bancilor. Basel II are la baza 3 piloni care imbina abordarea cantitativa a cerintelor prudentiale cu abordarea calitativa a acestora si cu supravegherea prudentiala

Pilonul 1: Cerintele minime de capital. Acestea se dezvolta pe regulile stabilite in primul Acord cu privire la nivelul minim de capital pentru acoperirea riscului de credit (Acordul din 1988), a riscului de piata (Amendamentul din 1996), la care se adauga riscul operational. Pentru fiecare categorie de risc, Noul Acord de capital ofera reguli flexibile si avansate de determinare a nivelului minim de capital. Pentru riscul de credit abordarea poate fi standardizata sau poate fi bazata pe modele interne (Internal Rating Based Approach - IRB) in forma de baza sau avansata. Optiunile bancilor in cazul riscului operational pot viza adoptarea la nivelul intregului portofoliu de plasamente a indicatorului de baza sau a abordarii standard sau a evaluarii avansate pe baza modelelor interne. Modalitatile de masurare a riscului de piata au ramas nemodificate fata de Basel I: abordarea standard si modele interne.

Pilonul 2: Raportul de supraveghere asupra capitalului adecvat al unei banci si procesul intern de supraveghere. In cadrul acestui pilon se pune accentul pe activarea rolului autoritatii de supraveghere in evaluarea si verificarea procedurilor interne ale bancilor de adecvare a capitalului la profilul de risc. Se doreste incurajarea comunicarii intre banci si supraveghetori, si se spera ca acestia din urma sa implementeze mecanisme de interventie timpurie pentru a impiedica scaderea sub un anumit nivel a capitalului bancilor. In plus, autoritatea de supraveghere trebuie sa se implice activ in identificarea factorilor de risc si apoi a parghiilor necesare pentru a determina bancile sa mentina un nivel suplimentar al capitalului fata de limitele minime rezultate din regulile cantitative ale pilonului 1.

Pilonul 3: Disciplina de piata. Sunt accentuate cerintele de transparenta, de raportare mai detaliata nu numai catre autoritatea de supraveghere, ci si catre public a informa iilor cu privire la structura actionariatului, a expunerilor la risc sau a adecvarii capitalului la profilul de risc. Aceasta ar conduce la o mai bunaintelegere in randul participantilor la piata a calitatii managementului unei banci si a profilului de risc al acesteia. Transparenta va fi in avantajul investitorilor, deponetilor si chiar al bancilor. Aceasta va ajuta la mentinerea stabilitatii si a eficientei operatiilor pe pietele de capital.

Pentru a se evita informatia prea abundenta, Acordul prevede impartirea informatiei publicate in "de baza" (informatie vitala, importanta pentru operatiunile de baza care asigura disciplina de piata si "suplimentara" (informatie de o mare importanta, care nu poate fi privita ca secundara sau optionala). Se recomanda publicarea a sase tipuri de date din trei arii largi, a capitalului, a expunerii la risc si a caracterului adecvat al capitalului.

Bancile sunt incurajate sa investeasca intr-o monitorizare si un management eficient al riscurilor. Cadrul constituit prin cei trei piloni imprima un grad de flexibilitate institutiilor de credit pentru calcularea necesarului de capital in conditii de risc, in functie de profilul de risc al clientilor carora le acorda imprumuturi, de tipurile de activitati pe care le desfasoara si dimensiunea bancilor, precum si in raport cu profilul pietelor pe care actioneaza

Exista o serie de avantaje incontestabile pe care le-ar furniza implementarea Acordului Basel II societatilor bancare, precum si sectorului bancar in care acestea opereaza

• bancile nu vor mai fi tentate sa si creeze portofolii de credite de calitate mai redusa, situatie indusa uneori de reglementarile curente, cand cerin ele de capital depasesc nivelul real necesar.
• se tine cont de avansul tehnologiei in ceea ce priveste evaluarea riscurilor. Rating-urile (externe sau interne) iau in calcul din ce in ce mai multe variabile si devin astfel mult mai sigure si credibile. In ceea ce priveste rating-urile interne, acestea au la baza calcule cu probabilitati de manifestare a unei pierderi sau nerambursari, estimari privind pierderea rezultata in urma producerii evenimentului nefavorabil (a nerambursarii), indicatori ai expunerii la riscul de nerambursare.
• motiveaza bancile sa dezvolte modalitatile de masurare a riscului pentru a putea beneficia de cerinte de capital mai favorabile.
• pietele financiare ofera cea mai corecta evaluare a riscurilor si a valorii, cu conditia insa a disponibilitatii, in timp real, a informatiilor. Modificarile aduse prin Basel II in cadrul pilonului III (transparenta) ar putea astfel constitui cea mai importanta schimbare a Acordului.
• adapteaza permanent practicile bancare la realitatile pietelor.

Daca la nivelul autoritatii de supraveghere se lucreaza pentru finalizarea pachetului de acte normative prin care se transpun prevederile directivei , precum si ghidurile de validare a modelelor interne de rating, la nivelul institutiilor de credit se desfasoara adaptarea sistemului informatic pentru masurarea riscului, monitorizarea riscului si raportarea riscului. In afara de costuri, care, in functie de marimea bancii, pot depasi 10 milioane de euro, apar la acest nivel si limite tehnice. Chiar si in bancile cele mai avansate, modelele interne folosite nu sunt foarte complexe, iar datele istorice sunt relativ incomplete. Odata cu constituirea bazelor de date, trebuie acordata o atentie sporita unui nou tip de

risc: riscul tehnologic (caderi de sistem, hackeri, furturi de date, etc.). De asemenea, trebuie puse la punct metode de evaluare a riscurilor, trebuie sa existe specialisti in cadrul bancilor care sa poata se efectueze aceste masuratori si trebuie achizitionat sau dezvoltat un software sigur. Foarte putine banci, chiar si din cele cu proprietari straini, au un sistem transparent de rating, aplicabil tuturor claselor de active.

Basel II va fi inca un catalizator al dezvoltarii pie ei bancare regionale. In multe banci din regiune, gestiunea riscului nu este la un nivel foarte avansat. Politicile si modelele de risc management trebuie sa fie mult imbunatatite pana sa ajunga la standardul cerut de la o banca internationala

BIBLIOGRAFIE:

Danila, N., Anghel, L., C., Danila, M., I., Managementul lichiditatii bancare

Editura Economica, Bucuresti, 2002

Banca Nationala a Romaniei - www.bnr.ro

Uniunea Europeana www.eu.int

Bursa Romana de Marfuri www.brm.ro

Banca Centrala Europeana www.ecb.int